Pe branțuri de sticlă – Schengen-ul și Târgul fânului…

831

Hotărârea lui Brâncuși a fost să-și plaseze „monumentul” în Târgul fânului, cum vii de-afară și intri-n urbea noastră de pe Jiu pe la cazărmile regimentului… Aici a bătut țărușul „inaugural” ajutat de tânărul inginer Ștefan Georgescu-Gorjan. Și, de aici, din Târgul de-afară, a avut revelația viitorului oraș cu alură americănească. Să nu-l fi confirmat istoria locului? Să fi „aplicat” dintr-un entuziasm autohton și să fi pus toți banii, pariind pe singura cursă-n buiestru a unui cal ce s-a dovedit a avea picioare de… lemn? Peste timp am aflat toți că ne-am încurcat rău în ițele unei moșteniri pe care n-am fost în stare s-o gestionăm. Să înțelegem că n-am prea meritat-o?
De ani buni, pe „agenda de zi” a țării noastre, atât cât mai e ea locuită de români, apare cât de des și cu litere de tipar, o singură problemă, care ne frământă zi și noapte și ne induce inevitabil o ușoară stare de neîmplinire politică în plan european, nemaivorbind de consecințele nefaste care ne urmăresc mai ales în plan economic. Intrarea noastră „cu arme și bagaje” în spațiul Schengen pare a fi amânată cu argumente irefutabile… la Sfântu-așteaptă.
Din primăvara asta însă zburăm și chiar înotăm în afara apelor teritoriale fără a ne mai ține calea, necum de a mai fi buzunăriți oficial de personal UE specializat și aflat „la ordin” în serviciul public, pe-acolo pe unde ne duce viața cu varii interese. Promisiuni avem ferme din partea tuturor decidenților și-a ultimilor băgători de seamă arondați de-acum serbărilor electorale, anunțate pentru anul în curs, că… vom intra sigur. Când? Anul acesta. Cel mai târziu la… toamnă. Cu siguranță, sigur…
Cam tot așa ni se întâmplă și nouă, celor de la Târgu Jiu, cu înscrierea Ansamblului brâncușian pe Lista UNESCO. Chestiunea trenează de ani buni și de  fiecare dată ne justificăm cu acte „beton” neîmplinirile cu iz european din cauza cărora părem a fi surmenați, trași la față și fără poftă de… viață. Se mai întâmplă. Dar de ce și nouă? Sau tocmai nouă? Deja o simțim ca pe o dulce… frustrare.
„Ne-a interesat cu deosebire povestea și parcursul dosarului „Ansamblului Brâncuși” prin birourile Comitetului Patrimoniului Mondial în aventura extraordinară de a confirma, în sfârșit, urmare evaluărilor UNESCO din mandatul ambasadorului Adrian Cioroianu. În concluzie: Dosarul, de această dată foarte bine făcut, s-a dovedit a fi complet (am primit asigurări în acest sens) și am ajuns până în faza în care (în vara 2018) urma ca un expert sau mai mulți de la CPM să meargă la Târgu Jiu pentru o verificare la fața locului; însă, fără nicio legătură cu Brâncuși (sau cu România), pe fondul Centenarului care se împlinea atunci de la finalul Primului Război Mondial, anumite polemici au apărut între unele state membre UNESCO și, în consecință, s-a luat decizia ca dosarele depuse și care au legătură cu războaie să fie analizate separat, caz cu caz. În aceste condiții, evaluarea dosarului „Ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu” s-a amânat sine die (dat fiind că acest ansamblu monumental este și el dedicat, cum se știe, soldaților căzuți în Primul Război Mondial). Repet: am mare încredere în șansele acestui dosar și numai o anumită conjunctură, independentă de el, a făcut ca discutarea lui să fie amânată.
N-a fost să fie nici în mandatul de ambasador UNESCO al lui Adrian Cioroianu. N-am avut noroc nici de data asta… Și ne puseserăm atâtea nădejdi și speranțe!
Întâmplarea face ca în aceste zile de vară (19-22 iulie 2023), să se fi deplasat, în sfârșit, o delegație mult așteptată de la UNESCO, la Târgu Jiu. „În cele patru zile de lucru, au avut loc atât o analiză judicioasă a situației în teren a Ansamblului și a zonei sale de protecție, precum și întâlniri cu reprezentanți ai autorităților publice și instituțiilor centrale, județene și locale, cu reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, cu profesioniști în domeniul conservării patrimoniului cultural care și-au prezentat implicarea în protejarea și punerea în valoare a operelor sculpturale și poziția față de demersurile de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial și au răspuns întrebărilor raportorului ICOMOS. Au fost discutate istoricul restaurărilor și monitorizarea stării fizice de conservare, justificarea delimitării sitului și a zonei sale de protecție, aspecte ce țin de întreținerea și monitorizarea ansamblului, interpretarea și comunicarea semnificației acestuia, contextul urban, viziunea și proiectele autorităților centrale și locale, instrumentele legale de protecție, implicarea actuală și proiectele de viitor ale comunității locale. La acest moment, procedura UNESCO stabilește că nu pot fi făcute publice rezultatele analizei efectuate în cadrul misiunii tehnice de evalare în teren, acestea nefiind transmise statului care a făcut nominalizarea pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial. Potrivit procedurii UNESCO, descrise în Ghidul operațional pentru implementarea Convenției Patrimoniului Mondial, informațiile furnizate de România în cadrul dosarului de nominalizare fac obiectul analizei de către mai mulți experți care analizează justificarea valorii universale excepționale. Analizele Comisiei pentru patrimoniul mondial a ICOMOS vor avea loc mai întâi în noiembrie 2023, în cadrul unor întâlniri la care va participa și o delegație tehnică din partea României și ulterior, în martie 2024, în urma cărora concluziile evaluării și recomandarea ICOMOS vor fi transmise către UNESCO înainte de sesiunea Comitetului Patrimoniului Mondial din luna iulie 2024. În urma analizei din luna noiembrie a.c., România va fi informată cu privire la rezultatele preliminare ale analizei ICOMOS și va fi invitată, dacă este necesar, să aducă unele clarificări sau informații suplimentare”.
Nimic mai… simplu. Așa că… lungește-mi, Doamne, zilele! Încă avem nevoie de multă răbdare și… tutun. Repetăm la rându-ne: „avem mare încredere în șansele acestui dosar”…
Pentru a da greutate oficială celor mai sus povestite, cităm copios dintr-o apreciere a ministrului Culturii în exercițiu, Raluca Turcan:  „Urmăresc parcursul acestui dosar de nominalizare de o importanță aparte pentru România și opera brâncușiană, pe care l-am preluat la debutul mandatului, și îmi doresc ca rezultatele analizei în teren a acestui ansamblu sculptural unic și a zonei de protecție, precum și colaborarea intensă, aplicată și onestă dintre autorități, instituții centrale și locale și comunitate să conducă la un raport favorabil din partea ICOMOS. Înscrierea în patrimoniul UNESCO a Ansamblului „Calea Eroilor” este o necesară recunoaștere a moștenirii spirituale a lui Brâncuși, a influenței stilului său distinctiv care a marcat o ruptură de canoanele tradiționale și a adus un suflu nou în sculptură, contribuind la îmbogățirea culturii umanității din perspective valorice multiple: artistică, culturală, istorică și morală care transcend granițele naționale și temporale, conectându-se cu oameni din întreaga lume și transmițând un mesaj universal despre curaj, sacrificiu și recunoștință față de eroii căzuți pe câmpurile de luptă”.
Un text care ne liniștește și ne dă speranțe… Rețineți, a trecut luna martie și nu ne-au dat nicio veste în ceea ce ne privește. Sau noi nu suntem îndeajuns de informați… După unii suntem ca și trecuți pe Listă. Un pretendent la scaunul puterii locale dă ca sigură data de… 24 iunie. E rezolvată chestiunea… Trecem la treabă. Adică, ne putem ocupa, de exemplu, urmare unor discuții prealabile cu anumiți investitori din imediata noastră apropiere, de achiziționarea… “Cumințeniei pământului”. Că tot îi lipsește obiectul muncii managerului interimar de la Muzeul Național Constantin Brâncuși. Va fi o investiție care pe termen mediu și lung se va amortiza împrumutând lucrarea pe bani sau la schimb marilor muzee ale lumii, care și ele țânjesc, exact ca și noi, s-o aibă „la vedere” pentru publicul larg. Treaba e că deocamdată este „cedată” bine-mersi de proprietari, cu acordul statului român, Parisului în expunerea Brâncuși de la Centrul Pompidou. E de urmărit ca să vedem dacă se mai întoarce acasă…
Dar, nu uitați!, din 24 iunie – ziua intrării-n Schengen și a Târgului nostru de-afară – puneți-vă sub pernă, în noaptea de dinainte, flori de sânziene proaspete ca să visați frumos și să avem noroc…
Noroc, ura și la… UNESCO! Pe lista, neapărat, scurtă…
Stirea zilei din 4 aprilie 2000: „După o publicitate agresivă, la mese inspirat sponsorizate, electoratul nostru de toate vârstele va putea să combată invocând performanța. Sub semnul unui necesar antrenament, va juca… table. Va fi un mare – poate cel mai mare – concurs de table. Gospodari harnici, politicieni locali hârșiți în lupta cu alți adversari, parlamentari încercănați de oboseala dorului de casă, mame cu copii în brațe, pensionari cu acte legal eliberate cu ștampila Direcției de Sănătate, militari în termen și ziariști capabili de orice, se vor alinia la joc garantându-și pe cont propriu identitatea de sub ecusoane suportată financiar din fonduri scoase la lumina zilei din casele de bani ale primăriei. Se va arunca, de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, după cum va fi cazul, cu zaruri confecționate artizanal din piatră, din câlți, din păr de capră, din fulgi de pinguin sau din oase de cai morți. Câștigătorii vor fi bine aleși și spre ei se vor îndrepta onorurile și recompensele materiale.
A început campania electorală.
La Târgu Jiu, toată lumea joacă table, cântă și dansează…”
Vasile VASIESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here