Recentele evenimente din ţară au scos la iveală nu doar o criză politică profundă internă, ci şi modul în care suntem priviţi în exterior, mai concret o Românie tratată ca o colonie, mai cu seamă de către înalţii oficiali europeni, la care s-a asociat cu o bună parte e presei occidentale. Şi din păcate se clamează sau se publică erori rău intenţionate, vizavi de scena politică românească, fără a vedea câtuşi de puţin obiectiv şi echidistant adevărul mediatic.
În special, se „remarcă” Partidul Popularilor Europei cu al de Merkel, Reding dar şi preşedintele C.R. Emanuel Barroso care, fără a ţine seama de realităţi, a asculta cu răbdare şi bună credinţă toate punctele de vedere şi sursele de informare, au acţionat partizan şi zgomotos în favoarea preşedintelui Băsescu şi a grupului politic din jurul acestuia. Şi au început să de a cu „barosul” în România, exact acolo unde nu trebuie, precum o făcea altădată şi Kominternul, impunând şi ordonând reguli din afară, pe atunci cum să se facă comunismul, iar acum capitalismul european de cumetrie. A fost şi continuă să fie un atac politic până la urmă la adresa României, bagatelizându-i-se propriile interese, cu atât mai mult cu cât grupul popularilor europeni este în realitate un conglomerat de partide care domină, din nefericire, Parlamentul European, unde nu reprezintă şi slujeşte state pe baza drepturilor şi principiilor democratice fundamentale, ci mai degrabă diverse interese ale unor grupări economico-financiare, ce doresc să controleze tot ce mişcă în Europa. În consecinţă, astfel de forţe şi lideri politici şi-au orientat preocupările în a-l „sponsoriza” pe T. Băsescu – căţeluşul fidel la poruncile Înaltei Porţi de la Bruxelles, bineînţeles peste capul şi voinţa poporului român şi fără îndoială împotriva adversarilor săi neînduplecaţi, însemnând noua putere legislativă şi executivă de la Bucureşti, ce are voinţa a pune capăt oricăror abuzuri li fărădelegi pentru a putea să facă ordine în România. Pe de altă parte, ca cetăţean român nu poţi fi de acord nici cu lipsa de fermitate a noilor autorităţi ale statului vizavi de răspunsurile la acuzaţiile acestor sponsori din afară, mai ales că se ştie bine ce au urmărit, pe cine şi cum a servit regimul Băsescu, aruncând ţara în haos şi în toate belelele dar şi „lăturile” asupra propriului popor, amanetându-i inclusiv suveranitatea. Or, dacă Tratatul UE prevede că Uniunea respectă egalitatea statelor membre, identitatea lor naţională şi structurile interne – politice şi juridice, putem a întreba pe „apărătorii democraţiei”, inclusiv populari europeni din al cărui grup politic fac parte PDL şi favoritul de la Cotroceni – T. Băsescu, unde au fost când aceştia au încălcat după bunul plac şi sistematic Constituţia şi legile ţării de-a lungul celor 8 ani de mandat, prejudiciind grav interesul naţional şi umilind poporul fără pic de remuşcare? Abia acum, când T. Băsescu a fost dus în faţa dreptei judecăţi populare, „sultanii” de la Înalta Poarta europeană găsesc motive de amestec grosolan în problemele interne ale României, acuză şi fac presiuni asupra noilor autorităţi ale statului, având şi neruşinarea de a cere imperativ ce să facă structurile de putere şi execuţie – preşedintele interimar, parlamentul, primul ministru, justiţia, inclusiv Curtea Constituţională şi toate celelalte structuri instituţionale de la noi din ţară. Şi o fac cu aroganţă şi perfidie de parcă am fi un popor cu un IQ redus, iar România propria lor colonie, toate astea, numai şi numai pentru a-şi apăra clientul şi a-i gira matrapazlâcurile, laolaltă cu PDL – partidul său de suflet. În schimb, i se taie României fondurile europene ori nu i se dă notă de trecere pe Raportul MCV al justiţiei, fiind evident că pe mandatele guvernării Băsescu – Boc rezultatele economice au fost catastrofale, după cum marea corupţie avea să atingă cote alarmante nemaiîntâlnite. Şi atunci cine şi unde sunt adevăraţii vinovaţi pentru ilegalităţile din România, cine trebuie să-şi asume răspunderea faptelor şi proasta rânduială a societăţii, fiind sacrificată până la neputinţă populaţia ţării? Mai mult le-am reproşa celor ce deţin pravilele şi frâiele Europei, că de fapt favoritul lor de la palatul Cotroceni a deţinut abuziv, contrar fişei postului, toate pârghiile de putere şi decizie, controlând deopotrivă parlamentul şi guvernul, serviciile secrete, DNA, ANI, CNA, etc. iar datorită acestui lucru trebuie să-şi asume atât răspunsurile cât şi eşecurile. Pentru că, deschidem Constituţia şi vedem că, bunăoară, CSM-ul – garantul independenţei justiţiei, ori Avocatul Poporului – apărător al cetăţenilor României în faţa abuzurilor, au tăcut mâlc la încălcarea legilor de către regimul B.B., iar consecinţele se văd, însemnând o Românie în criză şi sărăcie. Chiar au fost luate decizii, adeseori în complicitate, nefiind în nici un fel garantată în faţa românilor separaţia puterilor în stat, ci doar cuplarea justiţiei cu puterea, nu în raport cu echidistanţa şi adevărul ci doar în funcţie de ingerinţe şi interese politice. Acelaşi lucru s-a întâmplat practic în sfera tuturor structurilor instituţionale ale statului, punându-le ca vârf la grămadă, onor Curtea Constituţională, care sufocată de aceleaşi amestecuri politice, a luat adesea hotărâri anapoda, în raport cu legile în vigoare ale statului. Iar dacă nici la nivelul celor mai înalte foruri ale justiţiei nu se ţine cont de adevăr şi nu se judecă drept, înseamnă că ne putem rezuma, din păcate, la singura concluzie; ori că sunt cu toţii complici la ilegalităţi şi abuzuri, ori se complac în astfel de situaţii abandonând conştient, moral şi deontologic obligaţiile din fişa lor profesională. Dar poate că în cele din urmă vor dori a se lămuri pe deplin şi cei din afară, din arogantul Occident sau de la Bruxelles, măcar acum în toiul nefericitelor evenimente politice din România, care este de fapt adevărata stare de lucruri, despărţind adevărul de minciună, fără a mai da crezare dezinformărilor şi intoxicărilor venite exact dinspre regimul protejaţilor lor din România. Evident că este vorba de tandemul Băsescu – PDL ce se remarcă continuu prin derapaje majore de la democraţie şi legalitate, abuzuri şi limbaje de o violenţă extremă, tupeu şi mârlănie şi până la urmă josnicie şi ură, mergându-se până acolo încât pentru ei democraţia înseamnă că „votul tău nu mai contează, dar contează cine nu votează”. În acelaşi timp, guvernul Ponta credem că a învăţat din lecţia referendumului pentru demiterea preşedintelui, eliminând în demersurile sale juridice superficialitatea acţiunilor, cum ar fi bunăoară în veridicitatea documentelor electorale şi chiar sancţionarea aspră a clor din structurile abilitate ce nu şi-au făcut datoria, fie din această privinţă se simt jigniţi cei peste 8.400.000 de votanţi, chiar dacă de această dată decizia CCR a fost una corectă, în ciuda prelungirii suspansului şi adâncirea crizei politice interne. Cât despre legitimitatea lui T. Băsescu – în calitate de preşedinte nici nu mai poate fi vorba, primind definitiv – votul de la blam a celor peste 7.400.000 de români împotriva sa. Deci, e logică demiterea, chiar dacă pentru el şi PDL respectul pentru adevăr nu există. Şi poate vă mai amintiţi că în 2007 declarase că dacă va fi suspendat îşi va da demisia. Bineînţeles că n-a făcut-o. De curând, spunea că nu vrea să câştige „la masa verde a ligii lui Mitică”, ci doreşte o confruntare adevărată la referendum. A minţit-o pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, afirmând că suspendarea preşedintelui nu este reglementată prin Constituţia României, etc. atunci, chiar mai avem nevoie de un preşedinte atât de mincinos care calcă în picioare demnitatea românilor, dar care ne face de ruşine şi în faţa lumii civilizate?
Vasile Irod
