Observatorul citadin – Virtuozitate aeriană

429

De ceva timp târgujienii au parte de un spectacol inedit.
Mai multe perechi de pescăruşi, ce şi-au făcut probabil cuiburile pe vreun acoperiş de bloc ori vreo clădire mai înaltă din urbe, oferă celor ce au plăcerea să le urmărească acrobaţiile aeriene însoţite de ţipetele specifice care cu siguranţă, că mulţi dintre noi le auzeam până acum doar pe litoral un veritabil spectacol aerian.
Cu binecunoscuta lor formă aeriană ce taie aparent fără efort văzduhul pe aripile a căror geometrie i-a inspirat în cel de-al Doilea Război Mondial chiar pe constructorii germani în construcţia unui avion cu aripile ca ale pescăruşului (vorbim despre celebrul şi în acelaşi timp temutul pe atunci avion Stuka) planează pe cerul serii după ce probabil s-au întors de la pescuit din bălţile ori porţiunea îndiguită a Jiului. Prezenţa acestora prin zona subcarpatică se datorează după cum ne mărturiseau mai mulţi naturalişti şi specialişti în protejarea factorilor ambientali locali curăţirii apei Jiului şi odată cu acesta şi a bălţilor din proximitatea Târgu-Jiului unde aceşti veritabili acrobaţi ai aerului găsesc acum hrană suficientă.
Pentru cei, care au câteva minute la dispoziţie ca dimineaţa când pleacă ori seara când se întorc de „la baltă” să le observe spectacolul de virtuozitate aeriană însoţit de ţipetele inconfundabile, ce multora le amintesc de mare, vor avea poate o stare de relaxare pentru o bună perioadă.
Iar cei ce vor avea privilegiul ca într-o noapte cu lună plină să le vadă siluetele întocmai ca nişte torpile albe pe cerul senin şi să le asculte sunetele asemănătoare cu cântecul balenelor din abisurile albastre ale Terrei vor înţelege cu siguranţă de ce mai există oameni care merg la mare nu pentru aglomeraţia ori furnicarul uman al litoralului, ci numai ca într-o dimineaţă când discul solar atinge spuma mării întocmai ca la facerea lui Pegas primele raze lucind diamantin în ascuţişul tridentului lui Neptun să poată admira la Tuzla ori Agigea plecarea pescarilor în larg, plecare însoţită de acrobaţiile virtuoaselor înaripate venite parcă spre a le ura noroc şi „recoltă” bogată.
Aproape inutil să mai precizăm că, pescăruşii, împreună cu rudele lor mai mari albatroşii, sunt îndrăgiţi de cutreierătorii apelor ce nu ezită să le arunce peşte ori să le ofere loc de odihnă când îi văd pe mare pentru că prezenţa acestora este cel mai bun indiciu că sunt în apropierea ţărmului.
Mugurel PETRESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here