Romantic-pragmatic (varianta bărbătească)

49

– Am învins moartea! -Prostii!…
-M-am născut a doua oară!
-Ce tot aiurezi, mă, acolo?
-L-am văzut pe Dumnezeu! –
Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că, de dușmani, mă feresc singur…
-Dac-ai ști cât de frumos e dincolo!
-Ce dincolo, mă, anormalule? Eu știu una și bună, “ce e-n gușă, și-n căpușă”: ce bine e să trăiești! Un dar mai grozav ca viața nu există! Și asta e la îndemâna oricui. N-ai nevoie de cărți, ca să știi să trăiești. N-ai nevoie de nimic, e suficient că te naști. Nici atunci nu te-ntreabă numai dacă vrei sau poate tu… ești vreo excepție la rasa umană?! Zău, pe tine te-au întrebat ăștia dacă vrei să trăiești, că eu…nu-mi aduc aminte. Și…recunosc, oi fi eu prost, dar nu-mi aduc aminte de nimeni să-mi fi mărturisit că i-au cerut voie să se nască și…cunosc vreo câțiva. Nici măcar ginecologii nu-i întreabă pe cei mici ceva, doar cu mămicile vorbesc. Bă, să știi că tu ai dreptate, trăim într-o inconștiență totală . Noroc cu câte unul ca tine, că, altfel, despre ce am mai discuta?! Nu de alta, dar, dacă nu am mai vorbi, se duce berea prea repede …cheltuim prea mulți gologani.
– Tu mai știi altceva? Bere, mâncat, pescuit, femei. Când ai citit ultima carte?!
-Mă, tu chiar crezi că viața-i ca-n filme?! La ce-ți folosesc, mă, cărțile, în ziua de azi?! Să ajungi la nebuni ca tine?! Eu îmi relaxez creierul, ca să n-o ia razna și mai cunosc și câte un literat… Dacă stau de vorbă cinci minute cu tine, parc-aș citi o bibliotecă întreagă. Dar… mă sugi de energie și trebuie neapărat să merg la toaletă. Bagă-ți mințile-n cap și mai comandă o bere, te rog. Scuză-mă.
-Știi, acum pot să-ți spun ce voi face de acum încolo.
-Eu pot să-ți spun ce voi face în următorul moment, te mai dau și dracu, că-mi împuiași capu’! Eu, deseară, mă duc la chef. E suficient să știu atât. Când mă- ntorc, cu capu’ plin, îmi fac planul pentru mâine. La ce-mi trebe să știu, de exemplu, să știu că nevastă-mea o să mă-nșele, la iarnă, că fie-mea o să se mărite cu un miner sau că fiu-miu nu va lua BAC-ul… Îți repet, viața nu mai are niciun farmec atunci când știi dinainte ce o să ți se întâmple.
-Da și nu. Înainte, așa gândeam și eu, ca tine, dar acum…
-Înainte de ce, mă? Înainte de cutremur? Sau ai amintiri dintr-o viață anterioară?!…
-Vezi că nu mă asculți? Îți spusei că Dumnezeu mi-a dat șansa de a mă naște din nou, adică de a vedea totul cu alți ochi…
-Bă, tu ești prost, ori ești nerod? Ori știi ceva ce eu nu știu? Tu vrei să spui că Îl ai pe Dumnezeu la degetul al mic -acu’ ți se scoală să mori, jap, te-a luat; vrei să vii înapoi? hocus-pocus și iată-te la bere cu Georgică… Bă, să știi că, oricât m-aș strădui eu să pricep, tot nu-nțeleg. Un singur lucru îți spun, să nu dea Sfântu’ să-i ceri să te facă o floare, să vii în grădina mea, că știi-eu obișnuiesc să mai ies noaptea pe afară și eu… filosofia florii-n-o știu…
-Măi Georgică, tu ești băiat bun. Știu că e prea devreme pentru tine să înțelegi ceea ce spun eu, dar …cum să-ți spun? Lumea noastră e sub tirania răului…tu nu vezi? Oamenii mint, fură, înșală… Trăim într-o societate cu fundu-n sus. Ei, tot răul ăsta pe mine mă doare, mă face să sufăr…
-Bă, eu știu una și bună-prostu’ moare de grija altuia! Ce treabă am eu, mă, cu ailalți?! Viața evo junglă, câștigă cine-apucă. Ziua robotim și noaptea dormim.
-Măi, Georgică, de acord cu tine, dar oamenii au uitat de esență.
Adina Popescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here