Partizanatul politic al presei este un fenomen normal – Condiţia sine qua non-obiectivitatea

204

Se vrea cenzura presei în România!! Pentru această stupidenie entidemocrată pledează în zigzag, mai mereu neguros Zeus-BĂSE, dar şi corifeii UE, ăştia care au invetat gaura covrigului şi flegma congelată. Marii noştri cărturari şi realizatori de sisteme socio-filosofice şi politice G.Bariţiu, B.Şt.Delavrancea, I.H.Rădulescu, C.Bolliac, I.Ghica, T.Maiorescu, P.Ispirescu, M.Eminescu, O.Goga şi mulţi, mulţi alţii au hermeneutizat şi înţeles presa ca fiind un mijloc, o posibilitate raţională şi eficientă pentru progresul material, moral şi intelectual al poporului.

Presa obiectivează puterea, libertatea,lupta împotriva tiraniei şi despotismului, arbitrariului şi fariseismului. Fără libertatea presei nu se poate vorbi de statul de drept şi democraţie. Cenzura inhibă dreptatea şi creaţia, curajul şi adevărul. C.Bolliac atenţiona: ”Rolul presei este să ajute guvernul şi societatea în progresul regulat, pacific, combătând abuzul şi arătând drumul libertăţii prin deşteptarea şi dezvoltarea ideilor salutorii. Presa liberă devine un arbitru.” Presa liberă biruie ideile şi faptele barbare, imorale, antiumane, ea poartă făclia-izvor de dreptate şi echitate. Ziarul obiectiv, mass-media în ansamblul, deschide ochii minţii, cultivă civilizaţia şi civismul, judecă nedreptatea şi impostura, defrişează cărarea gândului liber şi autocontrolului.
Inhibanta Comisie Europeană şi-a prezentat raportul la Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe Justiţie din România (incitantul MCV). Raport scris, parcă, înadins pentru a ataca direct actuala guvernare, dar mai cu seamă presa. Suntem sentenţios avertizaţi că Justiţia nu funcţionează bine din plurale motive de ordin intern (în principiu, din cauza subordonării – de bună voie ori prin violentare – a unora dintre persoanele care o deservesc, subordonare faţă de cei care i-au cocoţat în funcţii), ci din cauză că
mass-media nu respectă Justiţia şi duce campanii de hărţuire şi intimidare. Hărţuire împotriva Justiţiei? Nu, ci împotriva unor neisprăviţi din Justiţie, ne convinge un purtător de cuvânt al Comisiei Europene. Te joci, ţaţo?! Păi, respectul pentru Justiţie e una, iar o persoană sau alta e cu totul altceva. Adică, are dreptul, presa din România, ca din întreaga lume, să-l ia în tărbacă pe orice lider politic, pe orice preşedinte ori rege, pe orice prim-ministru, pe orice parlamentar, dar nu cumva să scape vreo vorbuliţă mai ţepoasă la adresa vreunei doamne ori vreunui domn care lucrează în Justiţie?! Este acesta-a treia putere în stat-un subiect tabu într-o societate democratică?! De când?! Şi de ce numai în România?! Doamnele şi domnii care cu demnitate şi profesionalism lucrează în Justiţie au un rol recomensurabil în buna funcţionare a statului în dăltuirea dreptăţii, adevărului şi moralităţii, a chibzuinţei şi civismului. Dar, or cât de importanţi aceşti funcţionari, ei nu se pot sustrage judecăţii opiniei publice, judecării şi analizei, fără menajament, a acelora care-i plătesc. Ştim prea bine că unele implicări ale presei în dezbaterile publice nu convin unor fracţiuni nedemne, prin furt şi şantaj înavuţite. Nu neg, pot fi decupate şi abordări partizane; poate excesiv de vehemente. Sunt convins, totuşi că partizanatul politic al presei reprezintă un fenomen normal şi benefic în toate ţările democratice. Este pertinentă şi neîndoios actuală opinia scriitoarei franceze A.L.G.De Stoel: ”E cu neputinţă ca într-un stat liber autoritatea publică să se lipsească de adevăratul consimţământ al cetăţenilor pe care-i guvernează.” Poate, uneori, limbajul unor gazetari este prea tăios, excesiv de tranşant pentru anumite urechi ”muzicale” cum sunt cele purtate de vaporeanul BĂSELU. În alte ţări au fost şi sunt atacuri şi mai violente la adresa unor mărimi ale momentului – de la preşedinţi la magistraţi şi alţi închipuiţi.
Să fim realişti şi să calificăm acest găunos raport şi pledoariile funcţionarului de la Bruxelles ca fiind izvorul şi mentorul nevlăguit al democraţiei aduse în România?! Fir-ar să fie – lumina vine din capitala Blegiei!!! Tot ce se spune acolo despre presa din România am înmagazinat – nu de le Bruxelles, ci, în anul 2010, de la Cotroceni, de la unsul Zeus-BĂSE. Coţcarul decreta că presa românească reprezintă o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. Mai apoi, într-o serie de alocuţiuni ale unor cunoscuţi europarlamentari băsescieni, bizari şi aberanţi, precum ”înţepata” Monica Macovei şi ”prealuminatul” Cristian Preda ca şi alţi zurlii. Observăm că raportul reproduce ideile pe care futilul vaporean vrea – şi reuşeşte, precum se vede – să le inducă unor funcţionari europeni, slujbaşi la Îinalta Poartă, bazându-se pe abandonul independenţei şi suveranităţii ţării lor, dar pe afinităţile de ”familie politică.” Bizar că, acest dubios raport nu rememorează că presiunile asupra Justiţiei au început atunci când aventurierul vaporean a impus legea conform căreia el, prin obedienta Monica Macovei, hotărăşte numirea procurorilor, în aşa fel încât el să poată controla Justiţia. Raportul deservă doar faptul că presa a criticat dur chiar implicarea politicului în Justiţie, interpretând acest fapt obiectiv pe dos. În schimb, raportul cheamă presa şi toţi membri clasei politice să se abţină, ba chiar să înceteze ”critica hotărârilor judecătoreşti.” Ce spui, ţaţo?! Hai să aplaudăm hotărârile judecătoreşti de-a valma – iar apoi să plătim, cu ghiotura, despăgubiri pentru decizii inepte, anulate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)?!
Este indubitabil că pentru a-şi apăra slugoii – matelotul BĂSELU şi obedienţii PDL-iştii- ”familia sa politică” din UE este pe picior să sacrifice libertatea presei în România (această ”vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale”) şi să impună reglementări stricte pentru presa de aici şi cu precădere în audiovisual. Este de aşteptat o lege a presei, care să reaşeze cenzura, act funest care bate la uşă. Este un act funest şi riscant pentru politicienii români, acest act dement pe care ziariştii români nu-l vor accepta cu certitudine. Bizar: pe de-o parte, suntem ”monitorizaţi” în legătură cu libertatea presei, plasaţi fiind pe la coada primei jumătăţi a clasamentului realizat de cei care pledează pentru o democraţie ciumpăvită, iar pe de altă parte, ni se solicită restrângerea libertăţii presei. Indiferent ce vor spune şi ce vor face patronatele din presă, este imperios necesar ca ziariştii înşişi, orice încercare de a impune măsuri inhibante care să restricţioneze libertatea de gândire şi exprimare prin presă – mai ales că nu este exclus ca diverse alte persoane şi organizaţii să încerce să profite de moment, pentru a impune limitarea libertăţii presei. Presa trebuie să fie şi să rămână şcoala publică, puterea care cultivă cuvântul ce ajunge uşor la urechea poporului, amplificându-i cultura, cuviinţa şi informaţia. Ea trebuie să judece netrebnicii, ideile barbare şi să ghideze mulţimea spre adevăr, spre credinţă, justiţie şi probitate morală.
Prof. Univ. dr. Grigore Drondoe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here