După studii strălucite în Ţicleni, Târgu-Jiu, Craiova şi Bucureşti se dedică trup şi suflet nobilei misiuni de dascăl de limba şi literatura română, peste patru decenii, la Grupul Şcolar Industrial de Petrol Ţicleni.
Ţicleni-străveche vatră de cultură şi civilizaţie, un toponim cu nume unic în peisajul oiconimic românesc, cf. Ion Iordan, Petre Gâştescu, D.I. Oancea, Indicatorul lacalităţilor din România, Editura Academiei R.S.R., 1974, p. 254.
Geneza şi evoluţia acestei localităţi au fost puse în evidenţă cu asupra de măsură de un alt ungurean, jurist de profesie şi pasionat cercetător al documentelor istorice în lucrări de referinţă precum: Ţicleni-vatră milenară de istorie, Ţicleni-documente istorice, Album din Primul Război Mondial, Iubirea de ţară nu moare ş.a., lucrări pentru care merită cu prisosinţă aprecierile noastre sincere.
Ca orice localitate din România şi Ţiclenii de Gorj a dat numeroase valori ale ştiinţei, artei, culturii, cadre militare, ostaşi-eroi care înnobilează în timp şi peste timp aureola ţiclenară.
Distinsul profesor şi scriitor Constatin Şofei, care conduce Anuarul oraşului Ţicleni. Glasul Cetăţii, în numărul pe anul 2013, pagina 35-44, menţionează Autori din Ţicleni şi cărţile lor, în număr de peste zece, între care şi Constantin E. Ungureanu, scritor de real talent pasionat de critică şi istorie literară, urmând tradiţia de aur inaugurată de un Maiorescu, apoi G. Călinescu, Lovinescu, Manolescu, Eugen Simion, Alex Ştefănescu,… magistrul Titu Rădoi, Gheorghe Grigurcu, Zenovie Cârlugea, regretatul Ion Pecie, Ion Popescu Brădiceni ş. a., ca să nu dăm decât câteva nume ilustre, pe sărite, din panorama criticilor şi istoricilor literari români.
Opera lui Constantin E. Ungureanu cuprinde cărţi de limbă şi literatură română la care se adaugă cartea de faţă ce urmează şi completează fericit pe cea intitulată sugestiv Interferenţe, Editura Măiatra, Tg.-Jiu, 2013. Itinerare spirituale, apărută la aceeaşi prestigioasă şi simbolică editură gorjeană în anno domini 2015, este structurată pe patru secvenţe: Drum printre stele. Valori perene, Creatori gorjeni, Lumini din umbra întunericului, Gramatică şi stilistică, urmate de o vastă bibliografie şi sumarul cărţii. Prefaţa a fost semnată de poetul Nicolae Dragoş, o valoare literară românească sui generis, având ca titlu-nici că se putea altul mai potrivit – „Cultul pentru valori, pentru oameni luminaţi”.
În partea întâi, Drum printre stele. Valori perene, cu aluzie probabil la apoftegma Per aspera ad astra, autorul realizează la nivel academic studii, prezentări de cărţi, articole, medalioane şi jurnale referitoare la peste cincisprezece personalităţi ale artei şi culturii din care am aminti câteva: Tudor Vianu şi Eminescu, George Călinescu, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, I. D. Sârbu, O. Paler…
Tot aici apar scriitori şi operele lor despre ei şi cel mai mare sculptor al lumii, gorjeanul Constantin Brâncuşi, supranumit „părintele sculpturii moderne” despre care s-a scris atât de mult în ţară şi în lume, dar niciodată îndeajuns. De menţionat, „Constantin Brâncuşi în viziunea lui Petre Pandrea”, cu celebrul citat al celui care a scris Cartea Oltului: „ El este mai mult decât un sculptor, mai mult decât un profet, mai mult decât un artist de geniu. Este un Demiurg”, apoi cartea „Sfântul din Monparnasse” a colegului şi prietenului său Peter Neagoe. De asemenea, apare profilul aviatorului Aurel Vlaicu, Alexandru Ştefulescu în vizunea lui Nicolae Iorga şi altele. Ca manieră/tehnică de lucru, autorul reproduce la început de articol şi pe parcurs cuvinte, citate şi maxime celebre (multum in parvo) referitoare la viaţa şi opera acestor valori perene din cultura română şi universală. Astfel George Călinescu e asemuit de regretatul Pompiliu Marcea cu „invulnerabilul Achile, un Achile al artelor”, iar Tudor Vianu cu „Nestor…renumit pentru înţelepciunea şi elocinţa sa, un Nestor al culturii”. „Mihai Eminescu este un călător al drmurilor lungi. Pe sandalele lui stă praful veacurilor”(T. Vianu)
Referitor la geniul care nu moare, dar n-are nici noroc, autorul Bietului Ioanide notează fenomenal: „Un geniu este, de plânge sau râde, un gânditor care lasă o dâră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică, dând o lecţie de construcţie umanităţii”. În legătură cu iubirea neîmplinită a poetului „pătimirii noastre”, originar din Răşinarii Sibiului, se menţionează în mod expres: „ Este greu să nu iubeşti, dar este mai greu să şi iubeşti, dar cel mai greu este să iubeşti în zadar” ( Anacreon). „Nimic din ce-i uman şi inuman, nu mi-e străin” (I.D. Sârbu). Pentru anahoretul din Impasse Ronsin 11 a cărui deviză era <totul sau nimic>, „Arta înseamnă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Referitor la profesionişti în dialog cu reputatul critic de artă Eugenia Vodă, Simion Mehedinţi arăta că „ Podoaba vieții este talentul, cununa talentului, caracterul”. Tocmai ceea ce lipseşte acut în zilele noastre.
Venind mai aproape de noi, în zona Gorjului „istoric şi pitoresc”, minunatul meu coleg şi prieten, îndrăgostit de idei şi frumos, Constantin E. Ungureanu, creionează cu multă artă profilul a peste zece scriitori şi operele lor, majoritatea profesori, între care, cu un relief aparte, regretatul Gheorghe Dascălu care a făcut apostolat la Babadag şi acolo a şi trecut prematur „de-al lumii hotar”, brâncuşologul Dumitru Dănău, doctorul Cornel Munteanu, Costel Răducanu, Constantin Şofei, apoi profesorii-scriitori care au trecut pentru scurtă vreme pa la Liceul „Tudor Arghezi” din oraşul de pe Gilort: poetul Nicolae Dragoş, prozatorul Nicolae Pârvulescu, criticul şi istoricul literar Ion Pecie plecat prea devreme în împărăţia prea lacomului Hades, poetul Benedict Crăsnaru. Un buchet de valori şi parfumuri perpetui pentru Gorj, gorjeni şi nu numai.
Din veşnicia întunericului, lumini (ce metaforă inspirată!) ajung permanent la noi prin ceea ce au realizat aceste torţe în plan social şi cultural. E vorba de Dumitru Ciocârlie şi Emanoil Cinteză, Miron Dobroiu, Gheorghe Ungureanu şi alţii.
Cartea-un diamant cu patru feţe strălucitoare-se încheie cu studii şi articole referitoare la unele norme gramaticale, la rostirea şi scrierea corectă a limbii despre care basarabeanul Alexei Mateevici, din adânci simţăminte patriotice, notează: (…) „Limba noastră-i numai cântec,/Doina dorurilor noastre,/Roi de fulgere ce spintec/Nouri negri, zări albastre. // Limba noastră-i graiul pâinii, /Când de vânt se mişcă vara/, În rostirea ei bătrânii/ Cu sudori sfinţit-au ţara” (…)
În demersul său critic, de creaţie, hermeneutic şi de evocare, autorul acestor magistrale repere culturale nu poate disocia viaţa de opera/activitatea acestor personalităţi prezentate cu talent şi hedonism constantinungureanian. Doar în tumultul vieţii, per aspera…, s-au produs minuni ale artei, ştiinţei şi culturii. În acest sens, marele violonist, Ion Voicu, măsurându-şi propriile eforturi, afirma sentenţios: „ Fără chin, frumuseţea nu se naşte”.
Doar marginalia. Bogăţia de idei din fondul acestei minunate cărţi-o avere inestimbilă care, cu siguranţă, animă spiritul-rămâne a fi descoperită de lectorii atraşi irezistibil de actul cultural elevat.
Marin I. Arcuş
