Romulus Iulian Olariu, scriitorul şi poetul născut în 26 februarie 1953, la Bârna, în judeţul Timiş, este în aceste momente profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Motru. Începând cu anul 1997, a publicat volumele „Autoportret cu violoncel” (versuri), „Traiecte iniţiatice în proza românească” (eseuri) şi apoi volumele de versuri: „Şarpele”, „Retrospective”, ”Arta privirii”, „În v(o)ia gândului”, „Călător în Egipt”, „Valea cu grimoc” şi „Ritmuri”.
Ultima carte, „Solirarii”, este o carte de eseuri aproape fundamentale asupra unor opere şi poeme, asupra unor basme şi obiceiuri din mitologia esenţială românească şi universală. Am întârziat mai bine de două luni de zile citind şi răscitind această carte măiastră, încercând să găsesc o cale critică pentru prezentarea unei cărţi deosebite şi poate că aş mai întârzia încă dacă n-aş socoti această operă drept fenomenală. Negreşit, prin această carte, Romulus Iulian Olariu devine fără să ştie urmaşul lui Eliade, dezvoltând cercetarea arhetipului în literatura psiho-universală. Olariu este un poet al eseului, care dezvoltă mitologia subtilă a fiecărui text de excepţie; cum să mai faci adăugiri dacă doar mitul păsării măiestre este purtat între motivul cocoşului în sculptura lui Constantin Brâncuşi până la metamorfozele păsării din basme şi scrieri şi până la ceea ce se vede în cotidian? Romulus Iulian Olariu trăieşte într-un oraş mic, însă are un suflet atât de mare încât nici măcar nu încearcă să spună singur câtă emoţie stârneşte atunci când îşi prezintă un text, un poem sau o părere într-un mediu select, pentru că există şi asemenea medii în Gorj, preferând să rămână un generos creator şi modelator de talente printre elevii săi. În opinia mea, după genialul Constantin Brâncuşi, printre valorile culturale ale Gorjului, numele lui Romulus Iulian Olariu trebuie înscris la loc de cinste în templele culturii.
„Solirarii”, ultima lui carte, nu-i atestă doar originalitatea şi profunzimea, ci mult mai mult: înţelegerea mesajelor universale ale altor mari oameni de artă şi cultură din panteonul gloriilor culturale româneşti. Vă recomand tuturor celor care vreţi să citiţi o carte excepţională, să lecturaţi aceste „Solirarii”, pentru că veţi găsi un panaceu rar pentru sufletul dumneavoastră şi veţi descoperi în spatele unei imagini obişnuite un foarte fin cunoscător al dimensiunilor nebănuite ale spiritului uman.
Constantin Bunilă
