Mihai Eminescu… la Parlament

621

De mai bine de două decenii, de ziua nașterii (15 ianuarie) și morții (15 iunie) lui Mihai Eminescu, în sala de expoziții a Parlamentului se organizează ample manifestări dedicate Poetului Național, în care pasionații operei sale expun medalii, monede, insigne cu efigia acestuia, lucrări de grafică, afișe, uleiuri sau sculpturi cu portretul ori cu scene închipuite din versurile sale, partituri muzicale ale unor reputați compozitori care i-au transpus în acordurile Eutherpei genialele versuri.
O secțiune aparte a expoziției este dedicată volumelor în care este publicată atât opera poetică a lui Eminescu (rămasă cea mai mare parte în manuscris, la moartea sa), cât și creația sa în celelalte genuri literare, precum proză, critică literară, teatru, filozofie, traduceri etc. Subsemnatul, am participat, de la prima manifestare, la toate aceste expoziții, organizate sub Înaltul Patronaj al Parlamentului României, căutând să-mi îmbunătățesc continuu exponatul cu noi și valoroase achiziții și având astfel posibilitatea să alternez mereu obiectele prezentate. Dintre obiectele expuse de-a lungul timpului, amintesc:
a) prima ediție a singurului său volum de poezii, publicat în decembrie 1883, sub îngrijirea și cu prefața lui Titu Maiorescu. Volumul a apărut pe când poetul se afla la Viena, internat în sanatoriu Oberdöbling, ca urmare a primelor semne ale bolii care avea să-l răpună. Pe contrapagina paginii de gardă se află un portret al autorului, iar volumul cuprinde 61 de poezii, plus încă 3 variante ale uneia („Mai am un singur dor”), dintre care 26 poezii fuseseră publicate în revista „Convorbiri literare”, restul fiind inedite;
b) ediția a III-a a volumului sus-amintit, din anul 1888, cu coperțile originale, care cuprinde 3 noi poezii (în total 64 poezii);
c) ediția a V-a, din 1890, cu alte 3 noi poezii, acesta fiind ultima ediție care adaugă poezii. Volumul se publică la Editura Socecu, fiind îngrijit de Titu Maiorescu până la 13-a ediție, din 1916 (Maiorescu moare în timpul primului război mondial, în iunie 1917);
d) cele două volume ale Almanahului Societății Studențești „România Jună”, apărute la Viena în 1883 și 1888, în care se publică poezii ale lui Eminescu, în primul volum figurând poemul „Luceafărul” (într-o variantă mai scurtă), înainte de apariția în volumul publicat în același an, 1883;
e) majoritatea culegerilor anuale ale revistei „Convorbiri literare”, având ca director pe Iacob Negruzzi, în care apar timp de 12 ani, până în 1888, creații ale lui Eminescu (poezii mai ales, dar și nuvele, precum „Cezara” și „Sărmanul Dionis”,basme, articole politice, cronici literare etc.;
f) un exemplar al revistei „Familia” din 1889 a lui Iosif Vulcan (cel care-i schimbase numele din Eminovici în Eminescu), în care se publică o poezie a lui Eminescu la 19 ani („Domnului F.I.”);
g) ediția I a volumului cu traducerea piesei „LAIS” îngrijit de Ioan Scurtu și apărut în anul 1908;
h) fotografii originale a fratelui, Matei Eminescu (fotograf S. P. Kicomban) și a sorei sale Aglae Drogli (1852 -1907), căsătorită cu un profesor cu 20 de ani mai în vârstă, iar după moartea acestuia, cu căpitanul austriac Heinrich Gareiss von Döllitzsturm; scrisori inedite ale celor doi, privind cu deosebire tipărirea operei postume a lui Mihai Eminescu.
Amintesc că Matei și Aglae sunt singurii dintre cei 11 frați și surori care au avut o descendență. Despre copiii Aglaei (o fată și doi băieți) se știe că fata, Victorița, a murit de timpuriu, un băiat, Ion, s-a prăpădit în primul război mondial, ca ofițer sanitar, iar un altul, Gheorghe, a trăit izolat, cu mințile rătăcite, bolnav de un lues netratat.
Matei, în schimb, căsătoriț de trei ori, a avut 4 copii, dintre care un fiu, din a doua căsătorie, pe nume Gheorghe Eminescu, locotenent-colonel de grăniceri, fost deținut politic, care a scris o carte despre Napoleon Bonaparte, de care a fost pasionat întreaga viață. Gheorghe Eminescu este tatăl Yolandei Eminescu (1921-1998), reputată juristă, fostă directoare adjunctă a Institutul de Cercetări Juridice și mama Roxanei Eminescu (născută 1947), absolventă de filologie în București, traducătoare de limba portugheză, emigrată în Portugalia și apoi în Franța și care a fost căsătorită cu actorul Dorel Iacobescu, fratele geamăn al lui Aimee Iacobescu (1946 – 2018), și ea tot actriță. Roxana Eminescu are un fiu, Ion Teodor Eminescu-Iacobescu (născut în Portugalia în 1983), licențiat în drept, care trăiește la Brest, în Bretania și care este, probabil, singurul descendent (colateral) al lui Mihai Eminescu (despre ceilalți urmași ai lui Matei nu avem date);
i) două dintre cele 4 fotografii cunoscute ale poetului:
– fotografie de cabinet atelier Nestor Heck, Iași, după clișeul lui Jan Tomas, Praga, 1869;
– fotografie – carte de vizită, după clișeul lui Nestor Heck (atelier fotografic L. Medl, Turnu Severin);
j) cele două monede de aur, în greutate de 31 g fiecare, bătute de Banca Națională în anii 2000 și 2010, cu prilejul aniversării a 150 și respectiv 160 ani de la nașterea poetului;
k) emisiunile filatelice tipărite în țara noastră și Republica Moldova cu efigia lui Eminescu;
l) multe volume din opera poetului, apărute în timp și îngrijite de: Ioan Scurtu, Octav Minar, G. Murnu (cu acuarele de A. Murnu), Garabet Ibrăileanu (cu ilustrații de A. Brătescu-Voinești), Xenopol, M. Toneghin (cu ilustrații de A. Bordenache), George Călinescu etc.
Menționez, totodată, că în biblioteca mea se află integrala operei lui Mihai Eminescu, începută de Panaitescu-Perpessicius și continuată de Dimitrie Vatamaniuc, care mi-a dăruit, de altfel, înainte de 1989, unele dintre volumele care nu se mai găseau pe atunci.
Nu pot încheia fără a-mi face datoria de onoare de a aminti că sufletul acestor manifestări dedicate genialului Poet și care au loc, an de an, la Palatul Parlamentului, în prezența unui numeros public, neobositul organizator și animator al acestora, el însuși un împătimit colecționar, care a transmis nobila sa pasiune fiicei și întregii familii, este domnul Mihai Costin, Președintele Grupării Colecționarilor de Medalii și Insigne ,,Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române, cunoscut de-acum pretutindeni în țară ca unul ce păstrează vie flacăra iubirii, cunoașterii și respectului pentru Luceafărul Poeziei Românești.
Sorin POPESCU, ex secretar de stat, Consiliul Legislativ membru coresp. al Academiei de Științe Juridice

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here