Omul lui Ceauşescu a luat secretele cu el! – Fostul şef al Protocolului de Partid şi de Stat, pe catafalc la Peştişani

1455

Zilele trecute, ne-a părăsit încă un Om deosebit – Vasile Nicolcioiu, în vârstă de 77 ani -, plecând la cele veşnice. S-a născut la Peştişani, în 1937, ca fiu de notar, aici a urmat şi Şcoala generală, apoi Liceul de băieţi „Tudor Vladimirescu”  Târgu-Jiu şi Facultatea de drept a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, unde-a rămas la terminarea studiilor ca asistent universitar la catedra de Drept în Relaţiile Internaţionale.

De-a dreapta Rectorului univerităţii ieşene, ca Şef al studenţilor!
L-am cunoscut mai mult din relatările vărului meu Vasile Blendea, care i-a fost coleg de bancă în primele şapte clase gimnaziale, la Peştişani, şi apoi coleg de liceu la „Tudor”, în Târgu Jiu. Elev şi student eminent, la universitatea din Dealul Copoului devenise preşedintele Asociaţiei Studenţilor din centrul universitar Iaşi. Ca preşedinte al studenţilor în perioada comunistă, Vasile Nicolcioiu avea o mare influenţă asupra Rectorului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Care, ne mărturiseşte prietenul şi colaboratorul Gorjeanului – scriitorul Ion Căpruciu, student la Facultatea de Psihologie ieşeană, în acele vremuri -, participa la toate adunările studenţeşti luând loc în prezidiu, în dreapta Rectorului. Şi toate hotărârile Rectorului trebuiau să aibă şi acceptul preşedintelui Asociaţiei Studenţeşti – Vasile Nicolcioiu.

Alesul excelentului diplomat Ştefan Andrei, ministru de Externe
La un moment dat, viitorul fost ministru de Externe al României, Ştefan Andrei, care era şi Deputat de Gorj, într-un Colegiu ce cuprindea şi comuna Peştişani, în Marea Adunare Naţională l-a cunoscut şi i-a propus să vină la Bucureşti. Aşa se face că, Vasile Nicolcioiu urma să fie promovat şi i-a mărturisit lui Ion Căpruciu că-l va părăsi. Nu înainte de a-i face o Legitimaţie specială pentru Biblioteca Universitară din Iaşi, cu care să aibă acces la fondul de carte secret. Adică, acolo unde putea citi în tihnă toţi scriitorii interzişi în perioada stalinistă şi mult după aceea.

Şef al Relaţiilor Internaţionale ale Tineretului României !
La Bucureşti, Vasile Nicolcioiu a lucrat la Secţia Relaţii Internaţionale a CC al UTC, al cărei şef a devenit în scurt timp. Marea lui capacitate de muncă, modestia, faptul că era extrem de tăcut, başca faptul că învăţase multe limbi străine, pe care le citea dar le şi vorbea fluent, zice-se că vreo 14, engleza, franceza şi germana fiind la loc de cinste l-au făcut remarcat. Încât a ajuns Şef al Protocolului de Partid şi de Stat foarte de tânăr, funcţie extrem de onorantă dar care i-a adus şi marele ghinion de după 21 Decembrie 1989.

Trădarea serviciilor
Între 18-20 decembrie 1989, a participat la ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu, în calitate de Preşedinte al României, în Iran. O vizită de lucru, în care se discutau chestiuni de politică internaţională – legate de Afganistan, dar şi de Orientul Mijlociu -, dar şi vânzarea a 3 tone de grâu Iranului contra petrol. Din câte se ştie, situaţia din ţară se agravase, iar Traian Prosan, Redactorul şef al redacţiei Fotoreportaj din cadrul Agerpres, care mi-a fost coleg şi ba şef de secţie, ba Secretar general de redacţie la Flacăra condusă de poetul Adrian Păunescu, a mărturisit la revenirea în ţară cum informaţiile de orice fel de-acasă i-au lipsit lui Nicolae Ceauşescu în toate cele trei zile. Adică, Securitatea trădase, DIE la fel, dar şi Serviciul secret al Armatei. Cele trei surse care-ar fi trebuit să-l informeze, conform legilor de atunci.
Încă din 20 decembrie, de la revenirea în patrie, cu flerul şi experienţa lui, Vasile Nicolcioiu şi-a dat seama că mirosea a Revoluţie, a lovitură de stat, a schimbare de Regim. Doar istoria, atunci când se va scrie una adevărată, se va pronunţa ce-a fost în realitate la Marea Învălmăşeală din Decembrie 1989. Cert este că Vasile Nicolcioiu a primit ordin să nu mai meargă acasă şi a dormit următoarele nopţi în sediul CC al PCR.

Şocul din ianuarie 1990
Părăsit de soţie şi de propriul fiu, cu noua ordine, mai exact dezordine din Bucureşti şi din ţară, Vasile Nicolcioiu a suferit un şoc în primele zile ale anului 1990, din care nu şi-a mai revenit. Acuzat şi de ceea ce nu făcuse, probabil din gelozie şi răzbunare, fosta nevastă Vera Florica Nicolcioiu – una rea de muscă, marele meu amic Ştefan Andrei, fost ministru de Externe al României, îmi povestise cum a fugit în noaptea nunţii cu doctorul chirurg Apostol Turbatu, de loc din Rotunda, de lângă Caracal – l-a dat afară din casă, fiind obligat să se mute la fratele său Emil Nicolcioiu, ex-ministru al Justiţiei între 1975-1977. Ba mai inventase şi o poveste cu o geantă diplomat cu cifru, plină de bani verzi ascunsă de Vasile Nicolcioiu.Şi atunci cum se explică viaţa sărăcăcioasă dusă de nana Sile Nicolcioiu din decembrie 1989 şi până la moarte? În vreme ce ea, „prea-cucernica” Vera Florica Nicolcioiu a rămas cu casa, a fugit în Statele Unite ale Americii cu un negru şi s-întors de acolo cu coada între picioare, cum se spune.

Viaţă dureroasă după Marea Învălmăşeală din 1989!
Povestea măririi şi decăderii lui Vasile Nicolcioiu este o lecţie de viaţă. Spectaculoasă ca evoluţie în prima parte, deşi de o rară modestie şi bunătate. În schimb, îngrozitor de dură şi de dureroasă după Marea Învălmăşeală din Decembrie 1989. Mai ales că fusese Secretarul cu Relaţii Internaţionale la CC al UTC condus de fostul camarad Ion Ilici Iliescu, căruia i-a predat totul în sediul CC al PCR, deschizându-i Cabinetul de lucru al lui Nicolae Ceauşescu.
Astăzi, rudele şi prietenii din Peştişani îl vor conduce pe ultimul drum, cel fără de întoarcere, la Cimitirul din Peştişani, unde este depus la Capelă, pe acela care a fost Vasile Nicolcioiu. Un om cu O mare, care-a făcut mult bine în viaţa sa pământeană tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace pe robul său Vasile Nicolcioiu!
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here