România – o țară înstrăinată de trecutul și de istoria sa multiseculară

295
Oameni traverseaza Calea Victoriei, Piata Victoriei.

După decembrie 1989, România a ieșit încet, dar sigur din matca firească de normalitate și înstrăinată de idealurile sale naționale, de națiune liberă, suverană și independentă. Tot felul de intruși ne beștelesc trecutul și istoria, demnitatea de țară și neam, aruncându-ne printr-o propagandă și manipulare hidoase în ghearele unor forțe externe oculte, undeva la periferia, ba chiar dincolo de valorile cu adevărat europene ale mult trâmbițatei lumii globalizate. De fapt, este vorba de o altă formă de neo-colonialism, colportată de către marile puteri, impusă țărilor mici și slab dezvoltate, dar care au un potențial ridicat de resurse naturale și umane, România fiind una dintre acestea. Căci Bunul Dumnezeu ne-a hărăzit cu de toate cele, natura ne-a iubit și ea prin echilibru și armonie, numai că trântorimea care ne conduce, împreună cu ticăloșii și trădătorii dinlăuntru, deopotrivă chivernisți prin “ochiul dracului”, ne-au vândut cu totul străinilor, de la pruncime și până la “barba albă”. Am ajuns chiriași și slugi la noi acasă, după ce secole la rând am trudit pentru libertate și am agonisit prin truda neamului, luându-ne adeseori de la gură pentru a construi fabrici și uzine, sisteme de irigații și îmbunătățiri funciare pentru agricultură, școli, creșe și grădinițe, locuințe, spitale, așezăminte de cultură și baze sportive etc.
Și au venit, după dec ’89 alții care să ne diriguiască destinele și iată acum ce s-a ales de țară: ilieștii, romanii, stolojanii, ciorbiștii, isăreștii, băsiștii, bociștii, iohanniștii, ciolosiștii și toți ceilalți pupători de “funduri” americano-occidentale, pe deasupra incompetenți și de rea-credință, dezinteresați de soarta acestui popor, au scos efectiv România la mezat, fie că au “inventat” jaful național prin mica și marea corupție, fie că au vândut-o cu totul și pe nimic borfășimii străine, stare-le-ar în gât să le stea și blestemați să fie pentru ticăloșia și nimicnicia lor, că au aruncat în nevoi și sărăcie neamul românesc pentru multă vreme de aici încolo. Între timp, tot prin “adn-ul” lor și al structurilor instituționale create după același calapod, și-au aservit justiția care-i apără pe tâlhari și-i pedepsește pe cei slabi, aruncând în derizoriu Constituția țării și statul de drept, au făcut praf sistemul de învățământ și pe cel de sănătate publică, peste 4,5 milioane de cetățeni români au plecat afară, cât au văzut cu ochii, în căutarea unui loc de muncă, azi înstrăinați de țara lor, unde șomajul face ravagii, continuând și scăderea dramatică a populației, așijderea, așezări îmbătrânite și mai grav sate întregi părăsite, pierzându-și deja identitatea, etc. Suntem, practic, o națiune fără busolă și fără un viitor cât de cât acceptabil, de peste 26 de ani fără o strategie națională comună de dezvoltare, fiind la cheremul altora. Mai exact, România a fost transformată într-o semicolonie și piață de desfacere pentru Occidentul neo-colonial. Și atunci, oare, astfel de vre muri și realități sumbre și-au dorit românii, după căderea “păcătosului” regim comunist?
Dar,“binefacerile” mai marilor lumii, ce s-au abătut asupra țării noastre nu se opresc aici, întrucât se dorește și o rupere a românilor de valorile, trecutul și de istoria neamului. Există o manipulare continuă și extrem de agresivă, venită din afară și dinlăuntru, trădătorii și cozile de topor, profitând de această stare prelungită de incertitudini și de disperarea populației pentru a ataca și terfeli istoria poporului român. Așa se întâmplă cu unii, așa-ziși specialiști și analiști, care încearcă prin toate mijloacele să conteste originea și actul de naștere, limba și entitatea distinctă de popor a națiunii române, să submineze valoarea incontestabilă, rolul și importanța marilor personalități ale neamului-voievozi și domnitori, oameni de știință și cultură, specialiști din varii domenii de activitate, mari creatori și inventatori, scriitori, artiști și sportivi de renume mondial, ș.a.m.d. Bunăoară, se colportează enormități de genul că Decebal nu a fost chiar un iubitor de neam, că Ștefan cel Mare a fost un gagicar, un bețiv și un gurmand, iar Mihai Viteazu un cuceritor și nu un unificator al tuturor românilor, în vreme ce lui Constantin Brâncoveanu i se contesta, atât vrednicia sa culturală, cât și dragostea pentru țara sa. La fel despre Eminescu, Enescu, Brâncuși și multor alte valori naționale de excepție se vorbește nedemn, tot prin prisma unor veninoase interese antiromânești, urmărindu-se intenționat a fi puse, până la urmă, la îndoială calitățile și atuurile poporului român.
În schimb nu se pierde nici o ocazie pentru a fi scoase în evidență faptele bune ale domnitorilor fanarioți, ale regilor străini și ale marilor imperii etc. care, vezi Doamne au avut un rol “progresist” în evoluția istorică, ascendentă spre dezvoltarea și modernizarea României. În realitate totul este un fals nemărginit, fiind limpede ce se urmărește, între altele, “certificarea” dominației și amestecului tot mai grosolan ale SUA și celorlalte mari puteri occidentale în treburile interne ale României, motivându-se că noi, românii, nu am prea fi în stare să ne facem ordine în propria ogradă. În fapt, în spatele unor astfel de manevre perverse stau, fără niciun fel de îndoială, interese și priorități obscure, de dominație totală; politică, economică și de capital străin în România. Iar la nivelul cel mai înalt al autorităților statului român aceste lucruri se știu, chiar se fac părtașe la dezastrul țării, numai că și aici “interesul poartă fesul” de aceea nici nu pun osul la treabă în folosul națiunii, dar nici nu sunt luați în seamă, mai ales că acolo unde corupția înflorește, în voie și cu voia lor, atitudinea și dezinteresul este pe măsura incompetenței și imoralității “dragilor” noștri politicieni,conducători și guvernanți. Și atunci, la ce să te mai aștepți de la acești încurcă lume, dincolo de vanitățile și privilegiile lor mult râvnite și dobândite adesea șmenărește, în vreme ce țara și poporul, și până la urmă viața năpăstuită a majorității românilor a devenit un chin, pe acest drum al groazei capitaliste.
Dar cel mai mare rău pe care-l comit cu nonșalanță autoritățile statului român este dezinteresul pentru asigurarea condițiilor pentru creșterea natalității, fiind într-un mare pericol perpetuarea ființei noastre, a neamului românesc, de asemenea neglijența crasă față de generația tânără; asigurarea unor condiții acceptabile de viață, creștere, educare și formare a viitorilor dezvoltatori, dar și contribuabili ai țării. Și consecințele sunt tulburătoare, copiii României, fiind astăzi printre campionii Europei la sărăcie. O spune și un raport al Eurostat (Biroul European de Statistică), din 2015, arătând că exact în țara noastră peste 51% din copii sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, în vreme ce media europeană este în jur de 25%. Asta fără a mai vorbi că în țări ca Suedia, Finlanda, Danemarca, Spania, Elveția, Norvegia, etc., procentele, privind riscurile de sărăcie, nu depășesc 15%.
Practic, copiii României trăiesc într-o permanentă primejdie, în special în mediul rural, același raport semnalând că peste 66% din familiile localităților rurale nu au veniturile necesare pentru traiul de zi cu zi și că unul din opt copii din satele românești merge seara flămând la culcare. Mai mult, acest fenomen al sărăciei, devenit cronic în România, declanșează în lanț abandonul școlar, analfabetismul, tineri și copii fără o educație adecvată, lipsiți de orizont, scăpați de sub supravegherea tuturor circuitelor sociale existente, căzând pradă delicvenței, bolilor și abuzurilor de tot felul, sclaviei și exploatării muncii lor de la vârste fragede. Așadar în foarte multe cazuri avem de a face cu o copilărie fără zâmbet, iar pentru România o adevărată dramă națională, o jalnică realitate, după chipul și asemănarea sistemului politic hidos, în care trăim de peste un sfert de veac neo-colonialist. Și este de-a dreptul revoltătoare nepăsarea dusă dincolo de extreme a autorităților statului român și a structurilor instituționale subordonate, pentru situația deosebit de gravă în care a ajuns România, “munca” celor ce conduc și guvernează, având un efect cât o frecție la un picior de lemn. Căci orice alte-zise strategii naționale, vizând un segment sau altul de activitate, se dovedesc până acum doar simple înșiruiri de fraze puse fără noimă pe hârtie, în concepția unor astfel de incompetenți ce au guvernat până acum România, plecându-se tot timpul de la ideea că lucrurile merg de la sine, fără să se obosească a găsi soluții rezolvabile pentru oameni. Or cu asemenea iresponsabili și nătângi nu poți clădi și prospera ca țară, cu atât mai mult indiferentă unor astfel de indivizi îndoielnici, cocoțați adeseori fraudulos pe cele mai înalte demnități ale statului român. În primul rând, pentru tineri, mai devreme sau mai târziu, vor ucide și orice speranțe, ajungând ca popor, foarte aproape, undeva, pe la periferia lumii civilizate. Cu atât mai mult cu cât, oriunde în lume, copiii și în general tinerii reprezintă, sau ar trebui să fie, bunul cel mai de preț al fiecărei nații, aceștia fiind garanția perpetuarii genezei, progresului și mândriei oricărei entități statale.
Or, din păcate, în cazul României lucrurile nu stau deloc așa, din motivele de acum subliniate, țara fiind lovită de prea multă vreme de ”cancerul invizibil” al unori structuri politice statale imoral – pernicioase, care, într-un final ne va distruge ca neam și țară românească.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here