Citind articolul din ziarul “Gorjeanul” din 4 iulie 20l4, mi-a produs o mare amărăciune faţă de invinuirile care mi s-au adus către profesorii Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete-Pătraşcu, că am plagiat lucrarea ce-mi aparţine cu privire la Dincă Schileru.
În prefaţa acestei cărţi am scris ce m-a determinat să scriu această cărticică. Ca iubitor de istorie am scris unele cărţi şi pe această temă: despre “Ecaterina Teodoroiu-eroina de la Jiu”; “Pe urmele lui Tudor Vladimirescu”, “Despre personalitatea lui Dincă Schileru” ş.a. Dar în broşura care am scris-o în 2013 despre Dincă Schileru, am tratat multilateral acest subiect, popularizând lucrarea “Dincă Schileru- o legendă vie a Gorjului”, precum şi pe autorii care au scris această deosebită lucrare. Citind această carte m-a impresionat mult descrierea făcută despre viaţa şi activitatea lui Dincă Schileru. Am apreciat această carte de excepţie din istoriografia românească şi după opinia mea am analizat multilateral şi profund semnificaţia acestui subiect foarte important. În prefaţa cărţii ce-mi aparţine mi-am exprimat tot respectul faţă de autorii care au scris cartea “Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”.
Am scris şi eu despre Dincă Schileru pentru că mulţi gorjeni m-au rugat să scriu o carte pe această temă, care am realizat-o. Dar, nu m-am gândit că această descriere ce am făcut-o, să fie interpretată ca plagiată. A plagia o lucrare înseamnă un furt intelectual, o însuşire a muncii altor gânditori. Ori în broşura care am scris-o nu se găsesc fraze copiate de la alţii, am scris cu cuvintele mele. Am cuprins în cele 63 de pagini tot ce am gândit despre Dincă Schileru. Am alcătuit, de fapt o sinteză despre viaţa şi activitatea lui Dincă Schileru,fiind considerată ca plagiat. Autorilor cărţii “Dincă Schileru-o legendă vie a Gorjului” nu le-a convenit să mai scrie şi alţii pe această temă la care au muncit mult de a culege atâtea informaţii care le-au valorificat în scrierea cărţii, dar care nu este o inovaţie, s-au materializat multe informaţii care s-au strâns cu migală, cu rigurozitate.
Pentru scrierea unei cărţi fiecare scriitor are opiniile sale, foloseşte o metodologie specifică, dar face apel la multiple scrieri ale altora, unele definiţii se scriu integral. Numai romancierii au scrieri mai concrete, bazate îndeosebi pe diferite naraţiuni. În general, toţi care scriu, mai ales în probleme de analiză, culeg informaţii de pe unde le găsesc, pentru că aşa după cum se cunoaşte “cărţile din cărţi se fac”. Numai aşa scriitorii pot lega trecutul de prezent. Problema care se pune este că o lucrare trebuie să fie originală, să nu se copieze ceeea ce au mai scris şi alţii. În unele lucrări necesită să se dea şi unele citate, dar trebuie specificat despre provenienţa lor, respectiv autorul.
Recunosc că în scrierea broşurii care am scris-o se află şi unele greşeli pentru care am fost criticat pe bună dreptate. Am scris că Dincă Schileru a fost primul ţaran în Parlamentul României. Nu am avut de unde să cunosc că I. Roibu din Novaci a fost primul gorjean Adhoc al Parlamentului din trecut.
O altă greşeală pe care am comis-o în această cărticică, la pagina 4, am scris că Dincă Schileru timp de trei legislaţii a făcut parte din Parlamentul României. Deşi am semnalat această greşeală încă de la început, n-a fost înlăturată la tehno-redactare, a rămas vizibilă, s-a luat în calcul ca o greşeală de către autorii cărţii “Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”.
Pentru edificare de corectitudine, dau exemplu unele paragrafe care le-am scris în conţinutul acestei cărţi, aşa cum este la pagina l0, paragraful de sus în jos, unde am scris: “În 1871, Dincă Schileru a candidat la scaunul de deputat al Colegiului al XI-lea de Gorj, reuşind să fie ales, dar alegerea sa a fost invalidată. A fost ales în 1881, l888, 1891 (în opoziţie, şi în anii 1895-1899, 1911. A fost deputat de mai multe ori de-a rândul, în ciuda diferitelor piedici.”
De asemenea, la pagina 14 din lucrarea respectivă, care am dedicat-o lui Dincă Schileru, la paragraful 4, de sus în jos, am scris următoarele: ”Oamenii au văzut în Dincă Schileru un susţinător al reformelor şi convinşi că şi-au găsit glasul doleanţelor, l-au ales (cu scurte intermitenţe), de nouă ori în Parlamentul Ţării, din 1883 până în anul 1910”.
Din cele două paragrafe menţionate mai sus, se degajă adevărul că Dincă Schileru a fost ales de nouă ori în Parlamentul Ţării, ci nu de 4 ori. Dacă aceasta a fost o greşeală nerectificată, de ce nu s-a văzut de autorii articolului care au criticat acest aspect? Au menţionat fără scrupule că “nu m-am priceput nici la copiat”. N-au luat în consideraţie ce am scris în paragrafele de mai sus unde în mod logic şi clar, se aminteşte că Dincă Schileru a fost de 9 ori, aproximativ, de-a rândul în Parlamentul României.
Autorii articolului care au scris despre mine în ziarul respectiv din 4 iulie 2014, au susţinut că “nu am cercetat niciodată despre ce am scris cu privire la Dincă Schileru”. În legătură cu această afirmaţie, aş putea argumenta cu multe răspunsuri, mă limitez doar la unele.Îmi amintesc că după anul 1968, în timpul când Paloş Gheorghe a fost prim-secretar al judeţului Gorj, am fost trimis într-o misiune de cercetare la comuna Schela, la o brigadă a C.A.P. din Sâmbotin, când colectiviştii au fost consideraţi ca “sabotori”, că nu ieşeau la efectuarea praşilei porumbului. În urma celor cercetate de mine la faţa locului, a reieşit că atunci după o ploaie, pădurea era plină de ciuperci şi membrii cooperatori s-au ocupat cu culesul cipercilor care le-au valorificat la preţuri foarte avantajoase. După o săptămână de zile, ţăranii din C.A.P. au efectuat integral praşila porumbului, nu s-au dovedit “sabotori”, după cum i-a considerat Securitatea de atunci. Din acea perioadă îndepărtată, am aflat multe de la ţăranii localnici despre istoricul acestei comune, cât şi despre Dincă Schileru care în calitate de ţaran a participat la toate muncile agricole de sezon. De asemenea, am fost informat pentru prima dată de contribuţia lui Dincă Schileru pentru exploatarea antracitului de pe aceste meleaguri ale Schelei şi multe altele, despre care am amintit în amănunt în cărticica mea care am scris-o în anul 20l3, ci nu din cartea scrisă de autorii menţionaţi. De asemenea, mărturisesc că în timpul când la Liceul din Bâlteni se afla director Vâlceanu am condus o brigadă de îndrumare şi control din care a făcut parte şi domnul Ion Sanda, care lucra atunci la Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă Gorj(care poate confirma acest lucru). Potrivit tematicii de control efectuat în această localitate, am cuprins în analiză multe probleme, printre care şi cele de cultură de la nivelul acestei aşezări, pornindu-se cu cele de natură monografică. Cu prilejul acestei cercetări, pe lângă altele, un loc deosebit l-a ocupat cercetarea şi cunoaşterea multor probleme cu privire la Dincă Schileru, ca cetăţean al localităţii Bâlteni, scriind în detaliu nu numai despre calităţile sale moral-politice şi tot ce a înfăptuit în această aşezare gorgeană. Bineînţeles, că după ce am citit cartea ‘’Dincă Schileru o legendă vie a Gorjului” m-am identificat mai mult şi m-a determinat să o popularizez în broşura care am scris-o, aducând toate consideraţiile de merit pentru cei care au scris-o. În Bibiliografia acestei cărţi am cuprins şi o parte din acei care prin scrierile lor au cuprins câte ceva despre personalitatea lui Dincă Schileru. L-am adoptat şi pe juristul Ungureanu Ion, fost primar ai localităţii Ţicleni, care a scris cartea “Petrolul şi Oltenii”. Am discutat cu această persoană, cumpărându-i şi cartea. Acesta mi-a povestit multe despre Dincă Schileru care a fost un om deosebit ca deputat în Parlamentul României cât şi ca locuitor al comunei Bâllteni, rămânând înscris în analele istoriei. Printre altele, în această cărticică am scris şi despre Atentatul de la Valea Vladului împotriva lui Dincă Schileru, care a avut loc la data de 24 octombrie 1880, care a fost pus la cale de către Grigore Balteanu, fost primar al comunei Bâlteni şi Dumitrache Sandru din Bâlteni. Despre aceasta am aflat din cartea “Dincă Schileru-o legendă vie a Gorjului”.
În broşura care am scris-o despre Dincă Schileru am ataşat şi o iconografie specifiă. Şi recunosc că unele focotopii le-am luat din cartea “Dincă Schileru-o legendă vie a Gorjului”. (Va urma)
Constantin Morega
-spectacolul lui „cine se scuză…”
-text plin de dezacorduri și grave greșeli gramaticale
domnule autor, pe unde ați făcut dumneavoastra școala generală, de folositi o exprimare atât de agramată?
-e dureros și din acest unghi, nu numai din al pretinsei „popularizări” ce ați comis!
-cu tot respectul, învățați să scrieți corect în limba română înainte de a face pe „popularizatorul” unor scrieri de interes istoric!
-altfel veți fi taxat drept un vajnic veleitar, adică un amator lipsit de onestitate într-o lume ale cărei reguli nu le puteți înțelege!
să aizim de bine!