Viaţa politică românească este cenuşie, şchioapă şi dezbinată, cu lideri mediocri şi compromişi, lipsiţi de credibilitate, că vorba proverbului nostru din popor “peştele de la cap se împute” şi “de la coadă se curaţă”. În schimb avem parte de un circ nesfârşit, unde saltimbacii de toate culorile curcubeului, ies mereu la rampă şi se dau în petic cu şi despre toate cele ce mişcă, cuvântă şi necuvântă în jurul lor.
Evident că actoraşul principal, cu moţul roşu la vedere, nu poate fi altul decât marinarul mahalagiu care, cu tulburările lui psihopatice de comportament se dă aproape zilnic în stambă, folosindu-se de un bagaj întreg de minciuni şi idioţenii despre nimic, (intuim uşor motivele), în speranţa deşartă ca amăreştenii au uitat cât mult rău a făcut acest individ României, împreună cu mafia din jurul lui în cei zece ani de mandat prezidenţial la palatul Cotroceni.
Şi, din păcate, este destul de târziu, pentru că dacă, facem fie şi un sumar bilanţ al perioadei postdecembriste, nici că ne prea merităm altă soartă, în condiţiile în care de 26 de ani încoace ”boborenii” au dat mereu mandat unor lichele şi netrebuiţi să conducă şi să guverneze ţara. Iar consecinţele sunt mai mult decât dezamăgitoare, realitatea prezentului fiind mai degrabă una chioară şi zăcătoare. Ba stau şi mă întreb (dar bănuiesc!), cum şi din ce motive, nimeni nu se atinge de şmenarul şasiu, care împreună cu gaşca sa portocalie continuă să fie protejaţii DNA-lui şi celorlalte instituţii de forţă, întârzâindu-se nejustificat trimiterea acestora în judecată pentru toate abuzurile şi fraudele comise în lanţ în timpul guvernelor PDL, păstorite de acest individ imoral şi fără scrupule, alias T. Băsescu.
Totuşi, am sperat că începând cu anul 2015, viaţa politică de la noi va fi ceva mai clară şi mai liniştită, în realitate însă nu este vorba de aşa ceva, dimpotrivă starea mizeră continuă a domina scena politicii româneşti. Şi se întâmplă acest lucru pentru că “imperatorul” de Sibiu, şi de aproape un an de zile presidentul României, continuă cu aceeaşi atitudine subiectivă şi pătimaşă a la T. Băsescu, chiar dacă la prima vedere îţi dă impresia în a-şi găsi greu cuvintele şi destul de greu frazele şi dialogul, foarte probabil ordonarea gândirii şi ideilor. Sau altfel spus, Klaus Iohannis îşi dă şi el mereu în petic, dorindu-şi obsesiv, printre altele şi contrar prevederilor constituţionale doar guvernul său, adică al ”noului” PNL, format practic din două jumătăţi de partid revopsite, după ce DNA-ul a avut grijă să-i ”decapiteze” pe cei mai importanţi lideri politici ai vechiului PNL, lăsându-i în schimb neatinşi pe cei dovediţi la lumina zilei a fi marii corupţi din fostul PDL.
De aici aveau să reizbucnească şi scandalurile dintre Palate, Ponta încăpăţânându-se să demisioneze din funcţia de prim ministru, în vreme ce actuala Coaliţie de guvenare rezistă încă cu destulă uşurinţă oricărei moţiuni de cenzură a Opoziţiei, dându-i în acelaşi timp peste nas şi preşedintelui Iohannis. Şi se întâmplă acest lucru pentru că totuşi actualul guvern, îşi face bine treaba şi transpune în practică programul fostului USL, asigurând nu doar stabilitate, dar şi o creştere economică, inclusiv prin măsuri concrete de încurajare a capitalului autohton şi oamenilor de afaceri români. Pe de altă parte, noul PNL nu prea are idei şi un program credibil de guvernare, boicotând în Parlament până şi unele iniţiative cu adevărat liberale. În plus există în interiorul acestui partid o stare de expectativă, suspiciuni şi neîncredere încât membrii cu adevărat liberali, dar şi electoratul de dreapta nu ştiu ce să mai înţeleagă şi spre ce doctrină să se mai orienteze. Altfel spus, o nebuloasă şi o vizibilă brambureală în sânul acestei formaţiuni politice, mai nou şi după bâlbâielile repetate ale preşedintelui Klaus Iohannis, atât în privinţa convingerilor sale în principiile liberale, cât şi pentru faptul că a acceptat atât de uşor colaborarea politică cu foşti camarazi de haită în faceri de rele pentru ţară ai lui T. Băsescu. Dar încurcate sunt căile Domnului şi pe cealaltă baricadă, a partidelor din coaliţia de guvernare unde se fac simţite lucrăturile interne, în special în interiorul PSD, în plus DNA-ul, în deplină înţelegere şi învoială cu “serviciile”, dau la foc automat lovituri dure foştilor şi actualilor lideri ai formaţiunilor politice ce au format cu ceva vreme în urmă USL-ul. Evident că în aceste momente calul de bătaie este Victor Ponta, mereu înghesuit de acuzele procurorilor şi trimis în judecată pentru fapte de corupţie. Cât sunt ele de întemeiate rămâne ca onorata Justiţie, dezlegată la ochi de o bună bucată de timp, să facă lumină. Numai că până atunci Ponta a demisionat din funcţia de preşedinte al PSD, în schimb preacinstita Opoziţie, enigmaticul-tăcut Iohannis şi presa de casă, evident de sorginte băsistă fac presiuni mari (eşecuri lamentabile la moţiunile de cenzură!) pentru a-l determina pe V. Ponta să demisioneze şi din funcţia de premier. Şi după cum se insistă, aruncându-se odată cu logoreele televizate şi găleţile de lături în capul actualului guvern, se vede treaba că în toată această poveste urâtă este şi ceva amestec urât mirositor venit din afară şi de pe la unele ambasade şi servicii străine, fără niciun fel de îndoială, interesate în a compromite şi destabiliza partidele de centru-stânga din România. Iar instituţiile de forţă din interior nu sunt străine de astfel de demersuri murdare, ba chiar sunt complice la dărâmarea actualului guvern. Desigur, cine se face vinovat de încălcarea legii trebuie să plătească, numai că aceleaşi instituţii nu lucrează cu aceeaşi măsură, de vreme ce sunt puse de atâta timp în sertarele prăfuite ale DNA-lui cazurile grave de încălcarea legii de către mafia portocalie care a vămuit cum a poftit banul public, având protecţia implicaţilor direcţi în haită, adică ai de T. Băsescu, Videanu, Berceanu, Blejnar, Duta, Udrea, Anastase, I. Oltean, Boagiu, Blaga şi alţi oportunişti hidoşi, acum revopsiţi în altfel de coloratură politică, pentru a păcăli iarăşi electoratul, ori pentru a se pierde urma abuzurilor şi ilegalităţilor comise pe timpul regimului de sorginte neostalinistă Băsescu-Boc. Şi toate aceste rele au fost văzute, dar mai ales simţite pe pielea lor de către oamenii de bună-credinţă şi din orice poziţie, cu ochiul liber. Paradoxal, în afară de cei care sunt totuşi puşi să aplice corect legea toţi şi pentru fiecare, dincolo de orice interese politice, sau implicaţii de orice altă natură. Cât despre alte formaţiuni politice, atât UNPR-ul, cât şi UDMR-ul, acestea nu sunt altceva decât balamalele fără de care nu s-a prea reuşit formarea guvernelor României de ani buni încoace. Motiv pentru care ambele trag mereu sforile prin varii jocuri ciudate, semănând de fiecare dată confuzii în rândul electoratului, care nu prea mai ştie pe cine să mai creadă când purced spre urnele de votare. Cu atât mai mult cu cât liderii UDMR, prin antiromânism şi şantaj politic, nu urmăresc altceva decât interesele lor autonomiste vizavi de etnicii maghiari din Ardeal, în vreme ce Gabriel Oprea stă de regulă cu fundul în două părţi, invocând chipurile interesul naţional, acum cu partidul sau în Coaliţia de guvernare şi alături de PSD, dar şi cu preşedintele K. Iohannis din interese lesne de înţeles, dacă avem în vedere şi o altă viitoare poziţie de alianţă a UNPR, în timpul sau după alegerile electorale de anul viitor. Mai nou, ţesătorii de intrigi au redescoperit şi vechea prietenie a generalului făcut la apelul de seară, cu impostorul T. Băsescu, aflându-se “pe surse” că ar vrea să pună la cale o alianţă UNPR-PMP pentru alegerile din 2016. Numai că, din păcate pentru ei, în opinia multor analişti şi formatori de opinie, această “frăţietate” nu va însemna altceva pentru ambele partide decât o adevărată catastrofă electorală şi politică.
În fine, din cele câte s-au mai întâmplat, se pare că şi preşedintele Iohannis, scăzând destul de mult în ultima vreme în sondajele de încredere ale românilor, începe să le ia pe coajă, atât din partea aşa-zişilor liberali (în realitate nişte băsişti înrăiţi), cât şi a stăpânilor noştri de pe la Bruxelles, Berlin, Paris sau din altă parte, care ordonă şi pun în spinarea României mai mult decât poate să ducă. Iar cel mai elocvent exemplu, este şi obligaţia ţării noastre de a găzdui şi crea condiţii decente de viaţă, deocamdată câtorva mii de refugiaţi musulmani, în situaţia în care sărăcia din România încă îşi pune vârtos amprenta pe nivelul nostru de trai( oare din vina cui?), în vreme ce tot de la UE sumele alocate ca ajutor pentru acei dezrădăcinaţi de, sunt mai degrabă discriminatorii şi extrem de mici, comparativ cu nevoile reale, dar şi cu ce li se oferă altor state-membre ale comunităţii europene.
Dar până la urmă ştim noi, amăreştenii, ce mai poate fi prin capul acestor politicieni mediocri, perveşi şi palavragii, indiferent de coloratura lor, care în afara faptului că fac pe dracu-n patru pentru a-şi rezolva propriile interese, călcându-ne în picioare demnitatea, altceva nimic nu fac, în cazul multora despre preocupările lor pentru binele României, nici că mai poate fi vorba? Cu atât mai mult cu cât, dincolo de gogomaniile unora sau altora, se resimte tot mai mult lipsa acută de lideri politici şi de stat adevăraţi, înţelepţi şi echilibraţi, capabili şi nepătaţi de mizeriile acumulate în aceşti 26 de ani de capitalism sălbatic în România. Iar dacă PSD-ul, eventual prin înscăunarea lui Dragnea ca preşedinte cu toate drepturile cuvenite prin hotărârile apropiatului congres al social-democraţilor (altfel un bun organizator dacă avem în vederea şi alegerilor de anul viitor), poate ieşi din actuala degringoladă, în cazul noului PNL, lucrurile stau cu totul altfel. Pentru că electoratul acestui partid este încă dezamăgit, şi în primul rând aceia care aşteaptă iniţiativele legislative liberale care să-i sprijine pe investitorii autohtoni.
Pe de altă parte deranjează încetinirea procesului spre o fuziune reală şi menţinerea actualei conduceri bicefale. Or, o schimare corectă în interiorul partidului presupune în primul rând o debarasare de pesoanele compromise, lipsite de credibilitate din vechiul PDL, în special de foştii camarazi ai lui T. Băsescu, deopotrivă vinovaţi de faptele rele petrecute pe vremea nelegiuitului regim portocaliu. În rest, vom vedea ce se mai întâmplă pe scena vieţii politice româneşti, dar în continuare destul de sceptici de vreme ce încă ducem o lipsă majoră de lideri naţionali valoroşi, de bune intenţii, cu dragoste de ţară şi neam. Altfel, România va continua să fie văzută în exterior tot oaia neagră din turmă, ignorată şi marginalizată în luarea celor mai importante decizii ce vizează nu doar interesele de fond ale UE, dar şi ale fiecărui stat-membru în parte. Mai ales în aceste vremuri tulburi, de suspans şi imprevizibile pentru omenire. Or de nu vom reuşi să ţinem pasul şi nu-i va fi mai bine României, vina principală este deopotriva a celor ce conduc şi guvernează ţara, indiferent de ideologii şi doctrine politice. Iar preşedintele Iohannis pare-se, din păcate, că a păşit cu stângul, având încă multe de învăţat şi recuperat în plan managerial, politic, dar mai cu seamă al onestităţii şi credibilităţii morale faţă de ţară şi de neamul nostru românesc.
Vasile Irod
