Reluăm convorbirea cu brâncuşiologul târgujian Ion Mocioi, ale cărui fapte culturale sunt uimitor de numeroase. Încât ne lăsăm furaţi de frumuseţea celor spuse de povestitor, fără a nu observa că realizările domniei sale îl califică drept cel mai important om de cultură gorjean al momentului. Fără falsă modestie, omul Ion Mocioi a insistat să nu-l lăudăm. N-o facem, dar opera sa vorbeşte de la sine.
Îi reamintim, dacă nu ne-nşeală memoria, o vorbă de-a bătrânului Goethe: „Modeşti să fie proştii, că au şi de ce!”
Prolific şi după Revoluţie
– Ştiu că aveţi teoria dumneavoastră, ca om politic, despre Revoluţie. S-o lăsăm pe altă dată. În afară de politică, ce-aţi mai făcut?
– După evenimentele din 89, am publicat o carte de studii numită „Însemnări despre Brâncuşi”, precum şi un „Album” dedicat multitudinii de portrete ale lui Brâncuşi realizate de diferite personalităţi ale lumii. Am continuat să scriu diferite studii pentru reviste, ziare, emisiuni radio şi TV întru cunoaşterea aprofundată a operei lui Brâncuşi.
Bineînţeles, m-am ocupat şi de alte domenii legate de munca mea de profesor. Dar şi de punerea în valoare a altor personalităţi: Ecaterina Teodoroiu, despre care am publicat o monografie la Editura „Scrisul Românesc”, Ion Popescu-Voiteşti, carte scrisă împreună cu marele geolog Ilie Huică, volum ce a stârnit mult interes pentru savanţi, contribuind la cunoaşterea celui mai mare geolog al României, care a murit în Gorj(1944), la vila sa din Bălăneşti şi căruia măcar gorjenii trebuiau să-i dedice o carte.
Am mai publicat şi alte cărţi despre Iosif Keber, pictor valoros nu numai în pictura religioasă, pe care inclusiv Brâncuşi l-a admirat ca pictor, apreciindu-l drept un „puvis de Chavalles” al nostru, adică întemeietor al picturii neobizantine din Estul Europei. După cum personalitatea cu care-l compara era un întemeietor al acestui domeniu pentru zona din vestul ţării.
– Aţi abordat domenii surprinzătoare?
– Am scris, de asemenea, studii despre 25 de personalităţi născute în Gorj, publicate mai întâi în diverse reviste şi apoi strânse în cartea „Poeţi şi poezie”. Am mai publicat monografii dedicate poetului Ion Mara, istoricului Al. Ştefulescu, poetului Nicolae Burlănescu-Alin, poetului Ion Gheorghe Angliţoiu şi altora. Nu în ultimul rând, m-au preocupat monografiile despre artiştii plastici: sculptorul Vasile Blendea, pictorul Matei Bazavan şi alţii, studii referitoare la alte personalităţi în cărţile: „Artă şi artişti”, „Poeţi prin Gorj”, un studiu despre marii scriitori români care au vizitat diferite localităţi din Gorj şi despre care au scris lucrări literare.
Activitate jurnalistică, inclusiv la Gorjeanul!
– Ştiu că v-a preocupat şi presa, mâncând chiar pâine de ziarist. Mă-nşel?
– Am şi alte lucrări despre ziarişti, presă, precum şi din alte domenii pe care le-am predat ca universitar la Bucureşti şi Târgu Jiu. De interes pentru studenţi şi cadrele didactice. Da, am avut şi o bogată activitate ziaristică, ocupându-mă de iniţierea şi publicarea unor reviste: „Litua”, cu studii de istorie, „Gorjul literar”, iniţiind şi o colaborare cu revista „Ramuri”, condusă de Marin Sorescu, revista lunară „Sărutul”(despre Brâncuşi şi cultura românească, apărută 3 ani la Bucureşti şi Târgu-Jiu). Am iniţiat şi susţinut o perioadă, şi alte publicaţii cum sunt: „Opinia Gorjului”, „Săptămâna gorjeană”, „Arcade” şi am fost câţiva ani ziarist la Gazeta Gorjului, azi Gorjeanul. Unde-am publicat numeroase articole, cercetări, studii pe diverse teme timp de 3 ani.
La cârma culturii gorjene
– Acum, cu trecerea anilor, cum apreciaţi munca în fruntea Culturii Gorjului?
– O perioadă am fost şi preşedinte al Comitetului de Cultură a judeţului, între 1979-1989, unde fusesem şi vicepreşedinte mai înainte timp de 7 ani, funcţii în care m-am ocupat de dezvoltarea culturală a Gorjului. De înfiinţarea şi dezvoltarea unor instituţii culturale ale vremii. De organizarea activităţilor culturale în judeţ şi la nivel de judeţ, iniţierea şi permanentizarea unor manifestări naţionale interjudeţene şi judeţene. Cum este Festivalul „Tudor Arghezi”(1980), care durează şi azi, Festivalul „Maria Lătăreţu”, personalitate căreia i-am dedicat şi o carte monografică, dezvoltarea unor manifestări culturale ciclice, pe diferite domenii. Inclusiv înfiinţarea unor muzee din iniţiativa mea şi cu contribuţia mea: Muzeul de Artă(1983), Muzeul „Iosif Keber” şi Biblioteca de Artă „Iosif Keber”, Muzeul „T. Arghezi” – Târgu Cărbuneşti(2007). Am organizat o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu la Floreşti(1978), la 100 de ani de când marele poet naţional a locuit şi a creat, timp de vreo trei luni, în satul Floreşti, comuna Ţânţăreni. Am dezvoltat colecţii muzeale în toate culele din Gorj, unele dispărute după Revoluţie.
Culele gorjeneşti, muzee aproape dispărute!
– Cunosc cazul culei boiernaşului Vasile Moangă, căpitan al pandurilor lui Tudor Vladimirescu, om ce avea moşie şi la Brădiceni, în comuna Peştişani, la Târgu Jiu o casă, iar la Săcelu o culă pe care aţi transformat-o în muzeu. Din păcate, muzeul şi inventarul lui nu mai există, cula este dărăpănată, iar un caiet cu lista obiectelor muzeului a ajuns pe la mine.
– Nu este singura culă în neorânduială. Dotasem casele de cultură şi căminele culturale cu picturi, de Constantin Piliuţă, ca să dau un exemplu, cu sculpturi mici şi aproape toate au fost furate, iar muzeele din cule, în marea lor majoritate, distruse.
– Numai la Peştişani realizase-ţi două tabere de creaţie. Ştiţi că aproape nu mai sunt nici urme?
– Hoţia şi vandalizarea au făcut ravagii. Da, am făcut tabere de creaţie. Una a fost cea de sculptură în piatră, la Hobiţa, în zăvoiul Bistriţei, din comuna Peştişani, în anii 1981 şi 1982, tabăra de sculptură în lemn de la Săcelu.
– Da, cea preluată de sindicatele miniere. Ca şi de staţiune, şi de tabără s-a ales ce s-a ales. SNLO şi chiar Ministerul Economiei ştiu de ce.
– Tot dinainte de 89 datează şi taberele de cercetare ştiinţifică a satului tradiţional românesc – la Novaci şi Târgu Cărbuneşti, cu împrejurimile. Am dezvoltat bazele materiale ale cinematografelor publice, ale bibliotecilor ce se desfiinţează în anii din urmă, ale caselor de cultură şi ale căminelor culturale – unele nou înfiinţate şi am organizat o mulţime de manifestări culturale împreună cu factorii locali, la toate aşezămintele de cultură. Puse în slujba cunoaşterii şi educaţiei oamenilor, dedicate diferitelor categorii de vârste.
Universităţile populare din Gorj!
– Există preocupări abandonate complet?
– Căminele culturale şi casele de cultură se păstrează de formă. Ştiţi doar cât din bugetul statului este destinat culturii? Un procent infim. Atunci se dezvoltaseră universităţile cultural-ştiinţifice în mai toate localităţile judeţului, după modelul celei a lui Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte. Am iniţiat multe festivaluri, dintre care unele mai datează şi astăzi: dedicate minierilor, energeticienilor, constructorilor, oamenilor de la sate sau diferitelor profesii. Cum sunt sărbătorile oieritului sau sărbătorile agrare.
De atunci datează Festivalul de la Tismana. Unele manifestări culturale au fost dedicate cântecului şi portului popular gorjenesc specific, dansurilor populare, prilejuite de diferite sărbători locale. Ca Festivalul de la Tismana. Minunate prilejuri de cunoaşterea tradiţiilor de către tinerele generaţii.
S-au tipărit multe cărţi iniţiate pentru cunoaşterea Gorjului, începând de la monografia judeţului şi a Municipiului Târgu Jiu, până la monografiile localităţilor. Cea mai bună fiind Monografia comunei Baia de Fier.
Activitate editorială laborioasă
– Nici nu-mi pot închipui, aşa de divers este spectrul pe care l-aţi abordat. Când aţi avut timp şi de activitatea editorială?
– Eu nu-mi pierd timpul nici la cafea. Rar îmi permit. Ulterior, după Revoluţie, am înfiinţat Editura Spicon, ca proprietar particular, şi am publicat aproape 200 de cărţi scrise de diverse personalităţi din Gorj şi din ţară. Contribuind astfel la dezvoltarea culturii româneşti.
– Ce mai aveţi pe masa de lucru?
– În manuscris, am lucrări despre Tudor Arghezi, Tudor Vladimirescu şi Constantin Brâncuşi.
Un Vis: Muzeul Brâncuşi, la Peştişani!
– Faceţi ce faceţi şi reveniţi la dragostea ce i-o purtaţi Titanului Constantin Brâncuşi. Ce se mai aude cu Muzeul Brâncuşi, pe care-l plănuiaţi?
– Pregătesc un Muzeu pentru Brâncuşi, la care l-am avut colaborator pe prof. univ. dr. Vasile Blendea, pe care l-am pierdut, la Peştişani, şi un Muzeu al Culturii Gorjene. Am materialele necesare pentru ambele muzee, dar încă nu deţin spaţiile corespunzătoare. La Peştişani, eram la un pas de a reuşi organizarea Muzeului Brâncuşi, dar nici un primar n-a dorit să ne dea spaţiul unei şcoli generale ce se distruge de vreme prin nefolosirea ei şi datorită timpului care nu iartă. Opt ani de zile ne-a purtat cu vorba fostul primar Dumitru Tabacu, apoi unul Ciolacu, care-a şi strâns bani din sponsorizări la o Fundaţie Brâncuşi, bani pe care i-a păpat ca preşedinte împreună cu Emilia Bubulac, vicepreşedinte, se pare, şi nici actualul primar Florin Pavel nu ne dă speranţe. Deşi este la al doilea mandat. Între timp, după 20 de ani, s-ar putea ca fosta Şcoală generală să nu mai fie bună de nimic!
Ion Predoşanu
