Priviţi-vă părinţii şi bunicii! Staţi de vorbă cu ei şi veţi vedea că, din trei lucruri pe care le spun, două sunt probleme legate de pensie şi traiul de zi cu zi. Pentru ca viaţa lor să fie mai bună şi a noastră să nu fie niciodată că a lor acum trebuie să mergem la vot.
Trăim vremuri în care pensionarii îşi împart banii, atunci când îi au, între medicamente şi alimente. Aceşti oameni trăiesc într-o ţară al cărei preşedinte actual i-a numit “asistaţi social”. Pensionarii, părinţii şi bunicii noştri sunt prea blazaţi, uneori, pentru a mai putea spera că un nou algoritm politic le-ar putea îmbunătăţi situaţia. Viaţa.
Ca să avem o lege unitară a pensiilor publice trebuie să mergem la vot. Ca să existe un echilibru în toate şi ca să dispară pensiile “de lux” trebuie să mergem la vot. Astăzi, în România, votul a început să capete tot mai mult încărcătura firească pe care o poartă: este un vot pentru proiecte, nu e un vot de simpatie personală. Simpatia nu ţine de foame sau de sănatate milioanelor de pensionari.
În proiectul meu O Singură Românie am propus înfiinţarea Companiei Farmaceutice Naţionale. Chiar nu s-a gândit nimeni la toţi vârstnicii aflaţi sub pragul sărăciei? În România secolului al XXI-lea am ajuns să vorbim de “acces la medicamente”. Bine că măcar o facem, în sfârşit.
Priviţi-vă părinţii şi bunicii! Staţi de vorbă cu ei şi veţi vedea că, din trei lucruri pe care le spun, două sunt probleme legate de pensie şi traiul de zi cu zi. Pentru ca viaţa lor să fie mai bună şi a noastră să nu fie niciodată ca a lor acum trebuie să mergem la vot.
Vreau să creăm împreună o Românie în care nimeni să nu-şi mai permită să-i numească pe pensionari “asistaţi social”. Vreau să votăm, astfel încât România să nu mai fie ţara în care vârstnicii sunt blazaţi, trăind deprimarea zi de zi, numărându-şi fiecare ban. Avem O Singură Românie. Pentru ea, trebuie să mergem la vot.
Cu încredere, Mircea Geoană
Dragi români,
Ţara noastră se află într-un moment de răscruce al istoriei sale, când alegerile pe care le vom face vor determina cum va arăta viitorul nostru, al tuturor, pentru câteva decenii de-acum înainte.
Avem de înfruntat cea mai gravă criză economică din ultimii 20 de ani, o criză care a obligat mii de firme să îşi închidă porţile şi să îşi trimită angajaţii acasă. În acelaşi timp, trebuie să reclădim încrederea oamenilor în democraţie şi în instituţiile fundamentale ale statului român. Nu vom reuşi să construim România de mâine dacă milioane de cetăţeni aleg să plece din ţară şi să îşi înceapă o nouă viaţă peste hotare. Trebuie să ne recâştigăm demnitatea şi mândria de a fi români.
Acestea sunt provocările care stau astăzi în faţa noastră. Ele nu vor putea fi depăşite prin eforturile unui singur om, ale unui singur partid sau ale unei singure guvernări. Pentru a duce România înainte trebuie ca toată lumea să îşi dea mâna şi să lucrăm împreună pentru îndeplinirea unui nou Proiect Naţional.
Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie. Dacă ne uităm în urmă, ne dăm seama cât de departe am ajuns. Ţara noastră este astăzi membră a familiei europene, putem călători oriunde în Europa şi în lume şi avem voie să spunem tot ce gândim fără să ne fie teamă că vom fi pedepsiţi pentru asta.
În acelaşi timp, însă, nu ne putem face că nu vedem milioanele de români pentru care democraţia şi economia de piaţă nu au adus încă o îmbunătăţire a vieţii de zi cu zi. Ei sunt cei care, pe bună dreptate, sunt tot mai dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă în ţara lor şi cred că drumul pe care ne îndreptăm astăzi este unul greşit.
În ultimii 5 ani, aceşti oameni au fost ignoraţi de un regim politic care a avut grijă doar de cei puţini şi bogaţi. Au fost abandonaţi de un preşedinte preocupat în primul rând de întărirea puterii sale politice şi mai puţin de bunăstarea cetăţenilor săi. Au fost conduşi prin dezbinare într-o perioadă când aveam nevoie, mai mult decât oricând, de unitate şi consens.
În mai puţin de un an de zile, criza economică a lăsat zeci de mii de oameni fără locurile de muncă. Şi mai mulţi au fost nevoiţi să îndure reducerea salariilor sau trimiterea în concediu fără plată. Sunt oameni care au datorii la bănci, facturi de plătit şi familii de întreţinut, oameni cărora, pe zi ce trece, le este tot mai greu să pună ceva de mâncare pe masă. Aceşti oameni aveau nevoie de o mână de ajutor.
Criza economică ne-a arătat că preşedintele şi guvernele numite de el în ultimii 5 ani nu s-au gândit încotro se îndreaptă România, ce ne aşteaptă la orizont sau ce se întâmplă atunci când lucrurile se înrăutăţesc. În ultimii 5 ani, România a fost o ţară fără priorităţi, fără direcţie şi fără o conducere responsabilă.
Atunci când o ţară trece prin vremuri grele, aşa cum se întâmplă cu România astăzi, rolul şefului statului este de a pune la aceeaşi masă toate competenţele de care dispune acea ţară – oameni, companii şi instituţii – şi de a găsi împreună o direcţie de urmat. Acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii 5 ani. Acest lucru trebuie să se întâmple de-acum înainte.
Acestea sunt întrebările la care trebuie să răspundem. Răspunsul cu privire le dezvoltarea ţării noastre nu poate aparţine unui singur om. Deciziile pe care le vom lua în lunile următoare ne aparţin tuturor – bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, salariaţi şi pensionari, muncitori şi patroni, agricultori şi orăşeni, Stânga şi Dreapta.
În acest fel vom construi O Singură Românie, o ţară care aparţine tuturor şi de care să putem fi cu toţii, din nou, mândri.
Învingem împreună, Mircea Geoană
