Denumire ştiinţifică: Crataegua monogyna.
Denumire populară: gherghinar, mălai moale, mărăcine alb, mărăcine.
Prezentare. Arbuşti de 3-8 metri înălţime, spinoşi, cu tulpina neregulată şi coroana rară. Unele specii au chiar înfăţişarea de arbori, cu frunze mari şi flori albe. Înfloreşte primăvara, în lunile aprilie-mai. Fructele la maturitate au culoarea roşie, ovoide, de 7-10 mm în diametru, fiind cărnoase, cu 1-2 sâmburi, în funcţie de specie.
Păducelul creşte în zone ceva mai deschise şi libere, adică pe marginea pădurilor, pe câmpuri, pe dealuri, în perdele vegetale de protecţie, pe terenuri frământate, singuratic ori în grupuri mari ce pot forma adevărate spinării. Varietăţile de flori pot fi întâlnite şi sub formă de cultură, mai ales pentru ornament. Culegătorii de plante medicinale din Farmacia Domnului recoltează de la arbustul de păducel florile, vârfurile cu frunze şi flori, fructele şi, uneori, coaja ramurilor tinere.
Substanţe active importante: derivaţi flavonici, steroli, colină, trimetilamină, acizi clorogenic şi cafeic, ulei volatil, glucozide, leonurină, acid triterpinic (cu o mare importanţă medicinală). Fructele conţin taninuri de natură catehică, vitaminele B1 şi C, antociani, flavonoizi, acid tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbitol, colină, acetilcolină, glucoză, fructoză, pectine, ceară, ulei gras, substanţe minerale.
Din păducel se prepară infuzie şi tinctură, dar şi mixturi, vin medicinal, extract fluid. În mod frecvent, în aplicaţii medicinale este folosită infuzia.
Recomandări. Acidul triperpenic din păducel este benefic, în primul rând, în suferinţele cardiovasculare, acest compus contribuind la întărirea inimii şi lărgirea căilor coronariene, la tratarea bolilor de inimă pe fond nervos, a hipertensiunii şi a hipotensiunii arteriale, tahicardiei, tulburărilor neuro-vegetative şi insomniilor. Totodată, păducelul regularizează circulaţia sângelui, atât la nivel central, cât şi periferic, având efecte aproape magice. De asemenea, păducelul previne producerea accidentelor cerebrale, combate obezitatea, reduce tulburările de pubertate sau de menopauză. Florile de păducel pot fi combinate şi cu alte plante medicinale, de pildă cu odoleanul şi talpa gâştei, rezultând un ceai medicinal extrem de valoros.
Mod de preparare şi administrare. În „farmacia casei” se poate folosi infuzia preparată dintr-o linguriţă rasă de flori şi frunze la o cană de apă clocotită care se bea călduţă, treptat, înainte de culcare, îndulcită cu miere de albine. Tinctura se prepară, după sfaturile dr. în farmacologie Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, din 20 g flori şi frunze la 100 ml de alcool de 60-70 grade alcoolmetrice, macerate timp de 10 zile. Se iau de 3 ori pe zi câte 10-15 picături în puţină apă sau într-o linguriţă cu zahăr. În prezent, există peste 50 de produse fitoterapeutice pe bază de Păducel, realizate în ţară şi în străinătate. Printre cele mai valoroase, rezultate în urma unor cercetări serioase, în România recomandăm produsele HOFIGAL SA Bucureşti şi cele ale firmei Fares Orăştie.
Contraindicaţii. Nu se cunosc. Nu are efecte secundare şi nici interacţiuni cu alte medicamente. Conform OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), se recomandă folosirea cu precauţie în timpul sarcinii şi alăptării.
Ion Predoșanu
