Am precizat în prima parte a materialului, că în ziua de 6 noiembrie 2022, în Duminica a 24-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit slujba de resfinţire a Bisericii cu hramul «Sf. Cuv. Parascheva», din Parohia Turcenii de Sus II, Protopopiatul Târgu-Jiu Sud, Protoiereu PC Părinte Ionel Câmpeanu şi Preot Paroh PC Părinte Buşe Petre, după care a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, ca şi a unor personalităţi de pe scena vieţii politice naţionale şi judeţene, din rândul cărora doamna prefect Cristina Cilibiu a mărturisit cu sinceritate că simte bucuria că aici este acasă, iar, după citirea actului de sfinţire a bisericii şi după cuvintele de mulţumire adresate Înaltului Ierarh al Olteniei, vom prezenta în cea de-a doua parte cuvântul de învăţătură duhovnicească al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit dr. Irineu, pe care l-a început adresându-se cu mult respect celor prezenţi şi apreciind că iubirea este regina virtuților şi nu e greu de înțeles că acolo unde domnește dragostea pentru Dumnezeu și aproapele, acolo este și bună stare social, că acolo este creștinul ajuns la cunoștința adevărului, care va vedea în fiecare om pe fratele său. Omul credincios ştie că Domnul Iisus Hristos a străbătut pământul mai mult cu binefacerile Sale decât cu pașii Săi! Oricând întâlnea un om în suferință, un bolnav, un suflet chinuit, oriunde vedea o nevoie, o lacrimă, oriunde găsea un păcătos, Iisus se oprea cu milă şi nu trecea mai departe, ci, Se oprea și alina, mângâia, ierta, vindeca, aducea izbăvirea!
,,Biserica este locul de închinare, este locul de întâlnire a noastră cu Dumnezeu şi cu sfinţii”!
Tocmai de aceea, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că de fiecare dată când sfinţim câte o biserică, tresăltăm de bucurie pentru că avem în faţa noastră lucrările care s-au efectuat şi slujba care s-a săvârşit cu această ocazie, fiindcă: ,,Biserica, întotdeauna este înfrumuseţată de viaţa credincioşilor! Cei care sunt preocupaţi de această «Casă a Lui Dumnezeu», fac lucrări deosebite, concretizate, fie în restaurarea bisericii, fie în pictură, fie, chiar prin construcţia acestor lăcaşe sfinte unde credincioşii se reunesc pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, împreună cu preoţii lor, ca să aducă Slavă Lui Dumnezeu! Aşa suntem noi zidiţi şi alcătuiţi de către Tatăl Cel ceresc! Pentru că El ne-a făcut şi ne-a adus în viaţa aceasta, ca noi să ne pregătim, ajutaţi de El, de Tatăl Cel ceresc, iar, apoi să trecem în Împărăţia veşnică, acolo unde nu este nici întristare, nici suspin! Deci, biserica este locul de închinare, este locul de întâlnire a noastră cu Dumnezeu şi cu sfinţii! Tocmai de aceea, în Biserica noastră ortodoxă pereţii bisericilor sunt pictaţi cu sfinţi, fie din neamul nostru, fie din biserica universală! Toţi sfinţii sunt pregătiţi ca să ne primească în iubirea lor şi să ne dăruiască tot ceea ce noi cerem pentru viaţa noastră şi pentru mântuirea noastră! Sfinţii nu sunt simple imagini, ei sunt realităţi, sunt persoane vii, purtătoare de har, în aşa fel încât, atunci când ne rugăm, să intrăm în comuniune cu ei! Că dacă sărutăm icoana sfântului, simţim asupra sufletului nostru o putere nevăzută care ne sfinţeşte! Ei au trăit această sfinţenie şi au primit de la Dumnezeu această energie dumnezeiască şi o păstrează pentru totdeauna! Ei sunt în contact cu Cel care este viaţa lumii, Care este Dumnezeul nostru, 
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Deci, noi primim această lucrare dumnezeiască şi ne ocrotim în aşa fel încât să se împlinească ceea ce spunem în Rugăciunea «Tatăl Nostru», «sfinţească-se numele Tău!». Noi, ne sfinţim în relaţie cu Dumnezeu şi aşa cum simţim puterea, când dăm mâna cu cineva, simţim căldura şi prietenia, cu atât mai mult când avem această legătură cu Dumnezeu, simţim iubirea Lui, prietenia Lui şi lucrarea Lui dumnezeiască! Tocmai de aceea, a fost zidită biserica, pentru ca în ea să ne aflăm în prietenia, în familiaritatea Lui Dumnezeu! În biserică suntem unii lângă alţii şi chiar dacă suntem în locuinţe departe unii de alţii, aici suntem cu toţii copiii Tatălui ceresc!
Pentru aceea Îl numim Tată şi ne rugăm să ne învrednicească pentru ca să-L numim Tată, şi chiar dacă avem şi părinţii noştri acasă, însă, şi ei au legătură cu Tatăl ceresc, Tatăl tuturor! Noi iubim atât de mult biserica pentru că aici îi întâlnim pe strămoşii noştri, aici îi întâlnim pe cei care au zidit biserica, ne întâlnim cu ei în rugăciune. Nu este un lucru obişnuit, ci este un lucru sfânt pe care îl avem la îndemână ca să ne sfinţim viaţa noastră şi să stăm în relaţie cu cei care au plecat din lumea aceasta. Trebuie să ştim că despărţirea de cei dragi se face numai din punct de vedere trupesc! Oamenii mor trupeşte, nu sufleteşte! Sufletele sunt înaintea Lui Dumnezeu”, a subliniat Înaltul nostru Ierarh!
,,În biserică, unde este prezent Mântuitorul Hristos, toţi simţim că se revarsă asupra noastră energii dumnezeieşti”!
În continuare, Mitropolitul Olteniei s-a referit la textul citit din Sfânta Evanghelie în Duminica a 24-a după Rusalii, subliniind cu pregnanţă faptul că din Mântuitorul Hristos iese o putere care ne vindecă, pentru că şi noi, când venim la biserică, ne atingem de sfintele icoane, de veşmintele preoţilor, şi simţim că ne sfinţim, avem această bucurie ca din aceste lucruri sfinte să se reverse asupra noastră lucrarea dumnezeiască! Este unicul moment în care primim această putere, această energie dumnezeiască! Deci, în Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii se spune că Mântuitorul Iisus Hristos este Doctorul doctorilor, vindecătorul celor care sunt în boală şi în suferinţă, Cel ce are această putere vindecătoare, tămăduitoare, pentru că: ,,În multe situaţii, Mântuitorul Hristos a vindecat pe cei bolnavi, fie prin cuvânt, fie prin atingere, pentru că Mântuitorul are această putere în Sinea Lui! Pentru că sfinţii au dobândit de la Dumnezeu această putere miraculoasă, pentru că avem sfinţi făcători de minuni, sfinţi vindecători, însă, această putere dumnezeiască au primit-o în dar, acei sfinţi tătmăduitori şi fără de arginţi care în dar au luat şi în dar au dat-o, fără să primeaască ceva de la Atotputernicul Dumnezeu! Pentru că aceste daruri nu se plătesc, ele se oferă! Mântuitorul Hristos a vrut să le arate tuturor că dacă te atingi de Domnul, ceea ce vindecă este credinţa! Aşa se face că şi noi venim la biserică, dar, dacă nu avem suficientă credinţă, dacă n-avem încredere în Dumnezeu, nu ne putem vindeca! Să ai credinţă înseamnă să te dăruieşti cu totul Lui Dumnezeu, să scoţi din tine ceea ce este gândirea ta şi să-I dai lui Dumnezeu sufletul tău! Este o relaţie între credinţă şi minune, pentru că nu toţi cei care doresc să li se facă minuni, le şi primesc! Deci, o relaţie între minune şi credinţă, iar, Mântuitorul Hristos face minuni cu noi, dacă avem credinţă! Noi, nu avem atâta îndrăzneală ca să-I poruncim Lui Dumnezeu, ba, mai mult, unii consideră că gândind rău, vor ca duşmanii lor să fie pedepsiţi de Dumnezeu! E cea mai mare nebunie! Cum poţi să-I porunceşti Lui Dumnezeu, Care este Iubire, să pedepsească pe cel care a greşit şi el, ca şi tine? Sfinţii sunt cei care constituie modele de credinţă! În biserică, unde este prezent Mântuitorul Hristos, toţi simţim că se revarsă asupra noastră energii dumnezeieşti! Când venim la sfânta biserică şi apoi plecăm acasă, plecăm încărcaţi de daruri dumnezeieşti! 
Când intraţi într-o parfumerie, plecaţi de acolo cu mirosul parfumului, dar, când intrăm în biserică, plecăm de aici cu harul Lui Dumnezeu! Mai mult chiar, aici se sfinţeşte viaţa noastră! Aşadar, participând la Sfânta Liturghie şi atingându-ne de cele sfinte, devenim cu adevărat curaţi şi suntem copiii Lui Dumnezeu! Pentru că Tatăl ceresc vede credinţa noastră, evlavia noastră şi ne răsplăteşte pentru toate aceste eforturi, mai ales când ne spovedim, când ne împărtăşim, când venim la sfinţirea bisericii! A veni la biserică înseamnă a intra în legătură cu Dumnezeu, a-L pipăi pe Dumnezeu, a ne atinge de Dumnezeu, iar, Cel Atotputernic Se atinge şi El de sufletul nostru şi sufletul se sfinţeşte! Astfel, atunci când vom trece din lumea aceasta, vom fi sfinţiţi de Tatăl ceresc şi recunoscuţi copii ai Săi! Că dacă îi recunoaştem pe copiii noştri, chiar după voce, după haine, cu atât mai mult, ne va recunoaşte Tatăl ceresc, Care nu are nici noapte, nici zi, în a ne recunoaşte pe noi, pentru că la El, nu este noapte, nu este întuneric, ci, vede în adâncurile sufletului nostru, în viaţa noastră! Având biserica aceasta frumoasă şi binecuvântată, aşezată aici, în piaţa publică, să o iubiţi şi să treceţi permanent pe aici, pentru că Mântuitorul Hristos ne-a spus că va fi cu noi, până la sfârşitul veacurilor! Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească osteneala dumnevoastră, iar, celor care au contribuit la înfrumuseţarea acestui locaş sfânt, să le dăruiască Dumnezeu însutit şi înmiit! Fie ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos să se reverse peste noi, peste toţi. Amin”, în felul acesta, Mitropolitul Olteniei oderind celor prezenţi o adevărată dizerrtaţie de dogmatică teologică, pentru a reitera legătura dintre credinţă şi minune, dintre omul credincios şi Bunul Dumnezeu, deoarece, activitatea Bisericii în care se recapitulează întreaga operă de mântuire a Domnului Iisus Hristos, fie Învățătorească, Arhierească și Impărătească, totdeauna este indisolubil legată de schimbările majore în viața oamenilor și a națiunilor. Aşa cum este şi firesc, sfinţii la care ne închinăm îndeamnă omul să iasă de sub tentația egoismului, acesta fiind primul pas spre comuniune, spre iubirea deplină, spre o viață spirituală întreagă, deoarece, omul este aproape întreg când are viață de comuniune cu alt om și este om întreg atunci când are comuniune și cu Dumnezeu și cu semenii lui. În concluzie, teologii și marii gânditori ai religiei creștine, care au trăit conform Evangheliei, au fost numiți și ei în ceata sfinților lui Dumnezeu, în postura de Apostoli, mucenici, cuvioși, împărați, oameni simpli, ierarhi și preoți, bărbați, femei sau copii, oameni care au înțeles că esența vieții este bucuria învierii și mărturisirea cu toată inima şi cu totul sufletul înmiresmat de frumuseţea credinței noastre dreptmăritoare!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
