Oamenii trec cu frică prin dreptul gurii întunecate si friguroase a unei peşteri, cu spaimă pe lângă deschiderea ce se cască monstruoasă spre cer a peșterilor verticale denumite avene. Pentru ei, lumea peșterilor este necunoscută, motiv de superstiție şi fabulație.
„Pentru cel ce a avut posibilitatea de a face o vizită într-o peșteră comercială, ea este un muzeu natural pe care îl vizitezi în concediu. Dar spre deosebire de castele şi muzee, peştera rămâne o mică aventură, căci dincolo de lumea de frumuseți stranii, de bogății fără aderentă în cotidian, din ea parcă răzbate un suflu de sălbăticie, ea transmite mesajul tainic al unor vremi trecute şi al unor titanice forţe telurice pe care îl percepe chiar şi vizitatorul ocazional.
În sfârşit, pentru speolog peştera este obiectul pasiunii sale, misterul pe care el este chemat să-l dezlege”, scria un cunoscut naturalist al zilelor noastre.
În oricare din aceste ipostaze, peşterile constituie o lume aparte ce nu poate fi ignorată, o lume a misterelor pentru a cărei destrămare au trudit mulţi, au fost înfruntate pericole, s-au dat lupte, s-au investit forţe materiale şi umane, mergând până la sacrificii de vieţi.
„Peştera este un univers de tenebre: o lume aspră, neprimitoare, monotonă, dar şi frumoasă, cu frumuseți gingaşe sau peisaje cutremurătoare: bulevarde subterane şi ţevi prin care de-abia te strecori târâși, râuri a căror apă se pierde tăcută în beznă, lacuri cu apă neagră nemişcată, puţuri înfricoşătoare fără tavan şi fără podea, minerale rare, animale ciudate adaptate la viaţa subterană un imens gol umplut cu tot ce poate oferii natura şi mai ales omul în bine şi în rău.
Cele de mai sus reprezintă o înregistrare statistică, o imagine statică a acestei lumi subterane. Să încercăm să vedem dincolo de ea realitatea dinamica, cea care dă sens acţiunilor. Fiecare peşteră cucerită este un triumf al omului, al luptei de cunoaștere, al luptei de a învinge în condițiile cele mai grele”, nota un alt cunoscut speolog.
Şi este semnificativ că această luptă a atins apogeul în momentul când nu mai este în joc nici un interes material, nici un profit.
Ce îi determină pe unii oameni ca după lucru, în loc să se odihnească, să coboare sub pământ pentru a ieşi extenuați? Ce-i face pe aceşti oameni să prefere curăţeniei şi căldurii unui cămin noroiul, frigul şi umezeala? De ce, în loc să stea comozi în faţa televizorului sau a unei cărţi, prefera să-şi rişte viaţa prin puţuri ameninţătoare sau prin galerii alunecoase?
„Să meditam asupra acestor întrebări şi când vom găsi răspunsul, ne vom da seama că nu este inutil a avea o peştera, cum nu este inutil nimic din ce face omul pentru a împinge limitele cunoașterii cât mai departe, chiar dacă acel departe este sub pământ şi în întuneric”.
Mugurel Petrescu
