HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Aşa cum am evidenţiat în prima parte a materialului despre Sărbătoarea Hramului Mănăstirii «Sfânta Treime», de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, de luni, 13 iunie 2022, în prezenţa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al mănăstirii de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi dintre care au făcut parte, printre alţii: Pr. Antonie Făinişi, Parohia Strâmba-Jiu, Pr. Ilie Amzucu, Parohia Urdarii de Jos, Pr. Valentin Neblea, Parohia Peşteana de Jos, Pr. Teodorescu Vasile, Biserica «Sf. Nifon» Târgu-Jiu, Pr. Zămârcă Robert, Parohia Olari, Preacucernicul Părinte Constantin Grumăzescu, din partea Episcopiei Severinului şi Strehaiei, Preot Paroh la Paraclisul cu hramul «Sf. Pantelimon», al Spitalului Municipal din Drobeta Turnu-Severin, Pr. Călugăru Mihai, Parohia Gârbova, Mehedinţi, Pr. Popescu Laurenţiu, Parohia Ioneşti, Pr. Fâciu Constantin, Parohia Bustuchin, Pr. Popescu Gheorghe, Parohia Brăneşti, Pr. Samfira Virgil, Parohia Capu Dealului, Pr. Buşe Petre şi Pr. Rusu Mihai din Parohia Turceni. Toţi aceşti minunaţi slujitori ai altarului au arătat că sunt sensibilizaţi de sublimitatea preoţiei, care în concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur, nu constă numai în realizarea şi în trăirea interioară a acesteia, ci în posedarea unei înalte culturi care să permită unei feţe bisericeşti să transmită învăţătura creştină oricăror categorii de credincioşi, cu precizarea că acest aspect este atât de necesar astăzi, ţinând seama de procesul dinamic al informaţiei care poate schimba în rău sau în bine viaţa lumii în care trăim. A rămâne indiferent, a rămâne în rutină înseamnă a te sustrage de la misiunea Bisericii, înseamnă a deveni atemporal sau asocial, iar, preotul de altar trebuie să ţină seama de nevoile lumii moderne şi să imprime acesteia un mod de viaţă, de trăire şi de cunoaştere, potrivit principiilor şi normelor morale cuprinse în Sfintele Evanghelii, pentru ca lucrarea Bisericii să devină activă şi atractivă prin conţinutul său!
,,Suntem botezaţi în numele «Preasfintei Treimi» şi purtăm în noi «Preasfânta Treime»”!
Continuăm să redăm ultima parte a cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească al Înaltpreasfinţitului Părinte, Acad. dr. Irineu, care a reiterat faptul că Sărbătoarea închinată «Sfintei Treimi» reuneşte în cuget şi-n simţiri credincioşii, pentru că în orice clipă a vieţii noastre pământeşti: ,,Dacă aducem preamărire Tatălui ceresc, n-o putem aduce decât prin Fiul, în Duhul Sfânt, de aceea spunem: Slavă Tatălui, prin Fiul, în Sfântul Duh! Această Slavă cerească şi dumnezeire ne-a venit nouă prin Fiul Său! Pentru că ne spune Mântuitorul: «Şi această Slavă, Părinte, pe care am avut-o de la Tine, mai înainte decât lumea, aceasta doresc să le-o dai celor care au crezut în mine!». Sfântul Duh este acela care întotdeauna îndeamnă în biserică pe episcopi, pe preoţi, pe credincioşi, ca să stăruiască în rugăciune, să-L aducă prin Fiul, pe Tatăl cel ceresc. De aceea, noi ne botezăm în numele Preasfintei Treimi, pentru că aşa cum ştim se spune: «Se botează robul lui Dumnezeu….în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin şi al Sfântului Duh, Amin!». Deci, suntem botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi purtăm în noi pe Preasfânta Treime! Tocmai de aceea, Dumnezeu a făcut ca să strălucească în noi Lumina Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos, căci, Domnul ne-a dat acest har dumnezeiesc să-L iubim pe Tatăl, iar, Cel care ne îndeamnă să ne îndreptăm spre Tatăl este Duhul Sfânt! Astfel, în rugăciune avem această zicere: «Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi!», «Doamne, curăţeşte păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt numele Tău!». Deci, toată Creaţia este «plină» de Treime şi nimic din ceea ce există, nu este în afara Preasfintei Treimi, căci, dacă ne aducem aminte, la Creaţie Dumnezeu a zis: «Să facem om după asemănarea noastră», iar, ca urmare, a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, aşa cum spunem în «Crezul» nostru! Aşadar, revelaţia dumnezeiască despre Dumnezeu, rugăciunile noastre, toate sunt în numele Preasfintei Treimi, pentru că nu există nici o rugăciune care să nu se încheie prin cuvintele: «Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!». Suntem conduşi pe calea Împărăţiei Tatălui ceresc! Aşa cum spunem la începutul Sfintei Liturghii: «Binecuvântată este Împărăţia Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh», şi Sfânta Liturghie este «miezul seminţei» noastre, ca să ne unim în acelaşi cuget unii cu alţii, în acelaşi timp cu Dumnezeu! Iubirea pe care Tatăl o revarsă peste noi este prin Fiul în Sfântul Duh, iar, iubirea noastră se îndreaptă prin harul Sfântului Duh, prin Fiul, către Tatăl cel ceresc! Noi suntem chemaţi spre Tatăl cel ceresc de către Fiul care spune: «Veniţi la mine, binecuvântaţii Tatălui meu cel ceresc şi moşteniţi Împărăţia cerurilor!». Deci, Mântuitorul Hristos ne arată că mersul nostru e spre Tatăl ceresc, Cel Care ne-a pregătit Împărăţia cerurilor, pentru a fi acolo în comuniune şi în iubire cu El, pentru că iubirea este esenţa Preasfintei Treimi! Dumnezeu este iubire, ne spune Sf. Ioan Evanghelistul, pentru că în iubire ne-a creat şi iubirea este virtutea, deci, iubirea de Dumnezeu, iar, această iubire se întoarce la Dumnezeu prin sufletele noastre! Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult simţim prezenţa lui în viaţa noastră, simţim că El este viu în noi! Cel care Îl iubeşte mai mult pe Dumnezeu este cuprins cu adevărat de lumina Duhului Sfânt! Pentru că sfinţii sunt purtători de duh sfânt, purtători de Hristos şi purtători ai Tatălui ceresc”, a căutat să aprofundeze mesajul duhovnicesc Arhieria sa!
,,Aşadar, Sărbătoarea «Preasfintei Treimi» este, în primul rând, momentul de adorare al Tatălui ceresc, al Fiului şi al Sfântului Duh”!
În încheiere, Înaltul Ierarh a spus: ,,Noi, care suntem făcuţi după chipul Lui Dumnezeu, suntem chemaţi la asemănarea cu Dumnezeu! Suntem «invitaţi» de către Dumnezeu ca să moştenim pe toate cele bune ale Împărăţiei Sale! Dacă facem o faptă bună, chipul nostru sufletesc şi trupesc «se zugrăveşte» ca o icoană a Preasfintei Treimi! Dacă săvârşim o faptă bună, în interiorul nostru se «aşează» Lumina Lui Dumnezeu! În acelaşi timp, noi ne strălucim şi mai mult prin slavă cerească, drept pentru care Dumnezeu ne va recunoaşte la toţi, atunci când vom trece din lumea aceasta şi ne va aşeza în loc fericit în Împărăţia Sa! Avem nevoie de stăruinţă, ca nu cumva cel rău să întunece chipul nostru, ca să pierdem asemănarea cu Dumnezeu! Iar, cel rău, întotdeauna vrea să ne îndepărteze de lumină şi să ne cufunde în întuneric pentru ca să poată să ne ducă pe căile lăturalnice ale pierzării şi să ne arunce în focul cel veşnic! Dar, despovăraţi de această povară a păcatului prin Taina Sfintei Spovedanii, suntem primiţi de către Tatăl cel ceresc pentru că El ne consideră fiii creaţiei Sale! Cum constatăm, numele lui Dumnezeu este «Tatăl», pentru că avem nevoie ca El să fie Tată al nostru, întrucât şi părinţii noştri au nevoie de Tatăl cel ceresc! Aşa cum avem nevoie de părinţi în lumea aceasta, cu atât mai mult, avem nevoie de Tatăl cel ceresc, Care este Creatorul cerului şi al pământului. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, El ne va primi acolo în ceruri, aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos: «Veniţi şi moşteniţi Împărăţia cerurilor, pentru că peste puţini am fost puşi, peste multe vom fi aşezaţi!». Ferească Dumnezeu ca Bunătatea Celui Preaînalt să devină o «pedeapsă» pentru noi, că se spune în Sfânta Scriptură: «Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic!». Cum vedem, Acelaşi Dumnezeu ne cheamă ca să moştenim Împărăţia cerurilor, dacă avem fapte bune, şi tot El ne aruncă departe în iad, în focul cel veşnic! Trebuie să ştim că acolo, în focul cel veşnic, Dumnezeu este existent, pentru că, dacă ar fi un loc în care nu ar fi El, locul acela nu ar exista! Dacă, pentru cei buni fericirea veşnică este atât de copleşitoare, pentru cei răi şi păcătoşi, pedeapsa este îngrozitoare, că dacă omul n-ar fi păstrat şi n-ar fi păzit de către Dumnezeu Creatorul, ar cădea şi s-ar spulbera! Aşadar, Sărbătoarea Preasfintei Treimi este, în primul rând, momentul de adorare al Tatălui ceresc, al Fiului şi al Sfântului Duh! În Biserica noastră Ortodoxă este la loc de cinste această sărbătoare care vine imediat, aşa cum ziceam, după Pogorârea Sfântului Duh. Dar, să nu avem impresia că Sărbătoarea Preasfintei Treimi este finalul sărbătorilor, dimpotrivă, ea este începutul sărbătorilor, pentru că, dacă noi am fost făcuţi de Dumnezeu şi Dumnezeu este Începătorul tuturor pentru toate, aşa este şi Sărbătoarea Preasfintei Treimi, pentru ca întotdeauna să ne bucurăm împreună cu toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu şi Îl au în sufletele şi în trupurile lor pe cel Atotputernic! Să ne rugăm Preasfintei Treimi ca întotdeauna să ne fie povăţuitoare, ajutătoare şi dătătoare a toate bunătăţile, atunci când vom trece din lumea aceasta în Împărăţia cea veşnică, unde Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh sunt peste tot şi în toate, AMIN”!
Deci, cu aceeaşi vervă strălucitoarte şi plină de firească şi arhierească empatie, Mitropolitul Olteniei a demonstrat că toată viaţa s-a străduit şi se străduieşte să semene virtutea şi să combată păcatul, atunci când umple sufletele credincioşilor de acea bucurie duhovnicească legată de trăirea filocalică, atunci când sfinţeşte şi resfinţeşte biserici de zid şi de suflet. Prin activitatea sa duhovnicească – misionară şi didactică deopotrivă, ca şi cea organizatorică, Arhiepiscopul Craiovei împărtăşeşte cu generozitate bucurii în sufletele celor neajutoraţi, prin numeroase faceri de bine, în slujirea sa arhierească părând a fi contemporan cu veşnicia, prin ţinuta hieratică pe care o degajă chipul său, prin prestanţa fizică, evlavia şi pioşenia cu care slujeşte pentru a confirma câteva dintre calităţile cu care l-a dăruit Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
NU-L VAD PE GOGONEA PRINTRE POPI SAU NU S-A POPIT INCA.