Înaltpreasfinţite Părinte Acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, astăzi, 16 noiembrie 2022, Eparhia Olteniei sărbătoreşte ziua când v-aţi născut în satul Spinu, din comuna Perişani (Judeţul Vâlcea), din părinții Gheorghe și Maria, cu numele de botez al Înaintemergătorului Prooroc Sf. Ioan Botezătorul, pentru ca după încheierea cursurilor şcolare din satul natal, una dintre minunatele şi pitoreştile localităţi montane din judeţul Vâlcea, cu adânci reverberaţii în istoria neamului românesc, aţi fost animat de gândul că ştiinţa de carte şi educația sunt repere fundamentale ale unor aspiraţii înalte, vectori esenţiali în viaţa unui om, în viaţa fiecărei comunități şi parohii, în istoria fiecărei națiuni care doreşte progresul şi civilizaţia.
Atunci, în sufletul Arhieriei voastre s-a cristalizat gândul că educaţia teologică este expresia sublimă a trăirilor spirituale ale omului! E firesc şi încântător ca în mintea şi în sufletul fiecărui om să se păstreze curată emblema inconfundabilă a locului în care s-a născut şi a copilăriei sale, însă, pentru un Înalt Ierarh ca dumneavoastră, viaţa de creștin reflectă mereu chemarea Lui Dumnezeu, aşa cum se oglindeşte pentru fiecare om, atât în afara conotaţiilor eului subiectiv, cât şi în planul societăţii în care trăim, atât de frământată şi de puternic marcată de crizele de tot felul! Dar, din toate provocările veacului, singura noastră nădejde este doar Cuvântul Lui Dumnezeu, făcător de minuni şi tămăduitor îndeaproape. Încă din anii tinereţii, poate aţi realizat faptul că timpul se amprentează asupra sufletului, că de cele mai multe ori, timpul se dovedeşte prea încorsetat în curgerea sa ineluctabilă, poate prea iute pentru cei care se tem de ziua de mâine şi prea îndepărtat pentru cei care mizează pe accentuarea verticalităţii mesajului!
,,Mântuitorul Hristos, după ce Şi-a vărsat sângele pentru noi, ne-a şi încredinţat Tatălui ceresc pentru ca să avem viaţă veşnică”!
După cum aţi observat, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, nu am insistat asupra datelor biografice şi asupra aportului Arhieriei voastre la dezvoltarea gândirii teologice, dar, pentru cei care Îl iubim pe Dumnezeu, ştim că treptele scării spre urcuşul cerului spre inima Creatorului, rămân ca nişte răni omeneşti adânci care sângerează lumină şi mai cunoaştem că Mântuitorul Iisus Hristos a venit ca să alunge frica cea veche din oameni, dar şi ca să aducă o frică nouă: frica de păcat! Frica veche era frica de moartea trupului, frica nouă va să fie frica de moartea sufletului, frica pe care Hristos a ascuţit-o şi a întărit-o, deoarece, frica de moartea trupului îl face pe om să cheme în ajutor lumea din jurul său, specialiştii care se pricep la toate! Ca să adâncim puţin ideea, de frica de moarte, omul se fixează temeinic în lume, prin funcţiile şi demnităţile efemere, deci, se leagă de lumea incertă, de lumea păcatului, aşa cum aţi subliniat recent la sfinţirea Bisericii de la Steic (Comuna Cătune), deci, omul se întristează şi nu se bucură, doar ca să-şi lungească trăirea, deşi, aşa cum aţi reiterat în cuvântul de învăţătură: ,,Când ajungem la maturitate, înţelegem că suntem dependenţi unii de alţii, dar, în cel mai înalt grad suntem dependenţi de Dumnezeu! El este singurul care ne împlineşte lipsurile noastre! Suntem fiinţe relative şi foarte slabe, neputincioase! Dacă ne uităm la viaţa noastră, vedem multe necazuri, boli, suferinţe, şi cu cât înaintăm în vârstă, ne dăm seama, mai ales la bătrâneţe, cât de neputincioşi suntem”! Cuvinte deosebite, poate cu un uşor accent patetic şi pesimist, pentru că a spus Domnul că omul care se teme pentru trup, dar n-are grijă de suflet este rătăcit, dar, a mai spus încă ceva important: „Viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale” (Luca 12,15), ci, în Dumnezeu stă, care dă viaţă sufletului prin cuvântul Său, şi prin suflet trupului trecător. Întotdeauna, prin Cuvântul Său, Mântuitorul a înviat şi învie sufletele păcătoase, sufletele care au murit mai înainte de moartea trupească şi a făgăduit să învie şi trupurile celor care au murit în viaţa pământească! Nu încape îndoială că prin iertarea păcatelor, prin învăţătura Sa şi prin preacuratul Său Trup şi Sânge, Domnul a înviat morţii şi îi învie şi astăzi, iar, faptul că la sfârşitul veacurilor, va învia morţii, a arătat nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte, înviind pe unii din moarte încă în vremea vieţii Sale pământeşti şi înviind El Însuşi. De aceea, ne spune: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25). În felul acesta, mulţi dintre cei morţi au auzit glasul Fiului lui Dumnezeu şi s-au sculat la viaţă! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, trecând peste asemenea referiri, pentru că suntem la un moment aniversar, pentru că astăzi este o zi specială şi pentru că aţi ajuns la vârsta marilor împliniri, trăind cele şase decenii şi jumătate de viaţă tumultoasă, într-un orizont cu bune și cu rele şi într-un asemenea context, Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă strecoare în suflet câte un strop de bunătate şi optimism, de fericire, de iubire și de speranță în toate realizările Arhieriei voastre! Fie ca Dumnezeu să vă lumineze calea spre tot ceea ce este mai bun, să ţineţi fruntea sus, indiferent de situație și să fiţi încrezător în Dumnezeu şi în propriile forțe, știind că succesul poate să fie garantat! Pentru că întotdeauna, Dumnezeul Arhieriei Voastre S-a arătat garantul izbânzilor şi al reuşitelor, deoarece, după cursurile doctorale în specialitatea «Patrologie» la Institutul Teologic din București, cu dizertația «Politica religioasă a împăratului Iustinian», după ce timp de un an (1986-1987), aţi urmat cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble şi aţi continuat pregătirea de doctorat în specialitatea «Dogmatică» la Institutul Teologic Ortodox «Saint Serge» din Paris (1987-1990), absolvind cursurile cu calificativul «magna cum laude», în anul 1990, pe baza susținerii tezei «La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand», sub coordonarea științifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy, mai mult decât o răsplată, vi s-a conferit titlul de doctor în teologie, aşa cum după 1990-1991, aţi urmat o strălucită şi prodigioasă carieră didactică teologică, iar în anul 2008, aţi fost ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, fiind întronizat la data de 27 iulie 2008, în Catedrala Mitropolitană «Sfântul Dumitru – Izvorâtorul de mir» din Craiova, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române!
,,În Împărăţia cerului se cântăresc faptele bune, se judecă faptele bune şi rele pe care le-am avut, nu se judecă timpul pe care l-am trăit”!
În cei paisprezece ani de arhipăstorire mitropolitană, pot spune că am colaborat şi încă mai colaborez ca un apropiat al Înaltpreasfinţiei Voastre, însoţindu-vă cu eforturi deosebite la slujbele prilejuite de sfinţirea şi resfinţirea bisericilor din Gorj, ca şi la sărbătorirea hramurilor mănăstirilor din acest judeţ, mai ales că pe baza dialogurilor realizate, mi-aţi prilejuit bucuria negrăită de a publica volumul de interviuri sugestiv intitulat: «DIALOGURI TEOLOGICE PE FILE DE CALENDAR», pe care l-aţi tipărit la Mitropolia Olteniei şi pe care l-am aşteptat de multă vreme! În momentul de faţă, mai ales pentru faptul că teza mea de doctorat concretizată în lucrarea: «DEPOPULAREA MEDIULUI RURAL DIN ROMÂNIA – studii de caz în comune gorjene» a devenit o carte apreciată de către specialişti şi chiar de către Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei voastre, poate voi primi o apreciere din partea Arhiepiscopiei Craiovei, aşa cum am primit şi din partea Arhiepiscopiei Iaşilor, pentru a mă gândi şi a spera, cu binecuvântarea Arhieriei voastre, chiar la o distincţie pentru mireni, primită din partea Întâistătătorului Mitropoliei Olteniei! Chiar dacă am cu zece ani mai mult în calendarul anilor veacului, fără a fi un băutor avizat, pot spune că un Înalt Ierarh este la fel de preţuit ca vinul scump şi cu cât este mai vechi şi mai condimentat, cu atât gustul său este mai profund și mai multifuncţional! Prin urmare, Înalţii Ierarhi nu îmbătrânesc niciodată, ci, devin mai înțelepţi, mai inteligenţi și mai în vârstă, dar, în același timp, sunt mult mai apreciaţi decât mirenii care adesea nu știu încă unde să meargă și ce să realizeze, precum și ceea ce este interesant și strălucitor în faptele lor! Doar un Ierarh matur merită dragoste adevărată și o poate păstra dincolo de cuvinte! Prin urmare, de ziua Arhieriei voastre, aduc un buchet de flori alese ca un dar care este foarte potrivit pentru înțelepciune, simbolistică și căldură și care devine mai relevant în fiecare an din viața noastră! La urma urmei, conform filosofilor antici, un om nu îmbătrânește, ci, devine mai strălucitor, îmbogățindu-se cu perlele strălucitoare ale propriei experiențe! În încheiere, reiau un citat foarte drag inimii mele care spune că:,,Dumnezeu nu datorează nimănui nimic, fiindcă El le oferă tuturor pe toate în mod gratuit. Şi dacă cineva ar pretinde că i se cuvine ceva de la El pentru meritele sale, în mod sigur, Dumnezeu nu-i era dator ca el să existe; întrucît, neexistînd, nici n-ar fi avut cui să-i fie dator. Şi totuşi, care este meritul în a te întoarce la Acela de la Care ai existenţa, ca, întorcîndu-te, să devii mai bun chiar datorită Aceluia de la Care tu ai existenţa? De vreme ce tu, dacă n-ai vrea să te întorci la El, Lui nu i-ar lipsi absolut nimic, dar ţie ţi-ar lipsi El Însuşi, Cel fără de Care, tu n-ai fi nimic, şi Cel de la Care eşti şi tu ceva, aşa cum eşti, astfel încât, dacă tu nu te-ai întoarce în El, nu I-ai restitui decât faptul că exişti graţie Lui Însuşi, în rest nimic altceva! Vei fi, totuşi, un nefericit!
Dar, întrucât omul nu se poate ridica de la sine, aşa cum a căzut de la sine, noi să păstrăm cu credinţă tare mâna cea dreaptă a Lui Dumnezeu, care s-a întins din înalt asupra noastră, adică, pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos, să-L aşteptăm cu speranţă sigură şi să-L dorim cu dragoste fierbinte”! Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, Acad. Dr. IRINEU, împreună cu toţi gorjenii mei, împreună cu toată Oltenia, cu ţara toată şi cu tot neamul românesc, vă dorim ca şirul de mărgăritar al anilor care aun trecut şi care vin să vă întărească şi să aveţi puterea de a fi mereu Ierarhul strălucit al Olteniei şi al României, să fiţi sănătos şi cu îndelungată slujire în slujba Bisericii, întru Slava Atotputernicului DUMNEZEU! LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI!
Prof. dr. VASILE GOGONEA
