Au trecut „doar o sută de ani” de când publicistul Jean Bărbulescu făcea să apară la 15 martie 1924, în orașul de pe Jiu, primul număr din „Gorjanul”.
„Gorjeanul” de astăzi, la un veac de la prima-i apariție, ajunge tipărit pe hârtie în poarta încă multor abonați. Sunt abonați vechi, de când lumea, care se trag parcă pe neam și nu renunță „de bunăvoie” la ziar, ceea ce, să recunoaștem, nu e de colea. Pentru ei merită să „Mergem înainte”…
Astăzi suntem la ceas de sărbătoare și, la o așa ocazie… sărbătorim împreună. Ne adunăm la aceleași mase, cei care scriu la ziar, cei care fac ziarul și bună parte dintre cei care-l cumpără și-l citesc. Și de asemenea, îi avem oaspeți pe colegii noștri din presa locală. Și nu doar pe ei.
Vineri, 15 martie 2024 a apărut ziarul „Gorjeanul Centenar”. Întâmplarea, pentru care mă fericesc, a făcut să fiu parte și să pot să am o anume contribuție, omologată chiar oficial pentru moment, la realizarea acestui număr festiv. Am dat sfoară-n țară din timp și-am adunat pe aceeași masă textele multora dintre vechii redactori ai ziarului, ale celor care colaborează astăzi, ale angajaților care alcătuiesc acum redacția „Gorjeanului”, ale unor conducători de instituții care au sprijinit ziarul având încheiate de-a lungul timpului diverse contracte din varii interese, ale unor politicieni marcați electoral, ale unor șefi din administrația locală interesați mai ales de imagine și chiar ale unor vechi cititori „specializați” în a ne duce de grijă și a nu uita să-și reînoiască abonamentul.
„Ziarul Centenar” a avut 24 de pagini, cu o tehnoradactare elegantă datorată colegilor noștri Valentin Dobre și Irinel Avram – doi meșteri talentați și profesioniști –, care au aranjat cu gust fiecare text, de data asta altfel decât de obicei, reușind să ne ofere un produs cultural pe care partenerul nostru de nădejde – „Tipografia ProdCom” – l-a desenat pe hârtie la standardul de vârf al ultimei ore. Ilustrația acestui număr de colecție a fost realizată cu fotografii semnate Ionel Scăunașu și cu imagini din „Târgu Jiul de odinioară” aparținând colecționarului Jean Țârlea.
Tuturor celor care ni s-au alăturat cu sufletul și au pus umărul lângă noi, le mulțumim și le rămânem îndatorați. O să le trecem și numele și nu doar din interes pentru ce va să însemne pe viitor istoria locului, ci și pentru a ne rămâne în continuare pe-aproape, măcar pentru încă… o sută de ani. Îi consemnăm în ordinea în care s-au înscris cu nume și pronume în paginile ziarului: Bebe-Viorel Ionică, Ion Predoșanu, Cosmin Popescu, Nicolae Brânzan, Marcel Romanescu, Gheorghe Grigurcu, Ion Șerban Drincea, Gabriel Coica, Iulian Popescu, Ion Călinoiu, Gheorghe Nichifor, Andrei Novac, Narcis Daju, Alex Gregora, Marian Negrescu, Adrian Bândea, Spiridon Popescu, Gelu Ionescu, Claudiu Matei, Izabella Molnar, Ion Zorilescu, Mihaela C. Horvath, Cătălin Pasăre, Irina Irinoiu, Ion Popescu-Brădiceni, Gheorghe Gorun, Dumitru Hortopan, Zenovie Cârlugea, Dumitru Prună, Andrei Marga, Dan. Gr. Pupăză, Gheorghe Birău, George Drăghescu, Vasile Fuiorea, Adina Andrițoiu, Mihai Lungescu, Grig. M. Dobreanu, Emanoil Popescu, Constantin Codiță, Marius Marian Șolea, Doru Strâmbulescu, ÎPS Mitropolit Irineu, Vasile Gogonea, Grigore Stamate, Marcela Mrejeru, Iancu Popescu, Luiza Sandu, Luminița Popescu și cu voia dvs., „ultimul pe listă”, Vasile Vasiescu.
Vom cita pentru a ne justifica demersul revuistic, din chiar editorialul nostru care, cu siguranță, peste ani va da seama despre ceea ce se va întâmpla în plan editorial cu „Gorjeanul”:
«Exact acum o sută de ani, Jean Bărbulescu – Director și Proprietar al Ziarului Gorjanul – își așternea hotărât gândurile pe prima pagină albă a gazetei pe care tocmai se pregătea s-o dăruiască oamenilor, încrezător în steaua lui, în ceea ce avea să facă și în Dumnezeu: „această lucrare să reprezinte o oglindă fidelă a județului nostru, constituind o călăuză neapărată a tuturor ramurilor de activitate”. Și încheia, consumându-și cu folos puterea de muncă într-un proiect pus în slujba celor în mijlocul cărora venise șă-și petreacă viața: „îl doresc aducător de mai multă râvnă la muncă dreaptă, pentru desăvârșirea unității culturale și mai ales sufletești a neamului românesc, căruia îi închin neînsemnata mea lucrare”.
E și azi greu, vremurile-s tulburi și tocmai de aceea, singura noastră șansă este să „mergem înainte” și să continuăm a ne ține de îndemnul pe care l-au transmis înaintașii noștri, adevărate personalități ale locului care au confirmat peste timp cu lucrarea lor și, mai alea, prin felul în care și-au petrecut viața printre oameni, în cinste și onoare, dedicați muncii și interesului pentru semenii lor. N-avem altceva de făcut, nu e cazul să inventăm roata, ceea ce trebuie să facem e doar să luăm aminte și să-i cinstim, să le păstrăm amintirea. Și acest lucru nu-l vom putea duce la bun sfârșit decât dacă vom continua ceea ce au pus ei la cale acum o sută de ani. Vom fi, oare, în stare ca prin munca noastră să reprezentăm „o oglindă fidelă a județului nostru”? Și o călăuză de nădejde pentru a face față cunoașterii „tuturor ramurilor de activitate”?»
Păcat că „n-am dansat decât o seară” și am cedat „direcția editorială” din motive bine întemeiate. Asta nu înseamnă că nu rămânem dedicați în continuare „Gorjeanului”…
Și ca să fie „masa bogată”, ca un colaborator consecvent al ziarului ce ne numim a fi în ultimii câțiva ani buni, mai ales că debutul nostru a avut loc în mai vechea „Gazeta Gorjului”, acum mai bine de… 50 de ani, aducem în fața dumneavoastră spre a vă bucura inima și sufletul, cea mai recentă carte „marca Vasile Vasiescu”, între copertele căreia am adunat texte din anul trecut și alte câteva de dată foarte recentă. Ele dau seama de ceea ce am petrecut împreună și-am transcris noi în pagina de gazetă, cât de bine și de frumos și mai ales atât cât ne-am priceput, și iată-le acum, aceste pagini, răzbind „la grămadă” prin lume poate chiar „Dincolo de noi”.
Cartea a apărut la editura „Hoffman”, supravegheată „pe banda de producție” de prietenul Andy Barcan, bună parte din tiraj a fost cumpărat de „Gorjeanul S.A”. pentru protocolul sărbătorii de astăzi, iar pe coperta a IV-a, jurnalistul Narcis Daju ne-a făcut portetul „din câteva vorbe” și a salutat demersul nostrum publicistic:
«Vasile Vasiescu ar trebui interzis, fiindcă e în alt fel și din altă lume.
Nimeni n-a știut vreodată la ce rubrică să-l publice, în ziar.
A rămas neomologat, ca un leac neoficial, pentru care nu se va face niciodată o reclamă de dat la televizor.
Vasile Vasiescu adună tot Bucureștiul într-o plasă de-un leu și-l aduce în tindă, la Bălănești, să-l facă de râs.
În cărțile lui, lumea se sfârșește la oraș și reîncepe în sat.
S-a născut deștept, de aceea n-a trebuit să mintă în niciun cv, și a primit fișe de post tot mai exigente.
Visul lui e să se umple lumea cu oameni frumoși, ca la cules la vie, în copilărie, sau măcar ca duminică seara, pe timpuri, la premieră, la „Elvira Godeanu”.
A mutat zidul spre care se repezea lumea de mai multe ori, și prea puțini au băgat de seamă.
Din drag de oameni, îi laudă meticulos, în detaliu, și pune chezășie poze din avion, ca să fie de bine.
Scrie cu bucurie despre tristețe, se umple cu golul din lume și zboară.
Vasile Vasiescu e dorul meu de Nicolae Diaconu, de Paul Popescu și de alții, prea puțini, ca ei.
Când nici măcar el nu se va mai putea împotrivi și chiar va veni sfârșitul lumii, își va pune straiele de Înviere și va râde de el.»
Le mulțumim tuturor pe cât ne mai țin puterile și mai suntem în stare de astfel de lucruri și promitem și pe viitor eventuale alte surprize.
Dedicăm acest cel mai recent proiect editorial scriitorului Dinu Săraru, care n-a pregetat în a ne îndemna să scriem cât de des la gazetă, și vă mai amintim o dată că «transcrise pe curat mai întâi în ziarului gorjenilor de pretutindeni, paginile acestea care încearcă să răzbată Dincolo de noi, au apărut săptămânal cu gândul nemăturisit că, neapărat, la împlinirea a o sută de ani de existență, ziarul Gorjeanul își va permite și un… Supliment de Artă și Cultură.»
Cât ne-am dori „direcția editorială” a unui astfel de… supliment care să se cheme chiar… Gazeta Gorjului !
Doamne-ajută!
Vasile VASIESCU
