Mâine, ştim că avem Sâmbăta Sf. Mare Mc. Teodor Tiron sau «Sâmbăta Colivelor», sfântul pe care l-am prăznuit în ziua de 17 februarie, aşa că e bine să spunem că în vremea celor doi împăraţi păgâni, Maximian şi Maximin, a fost mare prigoană împotriva celor care credeau în Hristos, mai ales că păgânii împăraţi au trimis porunci înfricoșătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgânești și fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi și fără de omenie prin toată stăpânirea lor, ca oricare dintre creștinii care ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste și dregătorii să aibă de la împărați, iar, dacă nu vor voi ca să jertfească zeilor, au să pătimească munci, pedepse grozave și cumplite și cu amară moarte să fie răsplătiţi! Ca atare, unii oameni, temându-se a se descoperi că sunt creștini, se fățărniceau că sunt elini, dar într-ascuns erau creștini, iar, unul dintre ei era şi Teodor, creștin într-ascuns, din moși-strămoși, din cetatea Amasiei, care se numea Mialon, cel ce avea în mintea lui crezul că nu va fi încă pe voia lui Dumnezeu să mărturisească pe față credinţa în Hristos. Deci, vrând să meargă cu ceata în care era numărat și sfântul şi care se numea Tiron, pentru cunoștința și vitejia lui, în părțile Răsăritului pentru păzire, l-a pus pe el mai mare peste ceata care se numea Legheon, oastea cea mai aleasă din toate cetele, în care erau 893 de ostași, căci oamenii Legheonului atâţia oşteni cuprindea, supranumindu-se «Mărgăriti», care au mers cu generalul lor Vringa, la locul ce se numea Evhlita, în apropierea căruia era o pădure unde se găsea un balaur înfricoșător, încât nimeni nu mai îndrăznea să treacă pe acolo, chiar mulţi oameni de frica fiarei și-au lăsat țarinile lor, mai ales că atunci când șuiera acel balaur, toată lumea din jur tremura de frica fiarei și multă frică aveau locuitorii! Aşadar, Sfântul Teodor, vrând să cunoască dacă e Voia Lui Dumnezeu să mărturisească numele lui, s-a dus acolo în pădurea aceea și a căutat să afle balaurul, iar, o femeie cu numele Evsevia, s-a întâmplat să treacă și văzându-l pe sfânt dormind, l-a deșteptat, zicându-i cu lacrimi, că îl va mânca balaurul! Atunci sfântul a zis: „O! femeie, nu te teme și nici nu plânge, căci astăzi, te voi libera de această fiară, de vreme ce Domnul 
meu, Iisus Hristos, va surpa puterea lui și vă va izbăvi de ispită. Iar pentru binele ce mi-ai făcut, că m-ai deșteptat, Dumnezeu să-ți dea iarăși moșia pe care ai avut-o moștenire”, iar, acestea zicând el s-a luptat cu balaurul şi l-a ucis cu suliţa. Sfântul a ieșit din pădurea aceea, bucurându-se, că a cunoscut Voia Lui Dumnezeu ca să mărturisească pentru El, crezând în sufletul său că după ce a biruit fiara, va birui și puterea diavolului blestemat! Când s-a făcut cunoscut că este creştin, Vringa, mai marele oastei a zis către el: „Teodore, pentru ce nu jertfești zeilor ca noi toți? Oare numai tu singur ești creștin?”, după care ostașul lui Hristos, Sfântul Teodor, umplându-se de Duh Sfânt, cu multă îndrăzneală a răspuns: „Eu sunt creștin din început și cred în Hristosul meu și Lui voiesc să-I jertfesc, având pe Iisus Hristos Dumnezeu adevărat și împărat al tuturor, iar celor desfrânați zei, nicidecum nu le voi jertfi”! Mărturisind cu tărie credinţa în Domnul Hristos, Sf. Teodor a fost schingiuit prin chinuri cumplite, cu unghii de fier să-i strujească trupul, pentru ca în cele din urmă să fie dat focului! Slujitorii au adus pe Sfântul Teodor la locul de moarte și îndată a sărit în mijlocul focului, lăudând și slăvindu-L pe Dumnezeu! Iar, Dumnezeu, ca să arate minune și să slăvească pe sfântul Său, a făcut văpaia aceea ca o lumânare, încât numai a înconjurat trupul sfântului, dar nu l-a vătămat deloc, după care mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Femeia Evsevia a cumpărat moaștele lui cu multă bogăție și le-a dus în patria ei, Evhaita, și-l avea ajutător la toată nevoia, chiar lumea toată îl avea ca doctor sufletesc și trupesc! La un moment dat, când împăratul păgân Iulian Apostatul îi prigonea pe creştini, Sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor în oaste și se chema Tiron, i-a spus Patriarhului Evdoxie, al Constantinopolului, să li se dea creştinilor colivă și ,,se va mângâia neajungerea lor”, după care Sfântul i-a zis: „Eu sunt mucenicul lui Hristos, Teodor, care am mărturisit în Evhaita și m-a trimis Dumnezeu să-ți descopăr sfatul păgânului împărat Iulian. Pentru aceasta fă cum îți zic!”, după care s-a făcut nevăzut. De atunci, poporul lui Hristos, sfârșindu-se săptămâna întâia a marelui post, în Sâmbăta aceea a făcut pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, cu colivă, mulțumind lui Dumnezeu și cinstindu-l pe sfântul Său rob, Teodor. Ca urmare, cei drept-credincioși din toată lumea, în sâmbăta întâia a marelui post, săvârșesc pomenirea minunii ce s-a făcut cu Coliva și cinstesc pe răbdătorul de chinuri al lui Hristos, ca să nu se uite milostivirea și purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru creștini, cu ajutorul Sfântului Marelui Mucenic Teodor!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
