În perioada 18-19 noiembrie 2017, a avut loc la Petroșani simpozionul ocazionat de împlinirea a 80 de ani de la realizarea Coloanei fără Sfârșit în Atelierele Centrale din oraș. Programul manifestării a constat, în principal, dintr-o sesiune tematică de comunicări (la primăria municipiului), vernisajul expoziției „Brâncuși în filatelia română” și piesa de teatru „Infinitul Brâncuși” (la Teatrul Dramatic „I. D. Sârbu”) a scriitorului gorjean Valeriu Butulescu. Participanții au vizitat Muzeul Mineritului (unde se află și exponatul „Brâncuși la Petroșani”), Casa memorială „I.D. Sârbu” și Muzeul Instalatorului (ambele prezentate de caricaturistul Ion Barbu). Manifestarea a fost organizată de către Ovidiu Rizopol, vicepreședinte al Asociației Petro-Aqua Petroșani, cu sprijinul Rotary Club din localitate. În deschiderea manifestării au vorbit Ovidiu Rizopol, Iacob Ridzi (primarul orașului Petroșani), Sorana Georgescu-Gorjan și Valeriu Butulescu. La sesiunea de comunicări, moderată de Valeriu Butulescu, au fost prezentate următoarele lucrări: “De ce la Petroșani?” (Ovidiu Rizopol), „Omagiul constructorilor Coloanei fără Sfârșit” (Sorana Georgescu-Gorjan, fiica lui Ștefan Georgescu-Gorjan, realizatorul tehnic al Coloanei), „Semnificații ale Coloanei Infinite” (dr. Ion Mocioi, brâncușiolog), „Coloana Infinită în perspectiva istorică a cercetărilor inginerești” (dr. Emil-Sever Georgescu, director științific al INCERC București), „Rombul și romboedrul – simboluri ale civilizației românești carpatice” (Constantin Zărnescu, brâncușiolog), „Intențiile de demolare a Coloanei fără Sfârșit” (dr. Sorin Lory Buliga, brâncușiolog, consilier la Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare “Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu), „Influența politică și socială a familiei Tătărescu în susținerea financiară a edificării Ansamblului brâncușian de la Târgu-Jiu” (Adina Andrițoiu, consilier la Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” Târgu-Jiu), „Actualitatea operei lui Brâncuși” (prof. univ. dr. Moise Bojincă, Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, președinte al Fundației „Casa Brâncuşi- Hobiţa”), „Sculpturile lui Brâncuși din Târgu-Jiu, minuni ale lumii” (prof. Ștefan Stăiculescu, brâncușiolog), „Micii meșteri mari ai Coloanei Infinite” (Toma Velici, exeget al operei lui I. D. Sârbu) și „Brâncuși văzut de martori ai vremii sale” (poeta Claudia Voiculescu). Primarul Tiberiu Iacob Ridzi a ținut o scurtă alocuțiune, menționând faptul că edificarea Coloanei fără Sfârșit (ce reprezintă materializarea unui simbol universal) a început la Petroșani, în condițiile existenței unui colectiv de oameni foarte pricepuți la Atelierele centrale (din păcate, în prezent a început demolarea acestora). A felicitat apoi organizatorii, subliniind necesitatea unui efort comun pentru a aduce la cunoștința publicului ce s-a întâmplat aici, în 1937. Organizatorul manifestării, Ovidiu Rizopol, a prezentat ultimul număr al revistei “Caietele Petro Aqua„ (nr.11) ce include “Istoria realizării Coloanei Infinite la Atelierele Centrale Petroșani”. De asemenea, a anunțat că la Muzeul Mineritului a fost realizat un stand permanent “Constantin Brâncuși la Petroșani” (care va fi văzut de numeroși turiști, dar și de sute de elevi care-l vor vizita în cadrul programului „Școala altfel”) cu ajutorul primăriei. A ținut, de asemenea, să mulțumească Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu pentru legătura strânsă care a avut-cu acesta de-a lungul timpului, fiind invitat să participe personal la diverse manifestări la Craiova, Târgu-Jiu, Lainici etc. În comunicarea sa a prezentat argumente că în perioada 1937-1938 numai la Petroșani putea fi realizată o astfel de capodoperă artistică și inginerească în același timp, în condițiile existenței unui colectiv de oameni de meserie cu înaltă pregătire și conștiință. Brâncuși nu putea „înfăptui singur o astfel de lucrare, dacă nu ar fi existat persoane cu har și dedicație, ca Arethia Tătărescu, Gheorghe Tătărescu, Milița Petrașcu, Ștefan Georgescu- Gorjan, Ioan Bujoiu și alții”. Doamna Sorana Georgescu-Gorjan, cetățean de onoare al municipiului Petroșani, a făcut o mărturisire emoționantă: „Coloana este pentru mine extrem de legată de propria-mi viață, întrucât m-am născut în casa în care Brâncuși a fost găzduit de tata și am crescut cu această poveste despre Coloană, încă din timpul copilăriei mele. După ce tata nu a mai fost, am preluat arhiva și m-am străduit tot timpul vieții mele să păstrez vie memoria Coloanei și a celor care au realizat-o. În momentul de față încerc să reeditez o carte importantă pe care a scris-o tata, Am lucrat cu Brâncuși, care are o poveste tristă, pentru că manuscrisul a stat 11 ani la o editură craioveană. Între timp tata a murit și nu văzut cartea publicată. M-am străduit s-o public după moartea tatei și a apărut prima oară o jumătate din ea și apoi cealaltă jumătate. În sfârșit, la centenarul tatei a apărut întreg manuscrisul, dar într-un tiraj extrem de mic, care de fapt nu este prea cunoscut. De aceea, vreau să fac să apară această carte pentru a fi cunoscut cum s-a făcut Coloana și să fie cunoscuți cei care au lucrat la aceasta. Tata a scris, acolo, cu multă modestie despre contribuția lui și cu foarte mult respect față de cei cu care a colaborat. Faptul că întreaga corespondență cu meșterii și cu Brâncuși se află în cărțile scoase de către Asociația Petro-Aqua este un lucru deosebit de important. Vor apărea și în volumul pe care sper să îl pot scoate. Și, mai mult decât atât, am reușit să obțin de la Paris scrisorile tatei către Brâncuși, care se aflau în arhiva sculptorului, păstrate de moștenitorii lui și date publicității mult timp după ce aceștia au dispărut. Din aceste scrisori reiese clar, moment cu moment, cum a evoluat lucrul la Coloană. În acest fel putem afla și cum s-a transportat Coloana pe defileul Jiului și în ce condiții dificile, cu camioane, lucru care, într-un fel, schimbă viziunea poetică vehiculată multă vreme, după care cele nouă tone ale tronsonului de bază au fost cărate cu care cu boi. De aceea, cred că această carte va fi o nouă piatră la monumentul recunoștinței noastre față de cei care au lucrat la Coloana fără Sfârșit”. Dr. Ion Mocioi (care în 1971 a publicat prima monografie despre ansamblul brâncușian de la Târgu-Jiu”) a atras atenția asupra faptului că lucrarea Coloana fără sfârșit poate fi privită ca fiind constituită nu numai din romboedre (de 180 cm., în care „se regăsește mărimea despre care Brâncuși credea că este înălțimea omului”), ci și prin suprapunerea a 16 clepsidre, ceea ce constituie „o altă formă de construcție mentală a Coloanei”. Acestea ar fi „simbolul timpului și al istoriei”, iar numărul lor nu este nici el întâmplător deoarece se regăsește și „în numărul de persoane ce apar încrustate pe Poarta Sărutului”, ceea ce „înseamnă că tot ansamblul este legat prin niște elemente numerice care au anumite semnificații”. Forma clepsidrei apare și la scaunele din jurul Mesei Tăcerii și pe Aleea scaunelor. Brâncușiologul consideră că numărul 16 provine din numărul patru la pătrat, care este simbolul perfecțiunii umane. Trebuie însă înțelese și alte elemente numerice care „vin ca un sprijin în transmiterea unor sensuri pe care le are Coloana Infinită”. A rememorat de asemenea întâlnirea pe care a avut-o cu Ștefan Georgescu-Gorjan la Târgu-Jiu, cu ocazia remetalizării Coloanei, pe care l-a perceput ca pe „un om cu suflet deosebit, un înalt patriot care s-a dăruit atât pentru a-l sprijini pe Brâncuși, ca în Târgu-Jiu să apară cel mai important monument de artă modernă și, de asemenea, cât și pentru popularizarea artistului”. Moderatorul manifestării, scriitorul Valeriu Butulescu a specificat faptul că „Brâncuși este prea mare pentru a fi revendicat de doar două orașe, Târgu-Jiu și Paris”, orașul Petroșani având și el o contribuție în înfăptuirea capodoperei brâncușiene (aici venea Brâncuși direct de la Paris, la 1 august 1937, și urma să fie găzduit în casa inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, împreună cu care a conceput Coloana fără Sfârșit). A dat apoi cuvântul inginerului Emil-Sever Georgescu, afirmând semnificativ că „o sculptură trebuie să îndeplinească și criteriile inginerești pentru a înfrunta vitregiile vremii și, mai grav, vitregiile vremurilor”. Dr. Emil-Sever Georgescu și-a propus în comunicarea sa să prezinte părțile bune și mai puțin bune privind reabilitarea Coloanei fără Sfârșit de-a lungul timpului, mai ales că a participat activ în acest sens în anumite etape. El și-a susținut prezentarea pe bază de slide-uri, ținând să sublinieze mai întâi că, „dacă inginerii au intrat în contact cu Brâncuși în materializarea unor concepte atât de abstracte, este desigur un dat al destinului, prima dată întâmplându-se acest lucru inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, pe care am avut onoarea să-l cunosc în anul 1984 (cu un an înainte de a muri), atunci când s-a cerut de către autoritățile locale o nouă intervenție la Coloană”. Coloana fusese reabilitată de două ori până la acea dată, în 1967 și 1976 (și remetalizată), iar investigațiile INCERC au fost realizate în perioada 1983-1984. O problemă care s-a pus atunci a fost aceea a consecințelor posibilei încercări de demolare a Coloanei de către un activist entuziast din anii ’50 (s-a presupus că ar fi putut fi vorba de o deformare în partea de sus a Coloanei, dar nu s-a găsit niciun fel de urmă pe fontă, care ar fi trebuit în mod normal să apară în urma exercitării unei forțe așa de mari). În urma altor tipuri de investigații, a reieșit că lucrarea respectivă are un răspuns dinamic și o comportare uniformă pe înălțime și că nu se impune demontarea ei. Au fost propuse metode de protecție cu vopsire sub presiune și de eliminare a apei de ploaie prin realizarea unui orificiu în partea de jos a Coloanei. Investigațiile coordonate de echipa laboratorului de specialitate din INCERC au infirmat existența vreunei probleme la fundație. În anul 1990, Comisia monumentelor istorice a propus remetalizarea Coloanei punându-se și problema demontării ei. După câțiva ani de discuții (1990-1996) s-a trecut „pe lângă soluțiile unor specialiști” și s-a ajuns ca lucrarea lui Brâncuși să fie plasată în mijlocul unor ambiții politice. În ciuda faptului că în 1995 ing. E. S. Georgescu a susținut (împreună cu specialiști din alte laboratoare) la Comisia monumentelor istorice remetalizarea pe loc, cu menținerea Coloanei fără demontare, „s-a hotărât totuși demontarea ei, deoarece INCERC a desemnat un alt specialist care a fost de acord cu această procedură”. S-au spus atunci tot felul de povești în presă și la diverse televiziuni, cum că „stâlpul este corodat grav” și că „trebuie înlocuit cu oțel inoxidabil” sau despre „coroziunea explozivă care poate distruge opera lui Brâncuși oricând” și multe alte neadevăruri. Și toate acestea „la șapte ani după ce noi văzusem cu ochiul liber și măsurasem cu aparatele. Nu era nici unu la sută probabilitatea de prăbușire a Coloanei, iar noi publicasem în țară aceste lucruri și le susținusem, ca de altfel și la Conferința internațională de inginerie seismică din Lisabona, în 1986. Dar, ce-am spus a fost trecut sub tăcere și a fost înlocuit cu minciuni, ceea ce este o rușine pentru o țară civilizată. Dar nu guvernarea este de vină, ci cei care știu să se lipească de o guvernare ca scaiul și să obțină avantaje. Este o poveste cu presiuni politice, iar acest mod de lucru al echipei domnului Radu Varia a dus până la urmă la demontarea Coloanei, dar și la un imens scandal. Doamna Sorana Georgescu-Gorjan a reușit atunci să trezească atenția mediilor internaționale cu privire la ceea ce se întamplă la Târgu-Jiu și la lipsa totală de transparență a echipei ce lucra acolo”. Din fericire, schimbarea de guvern a dus la reluarea expertizei. Este semnificativ faptul că Ion Caramitru (noul ministru al Culturii) a declarat că în perioada respectivă “a fost contactat repetat de suedezi, iar din discuții rezultă că stâlpul de oțel era deja comandat și executat în Suedia”. Dezasamblarea, restaurarea și reasamblarea Coloanei au avut loc în perioada 1997-2000, lucrarea fiind executată în final în bune condiții de către societatea Turbomecanica, pe baza unui proiect în valoare de 1,5 milioane dolari, finanțat de către Banca Mondială. Trebuie făcute însă pe viitor și alte intervenții de monitorizre, pentru a avea date cu care să comparăm evoluția stării tehnice a Coloanei.
(Va urma)
Sorin Lory Buliga
