Puțini, foarte puțini din conducătorii de la nivel local și până la vârful țării, au preluat din stilul, experiența bună a celor care înainte de 1989 au edificat România modernă, punând rapid, operativ umărul la rezolvarea multor probleme ivite în zbuciumata și frământata activitate de producție-substanța și baza economiei.
Ca un făcut, conducătorii de azi, instituțiile statului nu se implică, ba din contră au făcut și fac totul, în primul rând, legi cu caracter distinctiv, al căror efect nu-l cunosc, nu-i interesează, nu le pasă, fiind numiți în folclorul nostru ”habarnauți”. Excepțiile sunt rare, dorite a se înmulți, astfel e vai de țara și de poporul ei. Menită a-i fi admirată mentalitatea(gândirea) și fapta.
La ieșirea din Pojogeni spre Scoarța, în stânga și dreapta șoselei Târgu-Cărbunești-Târgu-Jiu, la circa 1 kilometru spre vest, 9 combine ale S.C AGROMEC Bibești SA, recoltaseră grâul cultivat pe bază de contract, cu bani de la Banca Agricolă și Comcereal, pe o suprafață de circa 60 ha. Munte de grâu, așteptând să fie dus la depozitul din Târgu-Cărbunești. Numai că peste 20-30 de țărani, locuitori din Pojogeni, încurajați de-un cadru didactic (Dragotă) s-au opus ducerii lui în Baza de recepție spre a fi cântărit, depozitat și date drepturile deținătorilor de teren pe care fusese cultivat, toată cheltuiala și munca fiind făcute de Agromec Bibești. Țăranii vroiau să ia grâul din mijlocul câmpului. Amenințarea, primejdia venea însă de sus de la natură: se aștepta potopul. Zadarnic li s-a explicat la oameni că grâul trebuie dus la Bază de unde li se vor da drepturile conform contractului. Disperat, conducătorul AGROMEC-ului Bibești a cerut ajutorul instituțiilor statului: Primăria Târgu-Cărbunești, Poliție, Procuratură. Nimeni nu s-a implicat. Era la câțiva ani de la contrarevoluția din agricultură (și probabil și din alte domenii dacă vrem să fim cinstiți și corecți). Muntele de grâu(circa 5-6 vagoane) cerea ajutor. Supărat directorul le-a spus: dacă nu vreți să respectați ce ați semnat în contract, nu veți mai vedea niciodată tarla mare de grâu pe acest teren. Parcă a fost un blestem. Oamenii duși de nas de cei care i-au instigat, nu au lăsat pe mecanizatorii care munciseră peste 60 ha(grâu) să ducă grâul în bază cu remorcile.
Ce era de făcut? Cui să te rogi, cui să te plângi? Pericolul potopului se apropia.
Directorul a plecat supărat la mai marii județului. Era prefect domnul Gheorghe Caralicea Mărculescu. După ce i s-a prezentat situația și apelul de ajutor, domnul prefect Gheorghe Caralicea Mărculescu a pus mâna pe telefon, a dat ordin Comandantului Poliției Gorj să ia toate măsurile ca-n 2-3 ore grâul să fie dus de pe arie la baza de Recepție Târgu-Cărbunești.
Brav Prefect, brav Comandant de Poliție (îmi scapă numele). După 2 ore, tot grâul fusese dus la adăpost, cântărit, înregistrat și toți oamenii și-au primit în zilele următoare drepturile, fiind mulțumiți cu toții.
Norocul lor a fost cu salvatorii, începând cu Prefectul Județului, Poliția și terminând cu șoferii și mecanizatorii în sprijinul cărora au fost puse toate autocamioanele și basculantele din zonă. Spre seară, după căratul grâului în bază, s-a pus un potop de pomină, până a 2-a zi, care putea împrăștia ușor pe câmp tot grâul recoltat. Strict autentic. O întâmplare de viață, din multe altele asemănătoare, adevărată. Sper să vă mai prezint și altele.
Important pentru toată lumea este mesajul: Țara și poporul au nevoie de conducători care se implică, punând umărul la greu, urechea la gemetele oamenilor, mintea la găsirea de soluții benefice, nicidecum adăpostindu-se în spatele legilor-multe din ele făcute fără pic de răspundere. Nicio lege din lume nu condamnă facerea de bine, dăruirea aducătoare de bine oamenilor!
Oamenii disting greu, separă greu binele de rău, le este mai ușor să facă rău și mai greu să facă bine. De conducători salvatori ai binelui are nevoie țara și poporul. Și dacă nu-i aveam, trebuie să ni-i facem. Nici muntele de grâu nu a fost ușor de făcut și de salvat. Aud ori nu partidele politice, văd ori nu vor să vadă, le pasă ori nu le pasă de interesul general? Aceasta e întrebarea. Răspunsul să-l dea habarnauții, născuții (aruncații) în politică după 1989.
Că dacă înainte de 1989 mergeai la județ cu probleme de interes general, până ajungeai înapoi la unitate(maxim 3-4 ore) găseai răspunsul transmis telefonic privind rezolvarea problemelor respective, după 1989 demersurile sunt zadarnice!
Ing. Virgil Vâlceanu
