Un… latin, Pliniu cel Bătrân (Pline l’Ancien), cel care, în loc de ceva mai bun (…să joace table, de exemplu) a fost preocupat de probleme de istorie, de filologie, literatură etc. şi, după astfel de… întreprinderi, a lăsat în urma sa un… „tratat de oratorie”, ne-a dat multe date despre … „incertitudinile limbajului” şi , cea mai importantă şi amplă operă a sa, o … „Istorie naturală” care, de fapt e o sinteză a tuturor cunoștințelor epocii, vizând geografia, zoologia, botanica, mineralogia şi chiar …farmacologia.
Poate ne mai lasă multe altele dacă, la 56 de ani, în anul 79 d.Hr., violenta erupție a vulcanului Vezuviu, cel care a distrus orașele Herculanum , Pompei şi altele, nu punea capăt vieții sale ca şi a multor persoane.
Fiind şi scriitor, Pline l’Ancien, ne-a lăsat scris şi un episod din viața artistică (picturală). Astfel, ne relatează că, la o expoziție a pictorului Apelles, unul dintre privitori, un cizmar, a criticat faptul că o …sanda nu era bine pictată.
Autoîncurajându-se, a mers mai departe, făcând aprecieri (competente, credea el) despre alte elemente ale tabloului. Atunci, pictorul i-a tăiat-o scurt: „Ne sutor ultra crepidam!” („Cizmare, nu mai sus de sanda!”).
Translând episodul în zilele noastre, oare nu găsim asemănări? Nu cumva avem o…inflație de cizmari, care sunt ferm convinşi că , în tot ce spun şi ce fac, sunt singurii care au dreptate şi altă variantă nu există? Dacă astfel de …cizmar are şi o funcție mare (chiar de decizie) nu cumva dezastrul e asigurat?
Privind cu luare aminte în jurul nostru, asemenea… cizmari (puşi, sau menținuți în funcție de naşi, de fini, sau uzând de orice mârșăvie pentru a ajunge acolo), nu cumva evanescenţa e asigurata? Chiar nu se observă că avem o inflație de cizmari din cei mai periculoşi (din cei care nu se acceptă decât pe ei şi ceea ce susțin ei), chiar dacă e prea evidentă ambiția măruntă, de cartier mărginaș? Ce dacă toți oamenii de bun-simţ din jur îi detestă? Ca să simți aceasta, trebuie să ai ce nu ai avut niciodată! Sau să te faci că …n-ai! Chiar nu se observă că prin tot „ce” şi „cum” fac vor să ne facă să înțelegem că ei sunt convinşi că au o căpățână prea neîncăpătoare pentru …incomensurabila şi …încântăribila lor minte, competenţă (şi ce mai trebuie) de care …suferă?
Chiar nu se observă că …cizmarul respectiv e trimisul divinității şi că cei din jur sunt cel puțin ingrați că nu-l consideră ca atare? Chiar nu se vede că …potlogarul respectiv, urmărindu-și prea-măruntele ambiții şi interese vrea binele celor din jur? Cum-cum? Să asculte şi alte păreri, să se consulte , să fie …normal? Chiar nu se observă că este ferm convins că normalul e…anormal? Că intră-n zona patologicului, a …paranoicului?
Nu cumva , ceea ce a spus Apelles se poate repeta acum?
Prof. Marin Colțan
cunosc o alta versiune, conform careia phidias, sculptorul, ar fi rostit aceste cuvinte, in momentul in care cizmarul isi daduse cu parerea in legatura cu forma genunchiului. oricum ar fi, a intrat in istorie.
Se repeta de multi ani….