Popor român, popor european, pe locu-acesta te-ai născut. Trăieşti aici de mii de ani şi pentru mulţi tu ai fost scut. Eşti singurul popor european, nu o spun eu, istoria o spune. Eşti unicat astăzi în lume şi mă frământ-un gând anume: De ce această Europă loveşti azi în tine şi nici nu vrea ca ţie să îţi fie bine? De ce această Europă mereu te umileşte? Te crede sclavul care o serveşte cu tot ce inima-i pofteşte? De ce o laşi să fac-aşa poporul meu, patria mea! Eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele tale pe acest pământ. Eşti cel dintâi din lume, tu poporul meu, cel care-ai folosit scrierea şi n-o spun eu, o spun tăbliţele din Tărtăria, o recunosc cei ce le-au studiat în România. Acum vreo şapte mii de ani, locuitorii acestor meleaguri scriau şi cu mare mândrie ne lăsau: prima civilizaţie, când Europa nici nu exista, poporul meu, patria mea! Acesta e un lucru adevărat. Poporul meu iubit şi drag, cât timp o să te laşi tu neglijat? Multe imperii din lume nu te-au cucerit.
Au stăpânit unii doar părţi din tine, dar nu mi te-au supus în întregime, nici perşii, nici romanii n-au reuşit vreodată ca să cucerească întreaga glie românească. Strămoşii noştri daci cu preţul vieţii-au apărat această ţară de la mare în Carpaţi. Popor român, cât timp ai fost unit, nici-o putere nu te-a stăpânit. Pentru creştinătate ai fost scut, nici turcii nu te-au cucerit, nu te-au putut preface-n paşalâc. De teama ta întreg islamul tremura şi Europa ce făcea, când sângele tău de la dezastru o salva? De ce azi Europa te priveşte ca pe-un paria? Oare tu drepturile tale, tu când le vei revendica? Din tine s-au născut valori şi genii, poporul meu, patria mea: Mihai Eminescu, G. Coşbuc, G. Enescu, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Spiru Haret, ori Nicolae Teclu, dar ce păcat, mare păcat, pe mulţi nici nu i-ai ascultat.
Astăzi popor român, în ţara ta nu-i bine! Fanarioţi şi divăniţi, n-au treabă cu tine. Străini cu toţii de ale tale interese, doresc să stea în funcţii cât mai mult, averi să-şi facă, să exploateze, tot ce mai are azi al tău pământ. Tu azi ce faci, popor român, ce faci? Tu taci…, dar până când? Azi bogăţiile acestui sfânt pământ, aur, argint, cupru şi sare, străinii le exploatează şi le duc, în visterii străine de-acest neam. Acolo duc mierea acestui pământ, an de an. Şi tu popor român ce faci? Tu taci şi taci… dar până când?
Azi ca pe vremea asupririi austro-ungare, Bruxelul îţi ordonă şi-ţi oferă gândaci şi insecte de mâncare, şi-ţi ia din ţară, mâncarea ta şi bogăţia, îşi calcă în picioare tradiţiile inteligenţa ta şi omenia. Conducătorii tăi ce fac? Nu fac nimic, complice cu străinii mereu te-au jefuit. Conducătorii tăi popor român, vândut-au ţara la străini. Străinii vor slujbaşi proşti, fără voinţă, lipsiţi de educaţie, cu umilinţă… fără coloană vertebrală aşa îi vor şefii de-afară, să poată jefui uşor această ţară. Şi tu popor român, ce faci? Tu taci…
Astăzi ca-n vremea bolşevică, linguşitorii, trădătorii se ridică şi vânzători de neam şi ţară şi traseişti politici şi politruci, sunt gata să calce pe cadavre să-şi aranjeze soarta, să parvină, să ţină privilegiile-n mână. În astă vreme-n care vor să vină, să-ţi ia străinii casa şi sare ta străbună, popor român ce faci? Tu taci…
O Doamne! Te rog ai milă ca ţara Maicii Domnului să n-ajungă să fie străină! Azi parlamentul şi guvernul, vând uzine, fabrici, aur şi pământ ci că „nerentabile” sunt. Aşa le comandă cei de afară străinii de-acest neam şi ţară. O! Arendaşii cei străini numesc privatizare, distrugerea întregii averi naţionale. Azi nişte neica nimeni, eunuci, pentru pescheşuri pun ţara pe butuci. Şi tu popor român ce faci? Tu taci…
Vor să ne şteargă urmele civilizaţiei străbune, să nu se ştie niciodată, cum tu ai apărut pe lume.
Nu vor să se ştie cum tu popor ai apărut pe-acest pământ, să nu se ştie strămoşii noştri cine sunt. Cu bună ştiinţă ne distrug situri arheologice spunând că vor turismul să-l dezvolte, (şi) istoria încă nedescoperită călcând. Şi tu popor român ce faci? Tu taci…
Oştirea ţării azi e decimată, dezarmată, în slujba altora e la comandă. Copiii ţării mor pe pământuri străine şi tu ce faci române? Tu taci… Hatmanul şef în faţa noastră vine şi ne obligă să renunţăm la pâine, să cumpărăm arme şi-avioane străine. Slujbaşii căftăniţi vin la televiziuni şi-ndrugă poporului român minciuni. Sperie poporul cu pandemii în valuri şi cu război în ţara fără idealuri. Cu stare de-alertă şi cu carantină au jefuit patria română.
Dacă te-mbolnăveşti, n-ai unde să te duci căci pus-au sănătatea pe butuci. De intri în spital eşti mazilit, de mori ai diagnosticul: Covid. Şi tu popor român ce faci? Tu taci, tu mereu… taci. Când guvernanţii te jupoaie, îţi iau şi bani şi pielea de la oaie, îţi taie pensii, alocaţii, ce fac conducătorii astei naţii? Îţi spun: staţi liniştiţi că va fi bine, Codex-Alimentarius are grijă de tine.
O! sărac popor român, nu va fi bine, căci te vor duce la pieire. Trufaşi străini vor moartea ta, să-ţi ia pământul şi ţara. Şi tu popor român ce faci? Tu taci… dar de ce taci? La luptă hai popor român, ca să scăpăm ţara de păgâni! Şi-apoi de muncă, iar ne-om apuca, să ne clădim din nou ţara şi să trăim liberi în ea.
Mircea Tutunaru
