Părintele Arsenie Boca şi sfintele rugăciuni din Postul Mare – Postul Mare este un început al înnoirii şi un timp în care conştientizăm păcatele noastre

397

Postul Mare este un început al înnoirii, un timp nou în care ne vom aduce aminte de păcatele noastre, dar vom găsi și pilde de pocăință care să fie exemple pentru fiecare dintre noi, când vom începe călătoria care ne va duce de la starea păcătoasă, dar asumată și recunoscută, la Învierea Lui Hristos Dumnezeu, Care devine început al unei alte vieți, trăite cu și în Dumnezeu! Postul pe care ni-l asumăm are scopul de a ne redescoperi resursele de curaj și de mare inspirație pentru a birui toate vicisitudinile acestui veac, iar, în acelaşi timp, noi trebuie să fim conștienți că această schimbare pe care o dorim este un proces care nu trebuie să se sfârșească niciodată, tocmai pentru a conştientiza cele trei mijloace pe care le avem la îndemână pentru a regăsi în aceste 7 săptămâni drumul spre adevărata bucurie și împlinire: iertarea, postul și milostenia. Desigur, că nu se cuvine să ne rugăm în post fără să ne iertăm unii pe alții, mai ales că neiertarea este un lanț încătușat în jurul sufletului nostru, care nu ne dă posibilitatea să fim oameni liberi cu adevărat, iar libertatea definește în esență viața creștinului autentic, de aceea, să încercăm să iertăm celor care poate ne-au greșit, nădăjduind că în perioada ce urmează ne vom curăți prin hrană mai puțină și mai curată, prin citire duhovnicească mai multă, prin metaniile mari și mici, prin spovedanie cât mai deasă, prin împărtășanie cu Sfintele Taine, având binecuvântarea preotului duhovnic. Pentru că prin toate acestea, vom constata și noi că toxinele păcatelor sunt îndepărtate puțin câte puțin, poate nu întrutotul, că nu avem noi o asemenea stare lăuntrică desăvârşită prin sfinţenie, iar Bunul Dumnezeu, în milostivirea Sa, vede nu numai faptele noastre, ci vede și dorinţa noastră.

,,Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt”!
Ca să ne referim în mod expres la Părintele Arsenie Boca, supranumit şi «Sfântul Ardealului», acesta este considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor, iar viaţa simplă şi învăţăturile sale, la care cu timpul au fost adăugate mărturiile despre personalitatea sa, l-au transformat într-un personaj emblematic pentru tot mai mulţi credincioşi din România. Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase, Părintele Arsenie Boca s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor care mergeau la mănăstire, fiindcă el mânca foarte puţin şi numai legume, numai post, dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune, pentru că în acest fel era descris duhovnicul, în vremea anilor 1940, în care se afla la Mănăstirea din Sâmbăta de Sus. Aşadar, Părintele Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, la Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti, deoarece a fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea «Brâncoveanu» din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului, iar, până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. Prigonit şi urmărit permanent, a fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal, iar apoi a ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. Dacă ar trăi în zilele noastre şi ar trebui să suporte provocările pandemice, Arsenie Boca, sfântul, ar fi mereu alături de protestatarii din toate oraşele ţării noastre şi ar vedea că statul român, pesedist sau neoliberal, are instrumente de constrângere mari, chiar dacă ele nu se văd de către omul de rând, inclusiv cel care deține acasă diplome înalte cumpărate la tarabă! Sunt puțini oameni care au acces la înțelegerea esențialului. Posibilitățile de constrângere ale regimului actual sunt mult mai mari decât cele pe care le-a deținut Nicolae Ceaușescu. Securitățile sau serviciile secrete de astăzi sunt de șapte ori mai numeroase decât Securitatea de pe timpul ceaușist, care nici măcar nu era loială conducătorului statului român, ci era loială serviciilor secrete străine, alături de care a dorit și a reușit să se îmbogățească furând munca intensă, de jumătate de secol, a unui popor harnic, capabil și creator, aşa cum este poporul român. După eliberarea sa din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot! Preacuvioşia sa a cugetat multe lucruri duhovniceşti şi a lăsat posterităţii mai multe învăţături despre post şi rugăciune, dintre care vom reda pe următoarele trei, din cele zece rugăciuni extraordinare şi tămăduitoare cunoscute din scrierile sale:
1) Îndemn la o alimentaţie reţinută: „Postul cu măsură sau mâncarea odată în zi (a nu se sătura). Mâncarea să fie de un singur fel, din bucate neînsemnate şi care se găsesc fără bătaie de cap şi pe care nu le pofteşte sufletul. Să mănânce în fiecare zi un fel cu înfrânare. Vinul e folositor la bătrâneţe, la neputinţă şi la frig şi atunci puţin. Iar la tinereţe, la căldură şi la sănătate mai bună este apa – dar şi aceasta puţină, căci setea e mai bună decât toate poftele trupeşti”. Potrivit spuselor foştilor săi apropiaţi, preotul îşi prepara singur mâncarea de post, în care predominau morcovii raşi pe răzătoare şi cruzi.
2) Curăţirea prin post şi rugăciune: „Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaş. Cu trupul, însă, nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingeri. De aceea, el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde. Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile! Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea”!
3) Rugăciunea şi postul, arme de luptă: „Rugăciunea şi postul, aceste aripi sufleteşti, puternice arme de luptă duhovnicească, cu care-ţi poţi câştiga biruinţa a tot păcatul, le cunoşti şi tu omule şi şti cât de folositoare sunt. Da! rugăciunea şi postul sunt minunatele unelte duhovniceşti cu care îţi strângi laolaltă roada ostenelilor, ca şi pe altă parte uneltele gospodăreşti – când trebuie să coseşti păcatul, când să aduni virtuţile şi când să nimiceşti buruiana gândurilor sălbatice. Foloseşte-te de ele când trebuie, căci nimeni nu cunoaşte unde să aduni şi unde să tai, numai tu omule ştii”!
În încheiere, vă prezentăm cea mai cunoscută rugăciune a Părintelui Arsenie Boca, pe care el o rostea în fiecare dimineaţă:
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri, mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici o umbră gândurilor rele să nu mă întunece, căci, iată, păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ!
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre!
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase!
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci, luminează lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţă Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here