În calendarul nostru, promoția 1962 a Liceului Novaci, spre finele lunii iunie, aveam programată întâlnirea anuală a absolvenților cu puținii profesorii ce-i mai avem. Noi ne-am cam înjumătățit, iar dintre dascălii noștri mai sunt trei-patru, însă cu actualii, mulți dintre ei dăscăliți de noi, reușeam să ne teleportăm în anii aceia frumoși „fără griji și fără bani”, să ascultăm din nou glasul clopoţelului, să ne ridicăm în picioare și să răspundem prezent la strigatul catalogului de către doamna dirigintă, pentru ca apoi să mergem la paharul amintirilor.Ni se spunea că am fost promoția cea mai reușită, cea mai unită, cea mai activă, cea mai, cea mai… Da, cu toții am promovat studii superioare, ne-am realizat profesional, am avut un parcurs al vieții cu care ne mândrim.Stindardul promoției era și este purtat desigur de diriginta clasei noastre, profesoara Ana Melencu, muma noastră, cea care timp de patru ani ne-a fost și dascăl, și sfătuitoare, și pisăloagă. De fapt nu întâmplător întrunirile noastre anuale au fost întotdeauna programate în preajma zilei sale de naștere, iar noi nu uitam niciodată s-o gratulăm pentru cât de frumos arăta și chiar arată, acum la 87 de ani, că-ți vine să-i faci curte.Este posibil ca și cititorii acestui demers să se întrebe de ce vorbesc la timpul trecut, când încă suntem destui care ne putem aduna pentru a aniversa împlinirea unor ani de la absolvirea liceului.Răspunsul meu, îmi asum criticile, este urmarea a ceea ce se petrece acum cu noi, așa încât, anul acesta, nu se știe dacă și în următorii ne vom mai putea întâlni.Cineva, mai de demult și mai de curând, a constatat că vârstnicii, iar noi suntem de-acum destul de bătrânei, sunt o categorie de oameni care ar trebui să treacă în categoria amintirilor. Să-i omagiem precum o fac mafioții care participă și iau cuvântul la înmormântarea propriilor victime, dar să-i trimitem la culcare, iar dacă nu sunt ascultători, să-i învelim într-o folie impermeabilă și să-i azvârlim în groapă ca pe niște câini.Câți dintre români n-au avut această soartă în zilele negre ale acestei primăveri? După ce criterii s-a făcut selecția medicală și tratarea, așa-zisa tratare medicală!, doar a celor infectați cu COVID și nu a tuturor bolnavilor, oricare boală ar putea-o avea? Care este rațiunea închiderii spitalelor și a păstrării numai a celor care tratează așa-numitul Covid-19? I-auzi ia, spitale cu 200-500 de salariați au tratat într-o lună doar doi bolnavi, timp în care cele profilate pe COVID gem de pacienți care sunt ba pozitivi, ba negativi! Au dispărut bolile de inimă, de stomac, de cap, au devenit flexibile articulațiile anchilozate, gata, nu mai avem alte boli! Cine a mai pomenit în tradiția poporului român să nu fie lăsat omul să-și conducă pe ultimul drum pe cel care i-a fost cel mai drag pe lume, pe cel care i-a dat ființă!Câteva spicuiri din media ar putea fi un răspuns la întrebările de mai sus. „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva.” – Cristine Lagarde, șefa F M I. „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că … Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili”. ,,Populaţia lumii trebuie să fie redusă cu 50%”. – Dr. Henry Kissinger, New York Times, 28 octombrie 1973. „Reduceți populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai fi suficienți oameni pentru a face atât de multe daune ecologice.” – Mihail Gorbaciov. „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să îl spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” – J. Cousteau, 1991 explorator şi reprezentant UNESCO. „Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi”– Dave Foreman. „Creşterea populaţiei umane este, probabil, singura şi cea mai gravă ameninţare pe termen lung, pentru supravieţuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care această creștere nu este temperată. Dacă m-aş reîncarna, aş dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care sa reducă populația umană.” – Prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta. Și exemplele cu acest soi de gândire sunt numeroase.
Așa să fie oare? Să fie o coincidență că vârsta de 65 de ani, fixată ca limită a folosirii ventilatoarelor pentru salvarea bolnavilor de Covid-19, coincide cu vârsta de pensionare la noi?Încetul cu încetul ne întoarcem la normele de viaţă şi moarte din tribul boşimanilor, care, când dădeau semne de bătrâneţe, erau urcaţi în pom, scuturându-l zdravăn şi, dacă nu se puteau ţine bine de crengi, erau ucişi cu pietre.De ce bătrânii? Dintotdeauna s-a spus că „dacă n-ai un bătrân, să-l cumperi”. În acest proverb există mult adevăr. În democrațiile antice grecești Sfatul Bătrânilor era instituția statală cu cea mai mare autoritate exprimată în Agora. Savanții cei mai renumiți au fost confirmați la vârste mari, toți conducătorii marilor puteri, președinți, regi, clerici sunt trecuți de vârsta fatidică 65 de ani. Și, atunci, de ce tragem în vârstnici?Aparent, este straniu, să-i vezi ori auzi pe emitenții teoriilor globaliste precum cei menționați anterior, cu toții peste 65 de ani, lansând teze și idei pentru eliminarea bătrânilor, adică ei își trag săgeți în cap. Cred că este o strategie bine gândită.
Da, dar dacă asemenea idei ar fi lansate de tineri, mai întâi că nu le-ar lua nimeni în seamă, apoi că s-ar crea o ruptură între diferitele categorii de vârste, între părinți și copii etc., de nu s-ar mai înțelege omul cu pământul. Așa, asemenea teorii vin din partea unor notorietăți din politică, economie, știință, că, oricum, nu-i afectează pe ei, doar pe restul, care rest este de mii de ori mai numeros decât ei. Ei sunt la butoane. Să încerci să-i contești, este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. Ei sunt și mulți și puternici. Cum scoți capul, riposta-i pregătită să ți-l reteze.Admir gestul academicianului Ion Aurel Pop, pentru publicarea articolului „Periculoșii bătrâni” unde, vorbind despre modul nou de a gândi în contextul pandemiei, strecoară elegant o gândire pragmatică, de genul „scapă cine poate”. În mijlocul acestui morb (care ne distruge, în oarecare măsura, nu numai vieți, ci ne întunecă și judecata limpede), unor conducători ai noștri – inclusiv de la nivelul cel mai înalt al Uniunii Europene, le-a cășunat pe bătrâni, afirmă acest om și nu oricine, Președintele Academiei Române!Experiența bate zece biblioteci, spunea Confucius, iar omul de mare probitate științifică și morală, academicianul I. A. Pop, afirmă că „Bătrânii nu sunt de lepădat” și, după ce aduce câteva argumente demne de reținut privind valoarea și utilitatea bătrânilor, înfierează acele comportamente ipocrite ale celor care ne țin la cutie: „Sigur că sunt și excepții între bătrâni, de exemplu bătrânii politicieni. Ei pot umbla liber pe afară și pe dinăuntru, pe oriunde, pentru că ne conduc și ce ne-am face fără indicațiile lor! Nu-i evoc aici doar pe politicienii bătrâni români (și nu le dau numele, fiindcă ei s-ar putea simți ofensați și m-ar putea dojeni), dar ii spun concret pe câțiva din cei mondiali și europeni (pentru că lor, oricum, nu le prea pasă de noi, rudele sărace).
Să-l luam, de pildă, pe președintele Donald Trump, care (născut în 1946) are, deci, 74 de ani și care se încăpățânează să fie președintele celei mai importante națiuni din lume, cum o spune el însuși, mereu. Ba, ilustrul președinte american a îndrăznit ca, aproape expirat fiind, să aibă, la vârsta de 60 de ani, chiar și un copil. Să-l luam și pe domnul Jean Claude Junker (născut în 1954), care are 66 de ani și care, deși plin de boli, a condus Uniunea Europeană până de curând. Poate că el, totuși, stă acum mai mult în casa lui modestă.
E de amintit chiar cazul doamnei Ursula von der Leyen care, cu toată particula ei de noblețe din nume, nu este nemuritoare. Domnia sa are 62 de ani (fiind născută în 1958) și ne-a avertizat senin, de curând, că „este posibil ca persoanele în vârstă să fie izolate până la sfârșitul anului”, în vreme ce „copiii și tinerii se vor bucura de mai multă libertate”.
„Aș cere timid să fie bătrânii asimilați, pe lângă „măgari și savanți”, protejați de Napoleon în timpul bătăliilor purtate și cu aceste fericite animale de companie care au dreptul la libertate”, mai afirmă, ironic zicem noi, I. A. Pop.Că s-ar putea ca din această luare de poziție să i se tragă cel puțin demiterea lui din fruntea Academiei Române, nu ar fi nici-o surpriză, dar pentru toată lumea el va rămâne în istorie pentru curajul său de a spune adevărul.Mie personal nu mai au ce să-mi ia, așa că, pentru zilele câte mai sunt, îndemn colegii promoției 1962 a Liceului Novaci să demonstreze aceeași solidaritate față de grup, să fie puternici și să avem speranța că într-o zi vom fi iarăși împreună.Haideți cu toții, dragi colegi, să-i spunem La mulți ani dirigintei noastre, profesoara Ana Melencu, astăzi, 23 iunie 2020, când împlinește venerabila vârstă de 87 de ani și când ar fi trebuit să fim lângă dumneaei!
La mulți ani, Doamnă Dirigintă!
General ® dr. Ion Staicu
Liceul Novaci, Promoția a III-a, catalog 31
