Pâinea „gustării” Lui Dumnezeu!

În Duminica a 8-a după Rusalii, aflăm de una dintre cele mai importante minuni ale Mântuitorului, înmulţirea pâinilor şi a peştilor, prin care a prefigurat în chip dumnezeiesc Sfânta Euharistie sau Taina prin care Îl primim pe Însuşi Hristos Domnul, în chipul pâinii şi al vinului din Sfintele Altare!

Aceasta e minunea care ne arată nouă, oamenilor, puterea dumnezeiească prin care ni se transmit peste veacuri multe învăţăminte sfinte, minunea Harului Mântuitorului de a lămuri în deplinătate acele cuvinte pe care mulţi nu le-au înţeles în sensul lor dumnezeiesc, atunci când a spus: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu […] De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi…”(Ioan 6,51,53-54), iar dacă atunci, unii s-au îndepărtat nedumeriţi de aceste cuvinte, pentru că nu le-au înţeles sensul dumnezeiesc, ştim foarte bine că aceia care au rămas Apostolii Domnului aveau să înţeleagă deplin, după Cina cea de taină şi mai ales după Pogorârea Duhului Sfânt, luminaţi de harul Sfântului Duh, ceea ce se petrece de aproape două mii de ani în Biserica dreptmăritoare, când ştim că Sfânta Euharistie este Hristos Pâinea care se înmulţeşte şi se împarte pentru toţi, ca hrană cerească pentru viaţa veşnică!

Prin această Pâine cerească, Hristos ne îmbie să-L primim pe Dumnezeu în noi, în fiinţa noastră, să Îl avem înlăuntrul nostru, şi cum l-am putea primi mai bine decât ca o hrană şi o băutură dătătoare de viaţă? Nu este cazul să fim altceva decât ceea ce suntem, dar fără mâncare omul se stinge, aşa cum fără Hristos-Pâinea vieţii, spiritual ne stingem, căci omul nu poate trăi decât vremelnic departe de Izvorul vieţii, mai ales că pâinea vieţii ne oferă veşnicia Împărăţiei Cereşti! Noi toţi, ne hrănim cu Dumnezeu, pentru a rămâne cu El pentru totdeauna, adică, tocmai ceea ce primii oameni nu au înţeles şi au pierdut prin neascultare, alegând o „hrană” amăgitoare, una care le-a adus moartea, efemerul şi suferinţa! În Rugăciunea Domnească, Mântuitorul ne învaţă să cerem cu credinţă: „pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi…”, pentru că e un astăzi care înseamnă şi pururea, iar problema pâinii pentru mine ca ins, este privită ca o problemă materială, pe când pâinea aproapelui meu este o datorie spirituală!

Pericopa evanghelică ne mai arată că Dumnezeu este preocupat nu numai de lucrurile mari, dar şi de lucrurile mărunte, atunci când vedem că pentru El, chiar şi firimiturile sunt importante, pentru ca nimic să nu se piardă, mai ales că preocuparea Lui Dumnezeu pentru viaţa omului şi pentru fericirea lui le întrece pe toate, când nimic nu-i mai important pentru Harul Dumnezeiesc decât mântuirea omului. Iisus Hristos ne-a dezvăluit prin jertfa Lui, cât de important este omul pentru Dumnezeu şi cât de mult l-a costat mântuirea lui, iar noi să luăm aminte că înainte de a săvârşi minunea, Domnul nostru a luat pâinile şi peştii, apoi s-a uitat spre Cer, I-a mulţumit Tatălui Ceresc şi a binecuvântat mâncarea, pentru a ne da nouă, creştinilor, un exemplu de rugăciune şi recunoştinţă! Oameni buni, din zestrea vieţii noastre, să-i oferim Lui Dumnezeu doar o fărâmă de timp, şi vom vedea minunile sale, pentru că Domnul nu poate schimba lumea fără cooperarea noastră, iar dacă noi nu ne rugăm Dumnezeului Ceresc, niciodată lucrurile nu se vor schimba în bine!