M-am însurat!
Bravo, mie sau cojocului meu, că numai el ştie ce primeşte!
Mda, ce vă miraţi, ce n-aţi mai auzit de tiranie, de soacră ce învârte lumea pe degete?
De cum am intrat pe poartă mi-a spus, aşa, ca de la stăpân la slugă: „Să dea domnu’ dracu să îmi ieşi din cuvânt, că te zăpăcesc şi pe tine şi pe toţi ai tăi”… şi a râs.
Eu, om cu bun simţ, că doar atât aveam, plus ţoalele de pe mine, am zâmbit, i-am pupat mâna şi mi-am văzut de ale mele.
În noaptea nunţii a fost primul semn că e reală, nu e doar în mintea mea, ideea cu tirania, şi, ca drept dovadă, a luat banii şi fata pe care a pus-o să doarmă într-o altă cameră, motivând că s-ar putea să nu fiu bun de nimic.
Aha, deci aşa merge aici! În aceste condiţii, eu ce să fac?
Cobor în beci, cu gândul să îmi înec amarul, ca orice creştin care îşi dă seama în ce încurcătură a intrat. Ce gând bun a fost ăsta, dar a pierit după primele înghiţituri!
A dracu’ hoaşcă, are un vin… şi ce idei îţi vin după el…aoleu!
Am înghiţit până n-a mai intrat, că era un butoi imens. Şi am început să plâng, mamă, ce am plâns, ca un copil mic… jeleam toţi morţii de mi-i aduceam aminte…Da. Şi pe socrii de i-a îngropat hoaşca, vreo cinci la număr, c-a fost ţeapănă a dracu’! Te pomeneşti că şi fii-sa e la fel şi mă îngroapă de tânăr, ai?
Mă, vinul ăsta parcă m-a deşteptat de tot. Ei, şi dacă tot sunt deştept, mi-am zis, ce-ar fi să urc şi să dau cu pumnul în masă, că sunt bărbat doar, să urlu din toţi plămânii şi de frică, să facă aia a bătrână infarct sau măcar să facă pe ea şi tot aş fi mulţumit.
Acum, privind la rece situaţia, că oricum la cald nu pot să şed din două motive, unul că n-am unde şi al doilea că vânătăile trec mai repede cu gheaţă, deci cum spuneam, am dat ochii cu nefericirea.
Am urcat scările, umflat în piept.
Drept nu mergeam, dar încercam să afişez o mutră din aia de războinic turbat, care o să-şi linşeze adversarul, ceva gen Rambo. În bucătărie nu era nimeni, decât farfuri pline cu de toate. Am vrut să bag în gură o felie de salam, dar n-a intrat, n-avea pe unde, că ţineam dinţii strânşi, ca un animal feroce.
Mamă, ce puteri mi-a dat vinul!
Poate că era bine să mă fi întors în beci, mai înghiţeam de câteva ori şi…prindeam aripi (Reeed vin).
Ies din bucătărie. Un hol lung care duce, nu ştiu unde, că n-am cercetat casa până acum.
Uşi, de-o parte şi de alta. Bat la prima…nimic. La a doua, nimic.
Pe a treia o deschid. De sub plapumă scoate naşul capu’ şi îmi spune că mireasa e în fund…
În fundul cui, mă întreb, că pe el n-am îndrăznit. Aaaa, uşa din fund, m-am prins. De perete că era să cad. Deci mai am de colindat. Mi se părea că holul e atât de lung, iar tencuiala se desprinde încet şi pereţii se luminează, deşi e beznă. Nu ştiu ce era cu mine, dar bine în niciun caz.
De ce nu m-am întors? Nu ştiu. Sau poate aşa trebuia să se întâmple.
Până să ajung la capătul holului, unde se pare că mă aştepta mireasa, am auzit un scârţâit prelung şi chiar s-a făcut lumină.
Era ea.
Cum care ea?
Hoaşca. În cămaşă de noapte. S-a uitat fix la mine şi m-a întrebat ce caut. Eu dârz îi spun că dreptatea.
„Ei, na!” a răspuns ea.
Eu am crezut că s-a speriat, văzându-mă fioros. Chiar mi s-a părut că a făcut câţiva paşi în spate şi va închide uşa, se va baricada, şi-atunci, da, atunci o să bată clopotele victoriei. Aş!
Hoaşca avea o mătură, ca mai toate vrăjitoarele, de altfel, şi mi-a făcut dreptate. Aşa s-a şi exprimat: ,,Hai să îți dau dreptate, că doar n-o să te las nemulțumit, încă din prima!”
N-aveţi idee, nici să nu aveţi, ce mi-a dat.
M-a luat de păr, m-a bătut măr, c-aşa-i la ea în partid!
Da, ţin minte bine când a zis asta, de fapt a repetat-o de mai multe ori până a auzit naşul. Nu ştiu decât că se ruga de ea să mă lase, în rest nu mai ştiu nimic. M-a cuprins o toropeală… după atâta bătaie încasată te ia cu somn, nu glumă. Mai lipseşte să şi visezi.
De visat nu ştiu ce am visat, dar m-am trezit în coteţ.
Când mi-am întins mâinile am crezut că nu sunt ale mele. Pe la prânz a trecut hoaşca să vadă dacă mişc. M-am făcut adormit, de frică, de ce-o fi, nu mai contează, ba contează că de o apuca iar criza nu mai găsea loc unde să lovească, avusese grijă să acopere toate zonele.
Mai ales cele sensibile. A dat cu sete, cred că nu mai lovise demult.
După câte am văzut eu, nici naşul n-a avut mare curaj, poate s-o fi întâlnit şi el cu coada măturii vreodată, dacă tot e în partid. Ştiu doar că înainte să adorm, de tot, l-am auzit spunând ceva de Napoleon, că a luat bătaie, deci n-ar fi ruşinos.
În plus, nu baba m-a forţat să intru în partidul ei, nu, eu am venit de bună voie, numai că nu ştiam sloganul…ăla cu Mărul Bătut sau invers, cu Părul jumulit…Deh, acum îl ştiu, îl simt până în măduva oaselor.
Şi ca să încheie vizita, cordial… Cum, care vizită? Aia, la domiciliu meu actual, a spus că ea crede în noul membru, adică în mine, că o să fiu bine, iar coteţul, deocamdată nu-l împart cu nimeni, că mai în primăvară îşi cumpără porc.
Any Drăgoianu
