Omnipotenţa post-comunistă

În general, societatea românească suferă de nostalgie şi numai nebunii cred că poporul poate fi manipulat la infinit. Aceeaşi populaţie scoate de la naftalină tot felul de năzbâtii pe care, datorită nivelului fals de cultură, le şi apreciază.

Nu suntem chiar atât de proşti pe cât se crede, deşi pentru că nu suntem nici curajoşi, lumea civilizată ne etichetează în fel şi chip. Şi pentru că suntem din România, nu mai suntem barbari, ci pur şi simplu, un apendice al rromilor.

Rromii, în genere sunt o rasă bine-conservată, în ciuda faptului că metişarea a funcţionat şi într-un sens şi în altul. Adică, prin căsătoria dintre români şi rromi, posibilă mai ales din 1850 încoace, puritatea naţiei s-a cam alterat. Alterată era ea şi înainte, deoarece prin Spaţiul Danubiano – Carpatino – Pontic, de la Traian încoace au trecut tot felul de popoare migratoare, care şi-au lăsat amprenta pe zestrea heredo-colaterală. Cu alte cuvinte, din asemenea migraţii a rezultat un popor vai mama lui care se crede mai deştept decât înţelepţii, mai catolic decât Papa şi pe care nici Dracul nu-l poate conduce.

Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, omnipotenţa conducătorului stătea la umbra celui mai iubit fiu al poporului. Acum, pe vremea lui Traian Băsescu, într-un stat eminamente destructurat, răsar fel şi fel de mafioţei, mici şi ai dracului, omnipotenţi până la Dumnezeu, care cred că nimic nu se poate fără ei. Sindromul acesta pare să cuprindă toată societatea românească şi mă gândesc cu multă atenţie la câte complexe de inferioritate au majoritatea oamenilor scunzi, mergând de la paranoie, până la mitomanie.

Să luăm, de exemplu, restructurarea mineritului din Gorj, care a fost făcută de un purtător de pix, obişnuit să-şi dea cu stângul în dreptul în nenorocita goană după averi şi după putere, prilej cu care nu s-a sfiit să omoare oameni. Acel om, în loc să fie trecut în rândul criminalilor, cum era normal, este menţinut la putere economică şi politică, pentru că, nu e aşa, „hotărârile Justiţiei trebuie să fie respectate”. Aşa spunea Traian Băsescu într-o parcare. Şi, vorba lui Traian Băsescu, este atât de valoroasă încât a ajuns să sperie Justiţia, care nu mai face dreptate pentru că trebuie să protejeze potentaţii Puterii actuale. Un popor întreg cotizează, plăteşte haraci, ca la turci, pentru ca „sfânta mafie” românească să nu dea de dracul.

Săracii de noi, ce oameni importanţi avem şi nu le cunoaştem valoarea. Suntem proşti că nu le facem haremuri, că nu le ridicăm mânăstiri şi îi lăsăm să îşi ridice singuri case pentru care să se judece zeci de ani şi, mai ales, că nu avem curajul să-i venerăm sau să-i băgăm după gratii.

Notă! Omnipotenţa post-comunistă este o boală care va rămâne în vigoare atâta vreme cât statul român va păstra unităţi economice mamut de dragul de a nu distruge birocraţia cotizantă mai înainte de 2012, atunci când tătuca Traian va trebui să-l ia de ureche pe Boc pentru pierderea încrederii poporului votant. Cumpărarea încrederii este o problemă complicată, pe care o poate rezolva foarte bine votul prin corespondenţă. Începeţi să trimiteţi scrisorile!

Constantin Bunilă