România-tărâmul delapidatorilor de ţară şi neam

La un sfert de veac de la căderea comunismului, constatăm cu un mare regret că din economia productivă romanească au mai rămas doar amintirile şi peisajul sumbru al unor fantome industriale, şi de asemenea pârloaga sutelor de mii de ha de teren arabil nelucrat.

Mai mult, statul, perceput ca un prost manager , dar şi cu atribuţii extrem de limitate impuse sau inventate prin altfel de concepte economice, se ocupă de cu totul altceva  numai de industrie, agricultură, turism sau construcţii NU. Altfel spus, o clamată economie de piaţă sau un fel de alandală cu “homo homini lupus est”, unde fiecare face ce-l taie capul, de vreme ce guvernul nu mai are responsibilitatea directă dezvoltării economiei ţării, dar nici nu se omoară cu firea de a elabora o legislaţie care să încurajeze investiţiile private. În schimb, s-a dat drumul la furat, fiind devalizată ţara de către tot felul de şmecheri şi impostori, atât din interior cât şi din afară. Iar ca o dovadă, astăzi economia productivă a României reprezintă doar 10% din ceea ce înseamnă potenţialul sau înainte de dec ’89, scăzând dramatic şi numărul angajaţiilor din economia reală cu aproximativ 50 %.
Dar este şi mai grav că ne-am înstrăinat pe nimic şi resursele naturale, devenind o profitabilă afacere pentru alţii din exterior, în vreme ce noi am ajuns în situaţia de a nu fi în stare să mai cârpim pe ici pe colo câte ceva pentru ţară. Mai mult decât atât, bugetul statului român este tot mai anemic, iar furtangii post-decembrişti continuă să golească sacul până la fund, încât orice speranţă de mai bine pare a nu-şi mai găsi locul în zilele noastre. Şi chiar ne întrebăm de ce ministerele şi instituţiile subordonate acestora sunt umplute la refuz cu demnitari şi cu tot felul de angajaţi, în condiţiile în care nu primează obligaţiile pentru dezvoltarea şi prosperitatea ţării. Sau am rămas să ne lăudăm în Românica noastră, bunăoară în domeniul investiţiilor, doar cu marile bazaruri ce ne-au invadat ţara, cu buticurile, bodegile şi terasele, cu oserele second-hand, cu firmele şi reprezentantele fantomă pentru tot felul de nimicuri, cu săli de masaj dar în realitate nişte bordeluri pe sest. Iar ca o parodie, o puzderie de canale media şi tv ce intoxică populaţia cu tot felul de ştiri şi emisiuni pline de fumigene şi scandaluri publice etc.
Şi mai este ceva ce atinge ridicolul, adică zidim permanent biserici şi dacă se poate câte 2-3 în fiecare parohie şi cu tot atâţia preoţi, în schimb uităm să le reabilităm pe cele vechi de patrimoniu, lăsându-le în paragină, deşi aceste veritabile monumente atestă istoria şi perenitatea neamului dar şi temeinicia simbolistică a creştinismului din ţara noastră. Aceasta este din păcate starea naţiunii române, tristă dar adevărată,  ajungând a-i slugări pe alţii şi a-i lăsa să ne umple ţara cu tot felul de acareţuri de calitate îndoielnică, românii muşcând din momeala comerţului lor fără niciun fel de noimă. Iar când o ţară precum România, hărăzită de bunul Dumnezeu cu o largă ieşire la mare, a ajuns în situaţia de a nu mai avea nici flotă, atunci orice fel de  speranţă este mai mult decât una zadarnică. Căci iată, dintr-o statistică recentă care include şi sectorul privat, reiese că peste 350.000 de angajaţi lucrează în domeniul comerţului, iar 1.250.000 în administraţia publică şi servicii, care practic nu produc nimic, dar reprezintă aproape jumătate din numărul total al angajaţilor din România.
Aşadar, ne lipseşte marea producţie din fabrici, uzine, combinate sau şantiere navale, iar dacă se produce ceva pe ici pe colo, meritul este în principal al micilor investitori autohtoni, care din păcate nu se pot bucura din partea statului român şi de o legislaţie corespunzătoare, de facilităţi şi o protecţie pe masură. Aici pot fi menţionate alături de  IMM-uri şi micile ferme agricole, care împreună mai astupă câte ceva din nevoile cetăţeanului român şi al palidei noastre economii naţionale. Din păcate şi aici, profitându-se de permisibilă legislaţie europeană, dar şi de îmbătrânirea populaţiei din mediul rural, străinii au invadat România cumpărând pe nimic peste 1 milion ha agricol, după care ori îl vând la suprapreţ, ori îl contractează cu statul român, altfel spus o altă mare speculă de tip mafiot pe spinarea amărăşteanului băştinaş. Adică, noi rămânem în continuare cu sărăcia, în vreme ce ei ne fură şi ne exploatează cât pot, scoţând din ţară imense profituri. Or, în condiţiile în care o agricultură românească dezvoltată ar putea să asigure uşor hrană a peste 80 milioane de locuitori, dar şi importante venituri din exporturile cu produse agro-alimentare şi materii prime, iată-ne după 25 de ani de capitalism, încă în faza unei agriculture de subzistenţă sau dependent de alţii, ceea ce nu poate duce în final decât la un colaps alimentar.
Pe de altă parte, dincolo de palidele măsuri ale statului, vizavi de revigorarea agriculturii, românii îşi mai fură şi singuri căciulă, iar cel mai nefericit caz a fost şi este al retrocedărilor, unde mafia de terenuri agricole şi imobile protejate chiar de la vârful unor instituţii ale statului român, inclusiv al justiţiei au văduvit bugetul ţării numai în ultimii 10 ani de guvernare portocalie cu peste 1 miliard de euro. Şi aici nu este vorba doar de iresponsabilitate şi necinste, ci până la urmă de o adevarată crimă îndreptată împotriva poporului român. Asta fără a se mai pune şi altceva în loc, pentru ca acum să ne iasă pe nas până la intoxicare, propaganda desanţată despre o anumită politichie, sau despre dogmele şi “beneficiile” capitalismului importat din prea-falnicul şi cinstitul Occident transatlantic. Căci, de peste 25 de ani încă plutim în haos şi nesigurantă, în timp ce un grup de indivizi fără scrupule şi frică de Dumnezeu, au dobândit illegal şi cu o lăcomie fără măsură averi uriaşe, umplându-şi şi burdihanurile în lux şi desfatare cu aceeaşi imensă neruşinare şi nesimşire.
Şi toate nelegiuirile ce s-au abătut asupra României în această perioadă, dincolo de sărăcie şi neajunsuri, au afectat deopotrivă coeziunea, identitatea şi în mare parte suveranitatea noastră naţională. Altfel spus, este inexplicabil să vezi cum noua camarilă politică are toate ingredientele trădării de neam şi ţară, pe de o parte furându-şi poporul prin tot felul de ticăloşii, care acum se vede treaba că au dat în clocot, iar pe de altă parte ne-au pus a sa slui pe lângă mai marii stăpâni din afară de unde ni se ordonă să “dansăm” aşa cum poftesc domniile lor. În astfel de condiţii, astăzi strădania poporului român de a avea un cuvânt de spus şi un rost comun în dezvoltarea şi progresul ţării este, din păcate complet neutralizată chiar de către unele instituţii ale statului, pline de impostori şi acoperiţi penal.
Acesta este şi motivul pentru care principala vină pentru marea corupţie o poartă în egală măsură colportorii de pe scena politică şi din justiţie, dar şi mass-media prin paranoia şi subiectivismul ei exacerbat. De parcă busola vremurilor trecute se încăpăţânează a se defecta şi astăzi, blocând mersul atât de anevoios a reintrării României pe făgaşul său de normalitate.
Vasile Irod