Rugăciune şi iubire

415
smart

Poeta Doina Oiţă dovedeşte prin volumul său de versuri „Rugă iubirii”, apărut la Editura Măiastra din Târgu Jiu, că poezia poate merge la pas cu rugăciunea şi cu iubirea. Iar volumul „Rugă iubirii” este un manifest în favoarea poeziei trăite prin fiecare părticică a fiinţei creatoare a autoarei.
Scriitorul şi criticul literar Zenovie Cârlugea deschide prefaţa cărţii prin cuvinte care susţin acest mesaj: „Niciodată nu este târziu pentru Poezie! Sau pentru reluarea ei, precum în cazul de faţă. Căci, mai preţioasă decât stilizarea vreunui sentiment liric, experienţa de viaţă este aceea care umple de conţinut versurile, le dă contur, le însufleteşte”.
Într-o lume desacralizată şi debusolată, lipsită uneori de iubirea pentru şi dintre noi, Doina Oiţă trage un semn de alarmă reamintindu-ne că noi existăm pe pământ ca urmare a iubirii deci…
Autoarea a identificat în carte mai multe tipuri de iubire prin care trebuie să observăm şi să înţelegem iubirea aflată în tot ceea ce există pe lume. Iubirea dintâi este pentru Dumnezeu, pentru credinţă, cea care ne purifică şi care ne înalţă. De aceea poeta nu-şi deschide întămplător volumul cu versuri precum: „Doamne, ajută-mă să pot / Să mai scriu o poezie, / Mai dă-mi forţa, / Dă-mi Tu tot !…/ Ca să scriu, / Ca să pot scrie / Și să-ţi aducă slavă Ţie, / Pentru binele făcut, / Pentru marea omenie!” (poezia „Rugă”). Autoarea continuă apoi cu o „Rugăciune” în care insistă pe faptul că îi cerem tot felul de lucruri lui Dumnezeu uitând adeseori că trebuie să îi mai şi mulţumim. Tot în sfera poeziei religioase a fost inclus şi „Vrăjitorul de piatră” căci autoarea consideră Masa Tăcerii un loc de rugăciune şi linişte unde se roagă până şi Sfinţii Apostoli; ea exclamă: „Ce forţă are peisajul! / Ce forţă are Brâncuşi, / Aducând totul la tăcere / Făcându-te să te gândeşti, / Să gândeşti la geniile toate…”. Poezia „Vrăjitorul de piatră” este un elogiu adus lui Constantin Brâncuși printr-o definire teologică a capodoperei sale în piatră, Masa Tăcerii.
Iubirea pentru animale despre care vorbesc poezii precum „Jojo”, „Răsfăţată şi hazlie”, „Somnorilă” şi „Tom” amintesc de poezia clasică pentru copii. Sensibilitatea şi inocenţa autoarei te transpun într-o altă lume, pe care ai trăi-o şi tu cândva, atunci când ai fost copil şi e firesc să te bucuri.
Iubirea pentru familie este tratată în „Scrisoare pentru fiul meu” şi în poezia de dragoste dedicată bărbatului mult iubit. Iubirea pentru acesta pare să fi depăşit deja sfera vieţii pământene căci zidul tăcerii din carte este spart de ecoul paşilor: „Și versul şi cuvântul / Paşi ce dădeau viaţă / Morţii! / Dădeau viaţa-mprejurului, / Transformând totul / În Sublim! / În miraj” (poezia „Dans”). Iubirea pentru Ștefan este nemărginită de aceea poeta îi aduce drept omagiu versuri tulburătoare. Doina Oiţă îl aşteaptă pe acesta în fiecare an, pe data de 9 mai, la ora 14:00, lângă Masa Tăcerii ştiind că îl va întâlni sufleteşte şi nu ca altădată, … cu „buchetul mare de flori” (poezia „Nostalgie”).
Autoarea pare să facă şi risipă de iubire astfel încât, la un moment dat, ajunge să se întrebe: „Azi, mai există sentimente?”. Ea continuă totuşi într-o notă optimistă („Să zâmbim în fiecare dimineaţă”) ca şi cum ar fi urmat sfatul artistului Charlie Chaplin („o zi în care nu zâmbeşti este o zi pierdută”).
Volumul de versuri «Rugă iubirii» al poetei Doina Oiţă este un imn adus dragostei dar ne spune şi o poveste de viaţă. Târgu Jiu, oraşul de pe malul Jiului şi Parcul Central cu Masa Tăcerii sunt decorul acestei poveşti, personajele fiind vegheate cu discreţie de însuşi Dumnezeu dar şi de sculptorul Constantin Brâncuşi ale cărui aforisme sunt regăsite în motto-urile poeziilor din carte.
Pacurgând cu inima (însoţit fiind de curgerea lină a Jiului) volumul de versuri „Rugă iubirii”, ai revelaţia măreţei taine dătătoare de viaţă, dragostea. Felicitări şi mulţumiri autoarei!
Prof. Mariana Bendou, Scriitor, critic şi promotor literar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here