Între 1992 şi 2002 populaţia României a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori. Evoluţia descendentă nu este surprinzătoare, toate informaţiile asupra mişcării naturale şi migratorii de după 1989 definind un declin demografic bine instalat. Elementul neaşteptat este dimensiunea scăderii şi, mai ales, contribuţia pe care a avut-o o componentă nouă şi puţin cunoscută statistic până acum, a migraţiei externe – românii aflaţi în străinătate şi care nu au fost înregistraţi la recensământ. Declinul demografic al României capătă astfel noi dimensiuni şi amplifică deteriorarea situaţiei demografice a ţării. Ceea ce este însă mai puţin cunoscut şi evaluat la valoarea adevărată este profunzimea deteriorării structurii pe vârste a populaţiei în contextul declinului demografic şi implicaţiile acestei deteriorări din perspectiva eventualei redresări a stării demografice a ţării. Statisticile scot în evidenţă o realitate cutremurătoare: în perioada 1958 – 2008, în România s-au făcut 22.178.906 avorturi. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaţia actuală a ţării. În aceste condiţii, fiecărei femei îi revin, în medie 3 avorturi. În anul de vârf, 1965, s-au înregistrat 1.115.000 de avorturi.
Mentalitatea pro-avort pare să se transmită de la o generaţie la alta. România e la ora actuală una din ţările „de top” ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. Aceeaşi organizaţie arată că, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puţin un mijloc de contracepţie, dar, pe de altă parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodă, pentru a evita o sarcină nedorită.Previziunile făcute de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare arată că populaţia României ar putea ajunge, în anul 2050, la vreo 14 milioane de locuitori. La rândul ei, Organizaţia Naţiunilor Unite pare ceva mai optimistă – 15, 9 milioane. O întrebare obsesivă ne dă târcoale: români încotro? Este o întrebare la care trebuie să răspundă fiecare dintre noi, dacă dorim ca neamul românesc să nu se stingă. Ceea ce n-au reuşit, timp de două milenii, popoarele migratoare şi marile imperii care au râvnit la vatra noastră strămoşească, suntem pe cale să realizăm noi românii, să ne autodistrugem. Dacă populaţia României este într-o continuă descreştere, fără nici o perspectivă de redresare a natalităţii, pericolul deznaţionalizării este mai prezent decât oricând. Să fie acesta blestemul integrării în Uniunea Europeană?
Profesor pensionar Teodor Voicu
