Parlamentul României, după cum se ştie, l-a supendat pentru a doua oară pe preşedintele Băsescu, invocând şi de această dată motive legate de încălcarea gravă a prevederilor Constituţiei, inclusiv principiul fundamental al democraţiei reprezentative, ce avea să-i creeze un culoar favorabil de „preşedinte-jucător”, cu apucături autoritarist-dictatoriale. Mai concret, majorarea TVA, impozite şi taxe de-a valma, reduceri de indemnizaţii, T. Băsescu a încălcat separaţia puterilor în stat, a uzurpat rolul guvernului şi al primului ministru – ce au devenit simpli executanţi, de voie de nevoie, a ordinelor atipicului personaj ce tronează de ani buni la palatul Cotroceni.
Dar este şi mai grav că acesta îşi asumă atribuţiile, nu şi răpsunderile vizavi de programul de guvernare, acceptat de Parlament, atât pe probleme de politică şi administraţie intenă, cât şi diplomatică în activitatea externă a României. Cu alte cuvinte, preşedintele Băsescu, care nu are în fişa postului său funcţii executive, ci doar de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, avea să-şi asume samavolnic, între altele, contractarea împrumuturilor externe, tăierea de salarii şi pensii, alocaţii pentru copii, ajutoare sociale, etc.
Adică, cu de la sine putere, a dictat măsuri extreme de autoritate, vădit antipopulare, în schimb sub oblăduirea sa, au proliferat marea corupţie, abuzurile şi fărădelegile camarilei portocalii din preajmă-i ce a jefuit la sânge şi suferinţă banul public, etc. De altfel, contrar prevederilor Constituţiei, T. Băsescu nu s-a jenat cât e negru sub unghie de a se angaja în apărarea intereselor oculte ale mafiei PDL, fiind evident şi liderul de fapt al acestui partid politic. După cum, a lovit cu toate mijloacele şi din toate poziţiile Opoziţia parlamentară, instituţiile statului , pe liderii politici, categoriile sociale, semănând împotriva acestora numai jigniri, minciuni, vrajbă şi ură. Nu în ultimul rând, T. Băsescu, în ambiţiile sale nemăsurate şi-a arogat de la sine citire, a se amesteca grosolan în treburile Parlamentului, justiţiei, serviciilor secrete, televiziunii publice, etc. subordonându-le şi dându-le ordine, fie direct, fie prin mercenarii săi de palat sau cozile de topor, ce au aruncat în haos şi au scos la mezat suveranitatea României.
Bineînţeles, totul pe bani publici, aşişderea pentru diverse canale de televiziune şi mijloace media, favorabile regimului său. În acelaşi timp a avut grijă să aşeze la „vulnerabilităţi contra interesului şi siguranţei naţionale” acea parte a presei ce nu doreşte a răspunde comenzilor sale, adică a-i propaga în rândul opiniei publice, minciunile şi diversiunile de cea mai joasă speţă, zvonistica şi dezinformările, şantajul şi ameninţările de tot felul sau pentru că nu acoperă marile acte de corupţie, ilegalităţile şi matrapazlâcurile cinicului regim, păstorit de el prin soluţii imorale.
Şi până la urmă, încălcările repetate ale Constituţiei României şi ale principiilor democraţiei sunt atât de des terfelite, încât spaţiul nu ne ajută a le înşirui decât într-o succintă prezentare, dar suficient de limpede pentru a înţelege că preşedintele Băsescu nu a urmărit altceva decât o conducere unipersonală şi autoritară, în plus a intrat şi în jocurile de culise cu lideri ai iredentist-revizionismului maghiar, amanetând în interes de familie, sau de partid integritatea şi siguranţa naţională a României.
Adică, nu-i pasă şi nu are treabă cu spiritul unei societăţi democratice, bazată în principal pe un echilibru constituţional al puterilor în România – legislative, executive şi judecătoreşti, iar dincolo de non-argumentele şi injuriile sale demagogice şi alarmiste, se ascund fără îndoială, cum mai spuneam, o vrere şi o ură nemărginită de a dezbina şi pedepsi poporul, fără vreo urmă de regret.
Şi din păcate, interesele politice şi economice ale UE vizavi de România sunt într-un hăţiş atât de complicat încât forurile de conducere de la Bruxelles nu s-au autosesizat când trebuia, sau mai degrabă nu au dorit să reacţioneze la toate nelegiurile regimului Băsescu. În schimb s-au trezit acum, dând crezare minciunilor şi invectivelor de tot felul ale uriaşei propagande băsiste, susţinută vârtos din bani publici, fiind, practic, într-o poziţie absolut paralelă cu realităţile din România şi nu numai . Dar, cum suveranitatea ţării s-a dus pe apa sâmbetei, iar independenţa doar formal recunoscută, fac să curgă pârele urât mirositoare ale lui Băsescu şi trepăduşilor săi, pentru ca Stăpânii europeni şi cei de peste ocean să ne dea lecţii şi să ne tragă de urechi, dându-le socoteală despre ce se petrece în bătătura noastră, infestată chiar sub nasul lor cu dejecţiile regimului Băsescu şi a acoliţilor din preajmă.
Practic, este o jignire grosolană şi o stigmatizare a poporului român , a voinţei şi intereselor sale reale deopotrivă, din partea Marelui Licurici, UE, PPE, recte a lui Merkel, Barroso, Josef Daul, Gitenstein ( vă mai amintiţi de episosul în care Băsescu, la prima suspendare în 2007 a venit la ambasada americană mirosind a wiskey şi plângând, căutând alinare şi ajutor de la Licuriciul cel Mare?) şi ceilalţi „corifei” de pe la Înaltele porţi occidentale.
Iar Traian Băsescu – inegalabilul circar al politicii româneşti, se pare că a prins curaj (alimentat şi de o uriaşă mediatizare anti USL) şi -i dă înainte, cu vrute şi nevrute în campania pentru referendum, jigneşte şi minte cu neruşinare ce nu poate duce o garnitură de tren, ba chiar şi crede că va fi reconfirmat în post după plebiscitul popular din 29 iulie, dacă nu cu voturi, măcar la ……….masa verde.
Numai că foarte mulţi români s-au săturat de acest odios personaj , nu-l mai vor şi doresc ca suspendarea Parlamentului să se transforme într-o demitere, printr-o majoritară voinţă naţională şi pentru că e sfârşitul imposibilei coabitări , e firesc a demonta întregul său sistem – arogant şi ticălos , dar şi cu speranţa că cei ce vor urma a rândui România în urma acestei perioade sinistre, vor găsi altă cale, una bazată pe adevăr şi justiţie socială, pace şi bună înţelegere între toţi, aşa cum se întâmplă în orice ţară civilizată.
Vasile Irod
