-Rep. Doamne-ajută, Preacuvioase Părinte Irineu, pentru că după o absenţă de 2-3 săptămâni, iată-vă în sfântul Altar la Sfânta Liturghie, alături de Preacucernicul Părinte Ştefan, cel care a făcut faţă cu cinste în toată vremea săvârşirii slujbei, dar, Doamne Sfinte, când v-am auzit glasul în altar, am tresărit şi m-a cuprins o mare bucurie că acum sunteţi ceva mai bine, iar, în viitor, sperăm să fie şi mai bine!
-P.P.I. Dumnezeu şi Maica Domnului, cred că îmi vor da puterea să trec şi peste acest moment mai dificil, ca să pot sluji, aşa cum trebuie la Sfânta Liturghie, iar, pentru că aţi venit să mă vedeţi în chilia mea, eu vă mulţumesc din inimă, domnule profesor!
-Rep. Preacuvioase Părinte, până la urmă suntem oameni şi ne doare sufletul pe fiecare, atunci când un slujitor dăruit ca sfinţia voastră este în suferinţă!
-P.P.I. Omul este creaţia Lui Dumnezeu, iar, mintea, inima omului, până la urmă, toată fiinţa lui, uneori este încercată de duhul necurat, de duhul diavolului, pentru că omul păcătos, nu va înţelege că Iisus Hristos, nu S-a dorit Împăratul pe pământ, ca şi Irod, ci, Mântuitorul este Împăratul Ceresc!
-Rep. Pentru că este Dumnezeul Care are puterea de a iubi oamenii, şi pe cei păcătoşi, dar, şi pe cei mai puţin păcătoşi!
-P.P.I. Pentru că Acela Care a venit în lumea noastră pentru mântuirea omului este Fiul Lui Dumnezeu Tatăl!
,,Omul fără suflet este ca o buturugă din pădure”!
-Rep. Şi pentru că Bunul Dumnezeu, aude mereu strigătul de suferinţă al omului!
-P.P.I. Aşa cum, de exemplu, la ordinul lui Irod, ca să fie omorâţi pruncii, până la ceruri s-au auzit plânsetele mamelor care îşi pierduseră pruncii, pentru că întotdeauna, Dumnezeu Tatăl, ne arată puterea Lui şi a Fiului Lui!
-Rep. Mărturisirea Lui Hristos este întotdeauna o jertfă întru mucenicie?
-P.P.I. Da, sigur, pentru că Sf. Arhidiacon Ştefan a văzut cerul deschizându-se şi pe Fiul Lui Dumnezeu de-a dreapta Tatălui, iar, pentru că Îl propovăduia pe Hristos Domnul, Sf. Ştefan a fost ucis cu pietre de către farisei şi de către oamenii păcătoşi!
-Rep. Preacuvioase Părinte, nu aş vrea să vă obosesc prea mult, dar, în calea credinţei, apar astăzi atâtea încercări care pun în primejdie preţul vieţii, încât omul credincios pare copleşit de grijile lumeşti!
-P.P.I. Încă de la Naşterea Mântuitorului, slugile diavolului căutau să ia viaţa Pruncului Sfânt, de aceea, noi trebuie să înţelegem că încă de la venirea Mântuitorului pe pământ, pentru noi, oamenii, vrăjmaşul diavol a căutat să împiedice propovăduirea Evangheliei, pentru că încă de atunci şi până astăzi, vrăjmaşul tot lucrează prin oamenii păcătoşi, iar, dacă oamenii de azi se lasă duşi de valurile răutăţilor, de valurile modernismului, atunci, putem să spunem că Irod cel necredincios, încă lucrează cu îndârjire, ca să-i abată pe oameni şi să-i distanţeze de dreapta credinţă!
-Rep. Pentru ce o face diavolul, încercându-ne cu atâtea ispite?
-P.P.I. Pentru ca oamenii să fie preocupaţi numai cu desfătarea pântecelui, numai cu frica de pandemie, să se piardă în patimile cele spurcate şi trupeşti ale desfrâului, iar, în felul acesta, să uite de sufletul lor, care este «scânteia dumnezeiască» pe care Dumnezu a dat-o celui dintâi om, lui Adam!
-Rep. Dacă omul este preocupat cu prioritate de nevoile trupeşti, cât îi mai rămâne pentru îngrijirea sufletului său?
-P.P.I. Omul fără suflet este ca o buturugă din pădure, de aceea, le spun iubiţilor credincioşi, să ne îngrijim întâi de toate de suflet, de cele dinlăuntrul fiinţei noastre, pentru că în momentul în care nu ne vom ocupa de sufletul nostru, păgubiţi vom fi în toate cele, mai ales că Dumnezeu ne ajută, Dumnezeu ne dă, cum spune o vorbă românească, dar, «nu ne bagă în traistă», adică, să fim conştienţi că trebuie să-L iubim în primul rând pe Dumnezeu, iar, după aceea şi pe aproapele nostru!
-Rep. Iar, Sfânta Scriptură ne spune destul de clar, pentru ca noi să înţelegem: «De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc! De n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte!».
-P.P.I. Pentru că toate ne vin de la Dumnezeu, sănătate, vindecare de pandemie şi imunitate, numai de la Dumnezeu le primim, de aceea, să iubim biserica, să-i cercetăm pe cei bătrâni şi pe cei bolnavi şi să-i ajutăm, aşa cum trebuie, să ne îngrijim şi de copiii orfani, neajutoraţi, şi care sunt ai nimănui, fiindcă, prin aceasta, facem dovada de buni creştini şi împlinim porunca Lui Dumnezeu de a iubi pe aproapele nostru, aşa cum ne iubim pe noi înşine!
,,Să ne ajute Domnul ca să ieşim din întunericul păcatelor”!
-Rep. Aşa cum ne iubim pe noi înşine, ca nişte oameni păcătoşi, de bună seamă!
-P.P.I. Chiar de la începutul Propovăduirii Sale, Mântuitorul i-a scos pe oameni din întunericul păcatului şi aceştia, lumină au văzut!
-Rep. Dar, numai credinţa noastră, ne ridică din boală şi ne ajută să ieşim din întunericul apăsător şi rătăcitor al păcatului?
-P.P.I. Da, sigur! De aceea, credinţa noastră, să ne readucă în minte acele timpuri când lumea era decăzută, ca şi astăzi, să ne ajute Domnul ca şi noi să ieşim din întunericul păcatelor, ca să cunoaştem şi noi lumina cea adevărată, ca să ne lepădăm de toate obiceiurile necurate, iar, lumina sfântă, ni se va arăta nouă, atunci când vom crede cu adevărat în Dumnezeu!
-Rep. Preacuviase Părinte, dar, cum îi putem iubi, deopotrivă, pe cei buni, ca şi pe cei răi, pe cei care ne vor binele, ca şi pe cei care ne vor numai răul?
-P.P.I. Mântuitorul Hristos ne-a învăţat să-i iubim şi pe cei ce ne blesteamă, să ne rugăm pentru binele lor, să le facem bine celor ce ne urăsc şi ne prigonesc! Să le iertăm greşelile, chiar dacă ne-ar face răul cel mai mare!
-Rep. Cu alte cuvinte, iubirea şi iertarea sunt polii credinţei noastre întru adevăr şi dreptate!
-P.P.I. De aceea, prin marea Sa Bunătate nemărginită, Dumnezeu plouă şi peste cei buni, şi peste cei răi, aşa cum răsare soarele Său peste toţi! Să-i iertăm totdeauna pe cei care ne greşesc, ca să ni se ierte şi nouă păcatele noastre! Iertarea este o condiţie obligatorie pentru mântuirea omului, a lumii întregi, ea stă la temelia păcii şi a conştiinţei fiecăruia dintre noi, iertarea salvează familia, salvează lumea de războaie şi de moarte!
-Rep. Iubirea şi iertarea, prin urmare, sunt şi condiţii ale mântuirii noastre?
-P.P.I. Nimic nu e mai greu pentru noi, oamenii, decât să-i iertăm pe aceia care ne-au greşit! Uneori, nici frica morţii nu le înmoaie inima unor oameni ca să ierte! După moarte, nimeni nu mai poate face nimic pentru mântuirea lui!
-Rep. Iubirea creştinească, poate să însemne şi o sfântă rugăciune pentru îmblânzirea vrăjmaşilor?
-P.P.I. Cea mai mare virtute a omului este iubirea, iar, prin iubire, dobândim iertarea! Iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui sunt poruncile cele mai mari pe calea mântuirii noastre! Să nu ne răzbunăm pe cei care ne-au greşit, pentru că Sfinţii Părinţi ne învaţă să ne rugăm pentru îmblânzirea vrăjmaşilor, iar, iertarea să se facă în biserică!
-Rep. Prin Sfânta Împărtăşanie, să credem că Dumnezeu Se jertfeşte pentru noi, la fiecare Sfântă Liturghie?
-P.P.I. Dacă suntem dominaţi de dorinţa de răzbunare, să amânăm Sfânta Împărtăşanie! Să iertăm greşelile greşiţilor noştri, ca să fim la rândul noastru iertaţi pe pământ şi în cer! Fără iertare, nu putem avea mântuire şi nici nu putem să zicem Rugăciunea «Tatăl Nostru», iar, Mântuitorul S-a jertfit şi a fost răstignit pe Cruce, ştiind că dragostea nu moare niciodată! Dumnezeu Se jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie!
-Rep. Iar, noi, trebuie să nu lipsim niciodată de la Sfânta Liturghie!
-P.P.I. Numai atunci, vom scăpa şi de necazuri, şi de boală, de toate ispitele care ne încearcă în lumea aceasta, iar, Maica Domnului, mereu să ne povăţuiască şi să ne ocrotească prin rugăciunile sale, ca să ne aibă în grijă, pe cei mici, dar, şi pe cei mari, ca şi pe bătrânii cei bolnavi care suferă în singurătate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
