În 1996 Dan Ilie Morega era prefect social-democrat de Gorj. El a fost cel care a gestionat partidul rupt din coasta social-democrată – APR, care îl avea ca lider la Bucureşti pe actualul senator liberal Teodor Meleşcanu.
După aceea, deputatul independent Morega a cochetat cu Partidul România Mare şi a ajuns în postura de manager politic liberal în Gorj. Performanţa lui de la alegerile locale din 2004 reprezintă cea mai mare ispravă literară din istoria Gorjului. Din păcate, Dan Ilie Morega a demisionat din fruntea Partidului Naţional Liberal, organizaţia Gorj, din motive mai puţin cunoscute publicului larg deoarece orice lider politic care îşi dovedeşte capacitatea managerială în momente cruciale devine incomod atunci când îşi clamează priceperea şi mai are puterea s-o recomande şi altora.
Trucuri ieftine, dublate de disensiunile din sânul organizaţiei gorjene au lăsat vacantă poziţia de preşedinte pentru care acum se bat patru oameni: Dian Popescu, Radu Angheloiu, Dumitru Modrea şi Ion Navlea, fiecare dintre ei crezând că pot avea succes. Noul lider liberal de Gorj va trebui să păstreze măcar 75% din realizările lui Dan Ilie Morega, acceptând că şi în politică se pot produce tăieri de procentaj după modelul de criză Boc. Problema este una complicată. Gheorghe Orzan şi-a analizat toate şansele şi a renunţat să se lupte pentru preşedinţie, alegând să susţină pe unul dintre candidaţi, dar nici el nu este sigur în ce parte ar putea înclina balanţa.
Din sursele cvasi-oficiale ştim că pe 4 septembrie 335 de delegaţi vor încerca să aleagă un nou lider. Dacă Dan Ilie Morega n-ar fi demisionat, problema era simplă. Acum, intră în joc cercurile de interese şi, de ce nu, cumpărarea de electori. Cum se va face această cumpărare este greu de spus, pentru că de multe ori banii nu sunt de ajuns pentru un vot. Maniera de alegere cu plicul în buletinul de vot s-a practicat şi la sindicate şi a rezultat o structură stabilă care se autoprotejează, indiferent de vicisitudinile sistemelor şi contractelor de muncă. La munca politică liberală săgeţile pot deveni săgenţi, iar succesorul, dacă vrea să aibă succes trebuie să-şi cumpere sau să-şi convingă susţinătorii. Aşa se poate ajunge la un rezultat stabil, folosind tactica iepurelui de antrenament, însă apare întrebarea în legătură cu antrenorul campionului, adică al viitorului lider liberal şi capacitatea iepurelui desemnat din umbră de a tăia calea celorlalţi competitori. Şi de una şi de alta, în toate taberele posibile, pot apărea fisură sau vor fi provocate intenţionat pentru ca o eventuală supărare de moment să justifice abandonarea unei înţelegeri anterioare.
Constantin Bunilă
