În prezenţa celor patru mari ierarhi ai Olteniei, ÎPS Părinte, acad. dr. IRINEU Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ÎPS Părinte VARSANUFIE Valentin Gogescu, Arhiepiscopul Râmnicului, PS NICODIM Nicolăescu, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi PS SEBASTIAN Paşcanu, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, marţi, 3 mai 2022 a fost sărbătorir Sfântul Cuvios IRODION Ionescu, cel care împreună cu Maica Domnului este ocrotitorul sfântului lăcaş monahal din Defileul Jiului! În prezenţa unui număr însemnat de credincioşi, dar şi pe o vreme aureolată de Lumina Învierii Domnului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în altarul de vară al mănăstirii, cu participarea celor patru ierarhi mai sus amintiţi şi a unui sobor numeros şi bine ales de preoţi, călugări şi diaconi care s-au dovedit slujitori destoinici ai unui hram care onorează în mare cinste una dintre cele mai prestigioase mănăstiri din România! La slujba liturgică au cântat la strană membrii Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă! Şi dacă această mare sărbătoare cu cruce roşie în calendar a fost ,,o invitaţie a Sfântului Irodion”, aşa cum sublinia Mitropolitul Olteniei, din păcate, şi de această dată au lipsit cu desăvârşire oficialităţile judeţului Gorj, parlamentari şi alţi demnitari de rang înalt, dintre cei pe care îi are la ora actuală «Gorjul istoric şi pitoresc» din vatra de suflet a României!
,,Toţi avem în Sfântul Irodion un exemplu de sfinţenie”!
După atâta vreme de absenţă din camera aleasă a sufletului nostru, ÎPS Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a rostit un cuvânt de o aleasă învăţătură duhovnicească, ce merită consemnat la loc de cinste şi pe care îl redăm în totalitate pentru elocinţa şi pentru limbajul elevat şi convingător, prin care credinţa poate pătrunde cu atâta profunzime şi cu atâta căldură în sufletul omului creştin şi însetat de credinţa în Dumnezeul mântuirii noastre! După ce a pornit de la semnificaţia evenimentului crucial al Învierii Domnului, Mitropolitul Olteniei a spus: Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Acela Care permanent mijloceşte la Tatăl Cel Ceresc pentru sufletele noastre. El este Cel Care ne poartă în Trupul Său şi ne ocroteşte ca să fim permanent în comuniune cu Dumnezeu şi cu sfinţii, iar, Duhul Preasfânt rămâne totdeauna în Biserică, în fiecare credincios, în fiecare sfânt, în rugăciune, în aşa fel încât Biserica noastră ortodoxă este plină de Slavă cerească! Pentru aceasta are sfinţi, are mucenici, are cuvioşi, are drepţi pe care-i ştim şi pe care nu-i ştim, care s-au însemnat în calendarul nostru sau care nu sunt scrişi acolo, iar, toţi aceştia sunt iubiţi de către Mântuitorul Iisus Hristos şi sunt păstraţi în Lumina Slavei cereşti. Aici pe pământ, ei s-au nevoit cu nevoinţa cea bună, pentru că aşa cum ne învaţă Sf. Ap. Pavel: «Cu ochii aţintiţi asupra Mântuitorului Iisus Hristos, au înaintat ca la asalt» şi au cucerit această lume nevestejită şi nemuritoare a Împărăţiei Cereşti! Astăzi, spre deosebire de zilele trecute, avem bucuria de a participa la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Irodion, Stareţul acestei mănăstiri, făcător de minuni şi «Luceafăr al Olteniei»! El s-a nevoit aici, în locul acesta şi a agonisit cunună şi slavă cerească! Iar, ca unul care a practicat rugăciunea neîncetat, şi-a dorit liniştea sufletească şi a fost învrednicit de către Mântuitorul Iisus Hristos ca să fie «Părinte al părinţilor», ajutător către aceia care aveau trebuinţă de sfaturi duhovniceşti, şi îndrumător în viaţa călugărească, dar, şi în viaţa credincioşilor! Dumnezeu, întotdeauna este «minunat întru sfinţii Săi», îi preamăreşte pe pământ şi în ceruri, pentru că au lăsat totul şi au urmat Mântuitorului Iisus Hristos! Ei s-au lepădat de grijile lumeşti, au scos din sufletul şi din mintea lor gândurile rele şi şi-au pecetluit sufletul şi mintea cu rugăciunea neîncetată. Pentru că sufletul nostru este totdeauna căutător şi cercetează adâncurile Lui Dumnezeu, se doreşte să fie permanent în apropiere de Dumnezeu! Iată, bunăoară, Sfântul Irodion este un model de sfinţenie, un model de viaţă duhovnicească pentru toţi oamenii, atât bărbaţi, cât şi femei! Toţi avem în Sfântul Irodion un exemplu de sfinţenie! El a ascultat chemarea Lui Dumnezeu: «Veniţi la mine, toţi cei împovăraţi, şi eu vă voi adihni pe voi!». Într-adevăr, glasul divin al Tatălui ceresc a fost ascultat şi a fost pus la loc de cinste în cămara tainică a sufletului Sfântului! 
Că aşa zice Domnul: «Cel care are cuvintele mele şi le împlineşte, acela este cel care mă iubeşte, şi eu voi veni la el şi mă voi sălăşlui în el cu Tatăl şi cu trupul!». Deci, noi primim în sufletul nostru, prin Taina Sfântului Botez, Preasfânta Treime! Căci, ne botezăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi în felul acesta trăim în comuniune cu Dumnezeu Care sălăşluieşte în noi, iar, noi suntem în El! Suntem în El, cum ne spune Sf. Ap. Pavel, pentru că toată viaţa noastră se petrece în prezenţa Lui Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu este prezent în lume, aşa cum ne-a făgăduit după Înviere: «Iată, eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor, şi cel care va crede şi se va boteza, acela se va mântui!». Noi, ca şi Sfântul Irodion, am primit Taina credinţei, o păstrăm şi o lucrăm în viaţa noastră, pentru că nu trebuie să ne aflăm ca şi acela care a îngropat talantul, ci, dimpotrivă, să lucrăm permanent cu acest «dar» al lui Dumnezeu, prin fapte bune, căci, credinţa fără fapte este moartă, cum ne spune Sfântul Iacob! Aşadar, Sfântul Irodion a avut credinţa cea adevărată, aşa cum mărturisim la Sfânta Liturghie: «Am primit credinţa cea adevărată, am văzut lumina cea adevărată!». Lumina o primim prin Taina Învierii, iar, credinţa o primim prin Taina Sfântului Botez şi acestea le avem pentru apărarea noastră de toate primejdiile lumii şi de toate ispitele! Cel care este credincios le învinge pe toate, pentru că mintea omului credincios este la Dumnezeu! Şi chiar dacă lucrurile, greutăţile şi necazurile din lumea noastră ne apasă, mintea noastră să fie la Dumnezeu, aşa cum ne îndeamnă psalmistul: «La munţi, suflete să ne ridicăm şi mergi acolo de unde va veni ajutorul!». Dacă ne îndreptăm cu mintea la Dumnezeu, El ştie viaţa noastră, şi ştie cum să chivernisească şi cum să îndrume viaţa noastră! De vom fi, aşa cum ne spune Ioan Evanghelistul: «Iată, stau la uşă şi bat!», vom vedea că Mântuitorul Hristos stă la «uşa» sufletului nostru şi bate, iar, dacă noi îl vom deschide, El va intra în interiorul nostru! Rămâne ca noi să ne deschidem întrutotul Voii Lui Dumnezeu şi să facem ceea ce zicem în Rugăciunea Tatăl Nostru: «facă-se Voia Ta!». Când spunem ca Dumnezeu să facă Voia Sa, trebuie să avem voia noatră în Dumnezeu! Pentru că tot ceea ce avem noi este al lui Dumnezeu şi nouă nu ne aparţine nimic, deşi, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să utilizăm aceste «daruri» ale Sale! Pentru că şi Sf. Irodion a dat voinţa sa lui Dumnezeu şi această voinţă s-a făcut «cale» spre Împărăţia Lui Dumnezeu! A dat inima sa lui Dumnezeu şi inima lui s-a înflăcărat şi s-a aprins de iubire dumnezeiască, încât, ca şi Sf. Ap. Pavel, grăia: «Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos?». Oare, suferinţele, oare, durerile, oare, necazurile? Şi Sfântul răspunde: «Nimic nu mă va despărţi de dragostea lui Dumnezeu!». Pentru că această dragoste divină este irezistibilă, iar, de îndată ce a pus stăpânire pe sufletul omului, sufletul acela nu mai doarme, aşa cum spune psalmistul: «Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare, până ce nu voi afla lăcaş Dumnezeului meu»! Adică, până ce nu voi face sufletul meu «cămara» Împărăţiei cerurilor! Iată, cum, fraţilor şi surorilor, Învierea devine pentru noi loc de lumină, dar, şi de pregătire pentru Împărăţia cerurilor! Mântuitorul Iisus Hristos fiind răstignit pe Cruce şi înviind din mormânt, a făcut locul din care noi pornim spre Tatăl Ceresc, căci, dacă am primit Învierea, vom primi «darul», cu Cel Care S-a făcut Cel dintâi Înviat, cu Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că El este cu adevărat începătorul vieţii noastre, adică, El este Cel Care face ca noi să avem viaţă! Pentru că a spus: «Şi doresc ca lumea viaţă să aibă!», iar, dacă Şi-a dat sângele Său pentru noi, cu atât mai mult, noi trebuie să-i fim recunoscători şi mulţumitori Celui Care a venit pentru mântuirea noastră şi pentru a ne slobozi din robia vrăjmaşului”, aşa cum a subliniat Înaltul Ierarh al Olteniei!
,,De aici, de la Lainici, au fost duse sfinte moaşte în toate continentele de pe faţa pământului”!
În continuare, Arhieria sa a reiterat faptul că: ,,Trebuie să-I aducem gândurile noastre Lui Dumnezeu prin rugăciune, căci, gândul cel dintâi adus Lui Dumnezeu este ca pilda să fie «fructul» cel mai de preţ pe care îl aducem Tatălui Ceresc! Şi pentru ca să ne curăţim de păcate, trebuie să întoarcem viaţa noastră de la vremuri spre pierzare! Şi aşa cum scuturăm un sac, îl întoarcem pe dos, aşa trebuie să facem şi noi cu sufletul nostru! Să dăm în afară tot ceea ce este rău, ca să se aşeze duhul sfânt în viaţa noastră! Trebuie să facem acest lucru prin Taina Sfintei Spovedanii, prin Taina Sfintei Împărtăşanii, prin rugăciune cu lacrimi! Toate acestea, le găsim în viaţa Sfântului Irodion! N-a dat somn ochilor săi, L-a căutat pe Dumnezeu şi L-a găsit! De fapt, Dumnezeu l-a găsit pe el, pentru că Dumnezeu vine în ajutorul nostru, iar, în felul acesta, sufletele noastre sunt în mâna Lui Dumnezeu şi de ele nu se atinge nici un întuneric, fiindcă Dumnezeu, deşi ne-a trecut prin aceste suferinţe inerente vieţii acesteia, totuşi, i-a aflat aur curat pe sfinţii Lui, care strălucesc în Împărăţia cerurilor şi sunt prezenţi printre noi prin sfintele moaşte! Deci, pe aceste «relicve sfinte» le avem, aşa cum sunt sfintele moaşte ale Sfântului Irodion, pe care le sărutăm şi le îmbrăţişăm cu multă credinţă, pentru că din ele izvorăşte sfinţenie! Sfinţenie din sfinţenia Lui Dumnezeu, Lumină din lumină, căci, Sfântul a agonisit în viaţa aceasta Lumină cerească şi Dumnezeu l-a preamărit, atât cu cinste în lumea aceasta, cât şi cu vrednicie în Împărăţia cerurilor! Astfel că, sfintele moaşte ale Sfântului Irodion, putem să mărturisim că au străbătut meridianele pământului! De aici, de la Lainici, au fost duse sfinte moaşte în toate continentele de pe faţa pământului! Credincioşi ortodocşi au cerut sfintele moaşte şi Părintele Stareţ le-a oferit cu dărnicie! Şi au ajuns aceste «comori dumnezeieşti» în toate locurile de pe faţa pământului! Cu adevărat, vedem aici mâna Lui Dumnezeu care îi ocroteşte pe credincioşii noştri! Pronia cerească se îngrijeşte de noi, pentru că sfântul este «trimisul» Lui Dumnezeu ca o făclie, pentru ca noi să vedem că el este printre noi, în neamul nostru şi că în el S-a Preamărit Însuşi Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu este prezent, nu numai în Sfânta Împărtăşanie, dar, şi în moaştele sfinţilor, în obiectele care au rămas de la sfinţi! Prin aceasta, noi suntem fericiţi că în Biserica noastră ortodoxă se cinstesc sfintele moaşte, se cinstesc sfintele icoane, se cinstesc sfintele odoare cu care săvârşim sfintele slujbe! Aşadar, fraţilor şi surorilor, sărbătoarea de astăzi este o invitaţie a Sfântului, ca să fim aici, la Sfânta Mănăstire Lainici! Aşa cum obişnuim ca la unele praznice ale noastre, fie că este ziua numelui sau ziua botezului, să invităm prietenii şi cunoscuţii noştri ca să vină cu noi, iată şi Sfântul Irodion, care îşi are cinstirea în ziua aceasta, ne-a chemat pe toţi, ierarhi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi ca să-l preamărim! Nu vom pleca de aici cu mâna goală, pentru că Sfântul ne va da, fiecăruia în parte, tot ceea ce ne trebuie pentru sufletele noastre! Pentru că el răsplăteşte osteneala şi bunăvoinţa! Dacă v-aţi rugat cu stăruinţă, vă va da însutit şi înmiit! Pentru că Bunul Dumnezeu nu dă, cum dă omul, cu împrumut, ci, dă mult mai mult decât ne putem gândi şi aştepta! Aşadar, ne rugăm Bunului Dumnezeu să ocrotească mănăstirea noastră, să ocrotească Biserica noastră ortodoxă, să ocrotească ţara noastră de necazuri, de războaie şi de alte împrejurări rele! Facă Bunul Dumnezeu ca să avem înţelepciunea cea adevărată, înţelepciunea sfinţilor care au ales ceea ce este mai bun din lumea aceasta, ca să fie moştenitori ai Împărăţiei cerurilor! Întru Slava Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, AMIN”! La sfârşitul sărbătorii, în sala festivă a mănăstirii s-a desfăşurat o şedinţă de lucru a Sinodului Mitropolitan, care a analizat problemele curente ale activităţii eparhiilor din Valahia Mică!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
