Lumea în care ne purtăm paşii în scurta noastră existenţă pământeană, devine parcă din ce în ce mai urâtă şi săracă, iar ignoranţa face prea multe victime printre oameni, dintr-o apetenţă grotescă de prostie, paradoxal în vremurile moderne în care omenirea se vrea inteligentă şi în plină explozie informaţională pe toate faţetele ei.
Iar anul de graţie 2013, chiar ne oferă în antiteză excese cu nemiluita de prostie şi inteligenţă, de democraţie şi nondemocraţie, şi ceea ce este mai grav, că dau în clocot ipocrizia, minciuna şi lăcomia fără margini, consumându-ne energiile şi aruncându-ne dincolo de limitele condiţiei noastre umane. Totul se petrece precum într-o ciumă a voluptăţii şi distrugerii, începând de jos, de la micro-habitatul vital – individ, familie, grup social, etc. , şi până în absolut, ceea ce marchează deja coşmarul unui risc major pentru omenire. Deci cu atât mai mult trebuie luate urgent în seamă protejarea şi salvarea speciei umane, mediului ei natural, economic şi social şi până la urmă a întregului spaţiu planetar de unde sunt emanate uriaşe energii negative. Din păcate, omul deşi este avizat despre ceea ce se poate întâmpla, urmarea nepăsării şi nesăbuinţei sale, nu acceptă a-şi ordona şi echilibra existenţa, tocmai pentru a avea adevărata plăcere de a trăi în siguranţă, demnitate şi respect. El continuă să fie mereu în contra-sens cu ceea ce s-a născut şi se mişcă dintr-o învoire ciudată a soartei în jurul său. Altfel spus, mai degrabă, preferă să ignore, să fenteze şi să incrimineze tot ceea ce nu intră în spaţiul propriilor orgolii şi interese. Ori, cum spuneam, exemple despre ce şi cum nu ar trebui să se rânduiască specia umană, avem din belşug, fie şi mass-media din România, oferindu-ni-le zilnic. Bunăoară, se derulează episoade în lanţ despre goana nebună pentru cucerirea puterii, consumându-se toate energiile, între altele şi mostre din luptele murdare, oculiste între politicieni, care cu toţii ar trebui să vrea binele şi nu răul ţării. În realitate exasperezi şi te cruceşti cum circulă pe trasee nebănuite delirul nonvalorilor şi obscurantismului, subterfugiilor, fraudelor şi şpăgii, înmănuncheate în atâtea şi atâtea cazuri uriaşe de corupţie devenite pentru prea mulţi dintre semenii noştri un mod de viaţă şi chiar o boală incurabilă a existenţei lor. Şi asta nu este tot, pentru că nu doar societatea umană cu structurile ei instituţionale sunt într-un inevitabil proces de disoluţie morală, ci şi familia, căsătoriile de şi fără probă, după cum prieteniile sunt şi ele legate doar pe interese, în vreme ce dragostea, iubirea adevărată şi plăcerea de a trăi frumos, se pierd tot mai mult în minţile şi comportamentele tulburate, dezechilibrându-l pe om, dincolo de capacităţile lui fizice, psihice şi mentale. Nu se mai poate vorbi măcar despre o alimentaţie cât de cât sănătoasă, pentru că trăim atât de stresaţi şi dezordonaţi, încât ne-au năpădit şi E-urile, amanetându-ne sănătatea şi viaţa. Iar unul din marile păcate ale firii umane, din nefericire, românilor potrivindu-ni-se de minune, este şi rămâne năruirea a tot ce este vechi, dar pe nedrept considerat demodat şi perimat. În felul acesta se aruncă la coş până şi modelele superbe pentru viaţă – personale, intelectuale, morale, sociale, economice, estetice, psihologice şi naturale, fiind înlocuite cu unele din snobism sau interese mărunte, cel puţin ciudate, dacă nu aiuristice şi penibile. Aşa avea să se întâmple în România după căderea comunismului când au fost marginalizate sau aruncate la gunoi adevăratele valori ale neamului, îndepărtaţi specialiştii şi abandonate ideile, programe sau strategii viabile pentru dezvoltarea ţării. Apoi, au fost distruse sau înstrăinate pe nimic, falimentate structuri şi unităţi economice de extremă importanţă pentru progresul şi PIB-ul naţional, la fel s-a întâmplat cu resursele naturale şi strategice , ş.a.m.d. Rezultatele ? Le vedem şi mai ales le simţim cu toţii, dărâmându-se până şi fundamentele la ceea ce s-a construit decenii la rând, în schimb nu s-a pus nimic în loc. Şi nici nu vrem a lua aminte, trăgând parcă la xerox gafele şi greşelile, cu pierderi uriaşe de timp, energie şi bani pentru ţară. Acum, dincolo de nostalgia celor care cu sudoare şi adeseori cu sacrificii, au construit mult şi temeinic, punând bazele dezvoltării şi prosperităţii României, iată că s-a aşternut cam peste tot rugina, mucegaiul şi pârloaga, existând atâtea dezechilibre şi riscuri incalculabile pentru generaţiile următoare. Ne-am pierdut şi prestigiul în lume, demnitatea şi onoarea ca popor, stabilitatea şi siguranţa naţională, fiind măcinaţi de invidie, ură şi dihonie, având şi neşansa ca România sa fie condusă de indivizi virusaţi de lene şi nepricepere, ahtiaţi după putere şi ciolane, cuprinşi parcă cu toţii de aceeaşi ciumă a voluptăţii. În fine, atât de neisprăviţi au putut să fie, încât nu numai că nu au reuşit să coaguleze energiile naţiunii pentru regenerarea României, fiind şi fără suflet pe dinăuntru, dar n-au fost în stare nici să separe grâul de neghină, forţând a se scurge din neamul românesc până şi esenţa fiinţei sale umane. Or, într-o lume dezbinată şi putredă, dominată de tot felul de farisei şi lichele, de politicieni necinstiţi şi îmbuibaţi mereu cu minciuni şi sămânţă de scandal, pe unde merg şi nu merg, etc, societatea umană, cu atât mai mult România, nu va reuşi să meargă înainte. Şi ne întrebăm, până când ?
Vasile Irod
