Pochivnicul este o plantă din flora spontană originară din zonele cu climă temperată din Europa. În România este întâlnită în pădurile de foioase și conifere din zonele montane. Este o plantă scundă și are rizomi târâtori. Întreaga plantă este acoperită cu perișori fini. Frunzele sunt în număr de 2 sau 3, au formă de inimă, sunt puternic striate și au o culoare verde intens. Între frunze se dezvoltă floarea, care este mică și roșie- negricioasă, are trei petale cărnoase. În fitoterapie se utilizează partea aeriană a plantei și rizomul.
Compoziție: 1% ulei volatil, asarina (alcaloid), un glicozid scindabil sub influența emulsinei, acid ascorbic, vitamina B1, areasarona, aldehida asadilica, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasarona, tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide, săruri minerale
Acțiune: expectorantă, emetică, diuretică, antibiotică.
Indicații terapeutice
Uz intern:
– astm bronșic, bronșită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom uterin, osteomielită, silicoză pulmonară, paraziți intestinali, infestări cu bacilii: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus faecalis și haemolyticus, E. coli – sub formă de tinctură, infuzie din plantă mărunțită.
Uz extern:
– furuncul, mătreață, infecțiile pielii, iritația pielii, ulcere de gambă- infuzie de plantă și rădăcină – se fac spălături locale.
Precauții
Principiile uleiului volatil sunt toxice și pot determina iritare locală. Se recomandă atenție la dozare, deoarece consumul intern poate provoca tulburări de irigare cerebrală.
ALEXANDRA CRUCERU
