Sărbătoarea «Intrarea Maicii Domnului în Biserică», de la 21 noiembrie, este trecută în calendarul creștin ortodox ca o mare sărbătoare însemnată în cruce roșie, în plin post al Crăciunului, iar creștinii o prăznuiesc pe Sfânta Fecioara Maria cea Milostivă, care face minuni pentru cei aflați în nevoie. În această zi, este bine să dai de pomană o lumânare albă. Este prima mare sărbătoare din postul Crăciunului şi este prima zi din post în care credincioşii au dezlegare la peşte. Sunt o serie de tradiţii şi superstiţii care, dacă sunt respectate, există credinţa că atrag norocul, sporul și sănătatea credincioșilor. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului vorbește despre momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de 3 ani, a fost adusă de părinţii săi, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim, unde a viețuit timp de 12 ani. Există credinţa că în această zi, cerurile se deschid, iar oamenii pot înțelege graiul animalelor şi este momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea celor mai arzătoare dorințe. Împotriva farmecelor şi a pagubei, în ziua sărbătorii se ung uşile şi ferestrele cu usturoi, pentru a învinge spiritele rele care sunt foarte active în această zi.
În mediul rural, fetele necăsătorile, care vor să-şi afle ursitul, merg la fântâna din sat cu o lumânare albă, iar, la cântatul cocoşului, fiecare fată aprinde lumânarea aşezată pe marginea fântânii şi priveşte în fântână. Pe luciul apei, fata care împlineşte ritualul are şansa să vadă chipul ursitului ei. Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului În Biserică este cinstită de credincioşi prin evlavie şi prin ofrande. Bucate de post, preparate de peşte şi lumânări sunt duse la biserică şi sfinţite; apoi, aceste ofrande sunt împărţite copiilor şi săracilor din comunitatea respectivă. Gospodarii care împlinesc an de an tradiţiile specifice sărbătorii spun că praznicul de Vovidenie le aduce spor în hambare şi belşug în gospodărie. Deci, credincioșii au dezlegare la pește în Postul Mare, merg la biserică și se roagă, iar cea mai puternică rugăciune către Maica Domnului este aceasta:
„Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău! Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară! Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău! Tristeţea m-a cuprins! Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor! Nu am nicio apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea, Amin”!
drd. Radu FĂINIŞI, Master în Teologie
