Satul Piscoiu, aşezat pe valea râului Amărăzuia, în prezent, face parte din comuna Stejari, judeţul Gorj. Localitatea îşi are originea în trecutul îndepărtat al vremii, in illo tempore.
Oamenii acestui sat, fiind confruntaţi cu vicisitudinile istoriei, cu munca aspră şi grea, s-au străduit, chiar în momente de restrişte, să învingă greutăţile, să se întoarcă la istoria şi frumuseţile vieţii lor, la credinţa strămoşească a locului în care trăiesc, ridicând legea strămoşească mai presus decât rătăcirile istoriei. Ca fiu al acestei localităţi, am considerat ca obligaţie de conştiinţă faţă de părinţii şi consătenii mei, faţă de dascălii care mi-au deschis calea spre lume şi lumină, să cercetez şi să reţin pentru urmaşii noştri date şi evenimente din istoria locală a acestor oameni minunaţi. Odinioară, peste teritoriul actualului sat se întindeau, pe văi şi dealuri, păduri imense. Atraşi de frumuseţea şi bogăţiile locului sau refugiindu-se din faţa unor pericole, au început să apară oameni care s-au aşezat în “linii”, luminişuri, întemeindu-şi o familie. Din documentele cercetate rezultă datele următoare:
* 1531- satul Piscoiu (Piskoi) este menţionat documentar în actele de cancelarie ale Ţării Româneşti.
* 1615- Radu Vodă Mihnea îi confirmă lui Preda Logofătul din Popeşti stăpânirea pe pământurile cumpărate în sat.
* 1634- se construieşte prima biserică din nordul satului, în punctul ,,Linie”, probabil de membrii familiei Băzăvan, primii veniţi de pe valea Horga. Preotul a fost adus de la Roşia de Vâlcea, din neamul lui fiind astăzi familiile Popescu. Tot atunci vin şi cei din neamul lui Grigorie Ţăsălea.
* 1665- Radu Vodă porunceşte lui Hamza Sufarul să stăpânească terenul ,,…pre piscul Creţului până în Hămărăzea”.
* 1718- Paisie Călugărul din Logreşti vinde moşia Ruginile lui ,,…Ghiorghie feciorul Stanciului Guţan din Piskoi ”.
* 1722- numele Piskoi, cu 10 familii, apare într-un document statistic austriac (Cronica lui Virmond).
* 1723- căpitanul Friederich Schwartz întocmeşte pentru regimentul său o hartă a Olteniei în care apare şi Piskoi syll superior.
* 1778- numele Piskoi apare în memoriile generalului Von Bauer, traduse şi publicate de Constantin Karadja.
* 1806- turcii lui Bechir, după ce dau foc unor localităţi, ajung la Piscoi, dar sunt învinşi de voluntarii conduşi de Şerban Magheru, căpitanul poterilor din Gorj.
* 1820- se construieşte din bârne primăria din Piscoi. Amintim primari ca Matei Stăvăroiu (Jijete- ţinea evidenţa pe răboj), Marin Marinescu (Zăvelcă), Costache Golumbeanu (venit din Hurezani), Dumitru Golumbeanu ( a fost 20 de ani primar), Ghiţă Dădulescu, Minuţă Andrei, Dan Dădulescu, Janina Călinoaia, Ştefan Lupu etc.
* 1827- se construieşte biserica din Voivoda.
* 1832- numele cătunului Voivoda din Piscoi (preot Pătru Voivozanul) apare într-un document de stare civilă.
* 1853- numele satului Piscoi şi al mahalalei Voivoda apar într-un registru.
* 1861- la Piscoi se căsătoreşte Ioan Niţoi- muncitor, cu Manda- torcătoare. După familiile Băzăvan , Ţăsălea se stabilesc în sat familiile Dincă, neamul Surceilor (astăzi Floarea), familia Budulan ( de pe valea Amaradiei), familiile Andrei (de pe valea Olteţului), Vilău, Mărinuţă (astăzi Tuţă), Borhină (astăzi Culină), Toma (Tomescu), Cioponea (Sinescu), Dadu (Dădulescu), Caragea (Caragescu), Chişamera, Codreş etc.
* 1865- documentele şi actele ( până acum în limba slavonă) sunt redactate în limba română.
* 1867- notarul din Piscoiu era I.N.Dadu.
* 1868- primar era Ion Stăvăroiu, notar fiind Stancu Barbu Caragea.
* Până în anul 1870, în Piscoiu nu erau ştiutori de carte pentru că nu era şcoală. Primii care au urmat cursurile şcolii din Hurezanii de Sus au fost Pavel şi Constantin Andrei
* 1877- sunt atestate mahalalele Bărbuţeşti şi Dăduleşti, venind, de pe lângă Dunăre, familiile Staicu şi Creţan, stabilindu-se în dealul Stăiculeşti. Pavel Andrei şi Petre Grigore au participat la războiul din 1877, Nicolae Dogaru fiind gornist.
* 1880- se construieşte prima şcoală pe locul unde era primăria veche. În 1920, şcoala este mutată în noua primărie. În loc de caiete se scria pe nisip.
* Până în 1897, în Piscoiu nu exista şosea, ci un drum de car care lega diferite linii ale satului, Amărăzuia era un firicel de apă, iar la Stoican ( Petru Budulan), în loc de pod, era un lemn aşezat peste pârâu. Birurile şi dările erau adunate pentru pătulele boiereşti, la locul ,,Bibă”din Obârşia, de Staicu Guşatu şi Mitrăchianu, fiind crestate pe răboaje sub formă de cerc.
* În ,,Linie” apare o cârciumă a lui Nicolăescu din Obârşia, asociat cu Ciortescu şi Băzăvan.
* În Mermelegea, Costică Vilău avea cârciuma ,,La trei coceni”. Mai erau cîrciumi la Mielu, Ilie Gligorie Mitroiu, Ilie Tuţă, Iancu Caragescu, Marin Cioponea.
* 1905- Începe construirea bisericii din Piscoiu, pe locul cedat de Ion Popescu, numit Ion al Mare. Clopotul bisericii a fost adus în anul 1941.
* Între anii 1908-1926, satul Obârşia era afiliat satului Piscoiu.
* 1910- Casele erau foarte rare: Fărcăşanu, Cioi, Bobete, Barbu Leoampă, Niţu Dinu, Cioponea, Năsturică Frunză, Ion Rădescu Păuna, Ilie Caragescu, Ştefan Niţoi, Ioan Măndoiu, Staicu Cârciumaru, Nicolae Rădescu (Bobu), Dumitru Nicolae, Dumitru Codreş, Ion Budulan, Petre Gligorie, Drigu Gergeac, Ion Ciobotea etc.
* 1912- este adusă prima moară de măcinat care funcţiona cu lemne (propietari Leonte Golumbeanu şi Nicolăescu din Obârşia). Era instalată pe terenul lui Nicolae Stăiculescu în Voivoda. Moara a fost mutată mai târziu de Milică Golumbeanu la Iulică Stăiculescu, apoi a devenit moară de stat.
* La războiul din 1913-1914, au luat parte Petre Budulan (Stoican), Victor Stăvăroiu, Andrei Constantin (decorat, din ordinul regelui Carol I, cu ordinul ,,Avântul Ţării”).
* Între anii 1916-1918, au murit pe front Marin Popescu, Dumitru F. Badea (decorat cu ordinul ,,Virtutea militară ”. Moşia din Plosca a boierului Opran este împărţită ţăranilor
* 1926- satul Căpităneşti (astăzi Popeşti) a fost anexat comunei Piscoiu, până atunci aparţinând de Cordeşti. Învăţători sunt Dumitru Vintilă, Mihai Hurezeanu (1919-1949), Maria şi Romică Golumbeanu.
* 1929- G.I.Popescu este notar în Piscoi, Romică Golumbeanu- învăţător, Ion Andrei-preot. Este adusă în localitate prima batoză de treierat de către Leonte Golumbeanu, asociat cu Dumitru Vintilă, Nicolae Codreş, Costică Golumbeanu.
* la iniţiativa învăţătorului Dumitru Vintilă începe construcţia clădirii şcolii actuale .
* 1943- Peste 50 de copii mor de pojar. Lui Ioniţă Popa îi mor, într-o săptămână, patru copii. Preotul Ştefârţă, refugiat din Basarabia, aduce primul aparat de radio în comună. Ca refugiat vine şi Petranici, cântăreţ la biserică.
* 1948- Începe construira noului local al primăriei.
* 1952- Până în acest an, Piscoiul a făcut parte din plasele Hurezani şi Târgu Logreşti.
* Între anii 1952-1960, comuna Piscoiu aparţinea raionului Amaradia, regiunea Craiova.
* 1961- Piscoiu aparţine raionului Gilort, regiunea Oltenia.
* 1962- se construieşte o sală de festivităţi, în 1964 fiind adus primul aparat de proiectat filme.
* 1965- se votează electrificarea comunei.
* 1968- comuna devine sat şi face parte din comuna Stejari, judeşul Gorj, împreună cu satele Băceşti, Baloşani, Dealul Leului, Popeşti.
* 1969- încep lucrările de electrificare a satului Piscoiu, în 23 decembrie aprinzându-se primele becuri. Primul pod din tuburi a fost plantat la Gaiţă (C. Lazăr).
* 1971- Constantin Beşliu făcea oale din lut. Învăţase meserie de la Gruia Barbu.
* 1972- se inaugurează un magazin sătesc.
* În Piscoiu au mai fost dascălii Nicolae Caragea, Grigorie Tabacu (1890-1900), Spiridon Popescu, Ioan Andreiu, Zorzon, Logadie Croitoru, C. Gâlcescu, C. Bicescu, D. Elian, Dumitru Mitruţoiu, G. Ghiţulescu (1900-1919),Valeria şi Popescu Dumitru, Elena şi Dumitru Budulan, Andrei Lucia, Ion Sanda, Stelică şi Ioana Hurezeanu, Constantin Bălă. Ion Golumbeanu a fost primul poştaş din Piscoiu, iar prima râşniţă pentru măcinat a fost adusă în sat de moşul lui Ioniţă Stăvăroiu (Jijete).
* În Piscoiu au existat morile de măcinat ale lui Gheorghe Staicu, Bursucu, Ivaşcu, Anghel şi funcţionau numai când era apă pe Amărăzuia.
Moşii şi strămoşii piscoienilor, trecuţi în veşnicie, se odihnesc în cimitirele din locurile numite Mesteacăn şi Nucii lui Şonei, ascultând susurul izvoarelor şi al Amărăzuii, dar viaţa continuă în sat, istoria, obiceiurile şi tradiţiile transmiţându-se din generaţie în generaţie.
Profesor Gheorghe Sinescu