Cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în ziua de 21 noiembrie 2021, în Duminica a 26-a după Rusalii, Mănăstirea Lainici şi-a sărbătorit Hramul «Intrarea Maicii Domnului în Biserică», praznicul bisericii de ctitorie a mănăstirii, Sfânta Liturghie fiind oficiată în Biserica cea nouă a Sfintei Lavre din Defileul Jiului de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi ai Catedralei Mitropolitane din Craiova şi ai sfântului aşezământ monahal. Din soborul de slujitori au făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, totodată şi preot de parohie. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, dirijat de către domnul prof. dr. Victor Şapcă, mai ales că frumoasele cântări bisericeşti au oferit sutelor de credincioşi prezenţi un prilej minunat să asculte nu numai în biserică, dar şi în curtea mănăstirii, o slujbă de referinţă, într-o zi însorită, caldă şi binecuvântată de către Atotputernicul şi Bunul Dumnezeu! Pentru că nu mai aveam împreună cu mine pe distinsul cercetător şi mare om de cultură Constantin Avram, plecat ca să preguste din Lumina raiului ceresc, dar ca pronia divină să mă ajute să cred că toţi oamenii de bună credinţă iubesc biserica, am o exemplificare a celor spuse despre bucuria credincioşilor prezenţi la mănăstire, deoarece înregistrând cuvântul Preacuviosului Părinte Stareţ Ioachim Pârvulescu, în câteva cuvinte, am stat de vorbă în curtea mănăstirii cu o doamnă deosebită, cu o voce caldă şi smerită, care mi-a mărturisit cu emoţie că este gorjeancă şi că a venit cu soţul său la Mănăstirea Lainici, cu mare bucurie în suflet, având sentimentul că toată această sărbătoare o retrăieşte în inima domniei sale ca pe o bucurie negrăită a întâmpinării Maicii Domnului!
,,Proorocul Zaharia a lut-o şi a dus-o pe Fecioara Maria, nu în sfânta, acolo unde se rugau arhiereii şi preoţii, ci în Sfânta sfintelor”!
În timpul de graţie al oficierii Sfintei Liturghii, adresându-se credincioşilor prezenţi la slujbă, Preacucernicul Părinte Protopop Pr. Marian Mărăcine, probând o pregătire minuţioasă a semnificaţiei liturgice a sărbătorii, dar dovedind că are şi o cultură teologică remarcabilă, plină de elocinţă, a pornit de la faptul că Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică mai este numită în popor și «Vovidenia» şi este închinată aducerii la templu a Fecioarei Maria, de către părinții săi, Ioachim și Ana, iar, aşa cum se spune în Troparul Acatistului Sărbătorii: «Astăzi, înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte», pentru frumuseţea cuvântului de învăţătură, vom încerca să-l redăm aproape în totalitate, începând cu precizarea că: ,,Maica Domnului a fost adusă la Templu în Ierusalim, ca să-I slujească Lui Dumnezeu, acolo unde Sfânta Fecioară avea să se pregătească şi mai mult pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos! În chip împărătesc şi din neam împărătesc, Sf. Ioachim, iar din neam arhieresc, Sf. Ana, adică din neamul lui David şi din neamul lui Aaron, au adunat foarte multe fecioare de vârsta Mariei, cu vârsta de trei ani, chiar şi mai mari, care să o conducă pe Maica Domnului la Ierusalim! Cu toate rudele şi cu toţi prietenii din Nazaret au pornit către Ierusalim, cale de 150 de km şi au mers timp de trei zile, cântând psalmii lui David, cântând «Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită de poporul tău şi de casa părintelui tău!», adică, să uite de tot ceea ce a fost în Nazaret în tânăra sa copilărie! Aceasta, ca să-şi amintească numai de felul în care trebuie să petreacă în Casa Domnului, spre a-L primi pe Mântuitorul Iisus Hristos! Alaiul acesta format din fecioare, din tinere, din rudele Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, mergeau şi aveau înaintea lor îngerii din ceruri, chiar Dumnezeu întruchipat în Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că Sfânta Fecioară a slujit Bunului Dumnezeu în trei feluri: Tatălui, până să ia în pântece, Fiului, până L-a luat în pântece şi până la naştere, Sfântului Duh, după răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos! Deci, înaintea alaiului se afla Mântuitorul Iisus Hristos, aşa cum s-a aflat David, când a fost adus chivotul legii la Ierusalim, cel care o închipa în vechime pe Sfânta Fecioară Maria, biserica cea sfinţită care avea să primească în ea nu numai mana cea cerească, ci chiar pe izvorâtorul manei, Care este Mântuitorul Iisus Hristos! La Templul din Ierusalim, a văzut Sfânta Fecioară cele cincisprezece trepte corespunzătoare celor cincisprezece psalmi ai treptelor, pe care îi rosteau cei care urcau fiecare treaptă. Sfânta fecioară, parcă plutind, s-a înălţat pe fiecare treaptă până a ajuns la 
Proorocul Zaharia, care era şi arhiereu în anul acela, mirat fiind de felul în care Fecioara Maria a plutit până la urcarea în templu! Proorocul Zaharia a luat-o şi a dus-o pe Fecioara Maria, nu în sfânta, acolo unde se rugau arhiereii şi preoţii, ci în Sfânta sfintelor, dincolo de cea de-a doua catapeteasmă, unde nu intrau preoţii şi arhiereii decât o dată pe an, pentru că s-au mirat şi îngerii din ceruri, cum de a fost adusă Sfânta Fecioară acolo unde nu avea voie nimeni să intre! În Sfânta sfintelor se afla Chivotul sfânt, se afla Sfânta Masă, se afla Toiagul lui Aaron care a odrăslit, deci acolo se aflau cele mai sfinte daruri pe care Dumnezeu le-a dat poporului ales şi pe care le păstra cu atâta râvnă! Sfânta Fecioară a petrecut la templu doisprezece ani în post şi în rugăciune, unde îngerii Domnului şi Sfântul Duh au avut grijă de ea, ca să se păstreze chivot sfinţit pentru a lua în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că ne spun Sfinţii Părinţi că în fiecare zi, când se ruga în Sfânta sfintelor, la şase seara, veneau îngerii din ceruri şi o hrăneau pe Sfânta Fecioară, dar nu cu hrană omenească, nu cu mană din pustie, ci cu hrană dumnezeiască, o hrană îngerească, iar prin rugăciunile pe care le făcea, prin postul pe care îl ţinea, s-a făcut Chivotul cel sfinţit al Mântuitorului Iisus Hristos! Erau la templu nouăzeci de camere, iar la parter erau văduvele în treizeci de camere, aşa cum era Sfânta Proorociţă Ana. La etaj erau alte treizeci de camere, unde se aflau nazirenii, un fel de călugări din timpurile noastre, care promiseseră lui Dumnezeu că vor trăi în curăţie până la moartea lor, aşa cum a fost Profetul Samuil. La cel de-al treilea nivel erau cele treizeci de camere în care stăteau fecioarele, primind învăţătură unele de la altele! De exemplu, Sfânta Fecioară a fost încredinţată spre învăţătură unei alte fecioare care s-o înveţe diferite îndeletniciri, cusutul, ţesutul, sub îndrumarea preoţilor şi a leviţilor, pentru ca templul să rămână curat şi bineplăcut ochilor celor care intră înăuntru ca să se roage! Sfânta Fecioară a stat la templu până la vârsta de cincisprezece ani, când a fost încredinţată dreptului Iosif spre logodire, până a luat în pântece sămânţă de la Duhul Sfânt şi L-a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos”! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
