Articol publicat în revista Sănătatea și viața fericită nr. 15 și 16 din octombrie 1915. A fost tradus din Journal des Praticiens.
Mulţimea – adunarea la un loc a multor oameni – oferă multă asemănare cu fiarele sălbatice. Mulţimea ca şi fiara este condusă de dresori. Cruzimea şi sălbătăcia mulţimii sunt la fel ca şi a fiarelor sălbatice. Această ferocitate este de multe ori foarte ameninţătoare. Trebuie să se ştie că o fiară se dresează, dar inima ei nu se îmblânzeşte. La fel este şi cu mulţimea. Este un criminal acela care excită patimile mulţimii, crezând că prin aceasta va câştiga iubirea, simpatia mulţimii. Mulţimea ca şi fiara nu se supune decât unei forţe superioare: puterea. Mulţimea ca şi fiara se supun numai acelora care îi inspiră frică şi care ţin în mână cravaşa.
Prima condiţie de a putea dresa şi de a fi ascultat de o fiară este de a nu îi arăta că posedă putere. Acelaşi lucru este şi cu mulţimea. Dacă mulţimea ar şti cât de puternică este nu s-ar mai da înlături dela nimic.
Îmblânzitorul de fiare, chiar dacă capătă rană din partea bestiei, nu trebuie să-şi arate durerea. Fiara ascultă de frică de stăpânul său, încetează acest respect, de îndată ce vede că stăpânul are frică de dânsa.
Un urs dintr-o menagerie se obișnuise ca stăpânul să-1 sărute în toate dimineţile. Într-o dimineaţă stăpânul uitase să-şi sărute ursul. Fiara îi aduse aminte cu multă delicateţă, înfigându-şi ghiarele în obrajii dresorului şi rănindu-i grav amândoi ochii.
Feriţi-vă de mângâierile mulţimii. Dresorul când vede că fiara are chef de ceartă se retrage din cuşcă în momentul oportun, căci nu e de glumit şi de luptat, cu furia leului, cu cruzimea tigrului, cu agilitatea teribilă a jaguarului şi a leopardului.
Mulţimea conştientă de puterea ei e de asemenea teribilă, căci atunci nu mai vrea să ştie de nimeni şi de nimic.
Când anarhia domneşte, elita intelectuală, cultura, sunt sfâşiate, zdrobite, nimicite.
IPB
