Miercuri, 9 septembrie 2015, Mănăstirea «Sfinții Părinți Ioachim și Ana» din Tg. Logrești, Protopopiatul Tg. Cărbunești și-a sărbătorit hramul, îmbrăcând haine duhovnicești de aleasă prăznuire, deoarece în prezența a câteva sute de credincioși veniți din Comuna Logrești, în frunte cu primarul Ion Băluță, ca și din Comuna Hurezani, împreună cu dl. primar Gheorghe Cârstea, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al sfântului lăcaș de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protoiereu Iulian Mărgineanu, în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova.
“Preasfânta Ana și cu dreptul Ioachim, care s-au rugat cu mult înainte de venirea pe pământ a fiicei lor, ne dau o pildă de viață duhovnicească”
După încheierea slujbei euharistice, în cuvântul său de aleasă învățătură, Mitropolitul Olteniei le-a vorbit credincioșilor despre faptul că această zi minunată este închinată Sfinților Părinți Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului, fiind vorba despre un praznic al sfântului lăcaș, o sărbătoare care urmează Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, mai ales că orice praznic închinat Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, ca și tuturor sfinților constituie un moment de bucurie duhovnicească, sufletească și trupească pentru toți credincioșii. Așadar, cinstindu-i pe Sfinții Părinți, Ioachim și Ana, lumea a putut să afle că «vlăstarul cel binecuvântat» a ieșit din firea lor omenească, iar pentru noi, viețuitorii acestui pământ, rămâne adânc încrustat în veșnicie faptul că: “Sfânta Ana, născând pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin făgăduință dumnezeiască, printr-o misiune cerească, a născut-o pentru lumea aceasta pământească, pentru ca la rândul ei, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să-L nască pe Mântuitorul Hristos, răscumpărătorul nostru pentru «patria cerească»! Așadar, Preasfânta Ana și cu dreptul Ioachim, care s-au rugat cu mult înainte de venirea pe pământ a fiicei lor, ne dau o pildă de viață duhovnicească, de viață curată, în același timp, de felul cum trebuie să ne rugăm și de felul cum trebuie să Îl cinstim pe Dumnezeu, ca să primim răsplată un răspuns la rugăciunile noastre, la cererile noastre. Din sfânta tradiție, știm că Sfinții Ioachim și Ana nu aveau copii și întotdeauna erau respinși, înfruntați la templu, pentru acest lucru. Este cunoscut din Sfânta Scriptură, că acela care nu are rod în pântecele lui, acela este blestemat, pentru că Dumnezeu nu mai comunică cu el, nu mai are vreo legătură cu el. Cum Milostivul a dat, ca, așa cum spune Sfânta Scriptură: «Creșteți, și vă înmulțiți, și stăpâniți pământul!», a dat la fiecare om în parte această posibilitate ca să moștenească, prin copiii născuți, să moștenească darurile pe care Dumnezeu le-a dat și să perpetueze, să dea continuitate vieții acesteia. Întotdeauna, Dumnezeu a sădit în firea noastră, în alcătuirea aceasta pământească, sufletul. L-a creat! Ni l-a dat, ca împreună cu trupul să formăm persoana omenească, această îmbinare, această unire între trup și suflet, ca împreună, noi să săvârșim fapte bune, să-L iubim pe Dumnezeu, să ne apropiem de El, să cunoaștem «cele nearătate și cele ascunse» ale înțelepciunii Lui Dumnezeu, să mergem pe calea adevărului spre viața veșnică”, a arătat Chiriarhul Eparhiei noastre.
“Maica Domnului devine mamă a noastră, iar Sfânta Ana este «bunica» noastră”
Dezvoltând un amplu conținut de idei de învățături pilduitoare, Mitropolitul Olteniei a subliniat că: “Sfinții Ioachim și Ana au trecut perioada adolescenței, perioada tinereții, perioda maturității, când au fost împreună după legea Lui Dumnezeu, și s-au gândit întotdeauna ca să aibă și ei moștenitori, întrucât ambii se trăgeau din neam 
împărătesc, din neamul lui David, din neamul lui Avraam, și în continuare, pe spița neamului, până la strămoșii Adam și Eva. Toți aceștia, nu au fost lipsiți niciodată de odrasle pământești. N-au fost lipsiți de această binecuvântare a Lui Dumnezeu! Și iată că acum, Ioachim și Ana, nu se gândeau că ei vor trece din lumea aceasta, fără ca să lase ceva în urma lor. Și gândul acesta era plin de suferință și de durere. Pentru că e greu să înțelegem pe un om sfânt, un om binecuvântat de Dumnezeu, ca să fie lipsit de acest mare «dar»! O familie fără copii, cum știm și noi, este o familie posomorâtă, o familie care nu are viitor! Este un «egoism în doi», și niciodată nu se poate mulțumi o familie cu o asemenea viață! Și întotdeauna se consideră că este fără de esență, fără de viitor! E adevărat că în zilele noastre, asemenea familii se cam împacă, se mulțumesc cu o viață singuratică, întrucât mulți consideră astăzi că a avea copii înseamnă a fi săraci! Unii consideră că dacă Dumnezeu a dat copil unei familii, acea familie va avea încă de luptat și de lucrat mai mult decât este necesar. Însă, trebuie să știm, și vedem din viața Sfinților Ioachim și Ana, că acești copii sunt binecuvântarea Lui Dumnezeu, și ei sunt chemați, și cu toții suntem chemați ca să fim moștenitori ai Împărăției Lui Dumnezeu. Deci, prin Sfinții Ioachim și Ana, noi ne bucurăm într-un chip deosebit, pentru că ei sunt părinții Maicii Domnului și au transmis, Sfânta Ana a dăruit fiicei sale, încă din pântecele ei, i-a dăruit «darul» rugăciunii și «darul» postirii. Pentru că mama, în timpul celor nouă luni transmite pruncului din pântecele ei «daruri» frumoase ale îndeletnicirii sale creștin-ortodoxe. Așadar, iată cum a ridicat Dumnezeu povara Sfinților Ioachim și Ana, pentru că s-au rugat. Sfântul Ioachim s-a îndepărtat în pustie unde a păscut oile! Sfânta Ana a mers în grădina ei din apropierea Ierusalimului și acolo s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, chiar dacă la vârsta lor nu mai dădeau semne să mai odrăslească ceva! Totuși, ei n-au disperat niciodată, pentru că rugăciunea depășește logica omenească! Atunci când ne rugăm și credem în Dumnezeu, nădăjduim că vom primi cele de folos sufletului nostru! Sfinții Ioachim și Ana știau că odrasla care se va naște din ei, va trebui să fie dăruită templului! Așa au gândit și așa au hotărât, ca tot ceea ce se va naște să fie dăruit bisericii! Să fie dăruit Lui Dumnezeu! Și iată că «Darul» n-a întârziat, chiar dacă bătrânețea lor se arăta evidentă în faptele lor, în viețile lor și în trupurile lor. Sfânta Ana a primit binecuvântarea cerească și a zămislit pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, floarea cea aleasă a neamului nostru! Cămara împărătească, cea care a dăruit Fiul Lui Dumnezeu, trup din trupul ei! Ca prin acest trup pământesc, Mântuitorul cel fără de păcat, să ne răscumpere din robia diavolului, prin scump sângele Lui pe Cruce! Deci, Trupul care a suferit pe Cruce este trup din trupul Maicii Domnului! Și dacă mergem mai departe, acest trup este din Sfânta Ana! Iată legătura pe care noi o avem cu Mântuitorul Iisus Hristos! Căci, Maica Domnului devine mamă a noastră, iar Sfânta Ana, dacă mergem pe linia aceasta familială, este «bunica» noastră! Este cea care, într-adevăr, ne duce cu gândul, cu inima și cu sufletul la Preacurata Fecioară, ea însăși bucurându-se a fi mamă a Maicii Domnului”!
“Cinstirea Sfinților Ioachim și Ana este pentru biserica noastră ortodoxă o cinstire a familiei creștine”
În partea finală a cuvântului său de învățătură, Întâistătătorul lăcașelor de cult din Eparhia Olteniei a precizat faptul că: “Această zi însemnată în calendarul sfinților noștri, de cinstire a Sfinților Ioachim și Ana este pentru biserica noastră ortodoxă o cinstire a familiei creștine! Pentru că aici îi vedem pe părinți și pe copii! Pe părinții Maicii Domnului și pe copii, adică pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și mergând mai departe, Îl vedem pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Care este Fiul Tatălui Ceresc! Iar, dacă în ceruri avem pe Tatăl Cel Ceresc și spunem întotdeauna «Tatăl Nostru», aici, pe pământ o avem pe Maica Domnului ca mama noatră, pe mama Maicii Domnului, pe Sfânta Ana, și ori de câte ori ne rugăm, simțim căldura familiei creștine. Așa cum ne bucurăm întotdeauna de părinții noștri, de buncii noștri, și în viața bisericii ne bucurăm deosebit și mult mai mult de existența și prezența Maicii Domnului, a Sfinților părinți Ioachim și Ana, pe care întotdeauna îi pomenim la sfintele noastre slujbe. Nu există sfântă slujbă care să se sfârșească, fără de rugăciunea, pentru rugăciunile sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor sfinților! Deci, iată cum încheiem în viața noastră această frumoasă legătură dintre noi și Dumnezeu! Pentru că aici, deși suntem din familii diferite, facem parte din familia omenească. Familia umană. Toți suntem oameni! În ceruri nu vor mai fi familii! Ne vom cunoaște, bineînțeles, ne vom vedea, de asemenea, dar acolo vom face parte din Familia Lui Dumnezeu, din «casnicii» Lui Dumnezeu, cei care sunt prietenii Mântuitorului Iisus Hristos, cei care iubesc pe Împăratul Ceresc și facem parte din Împărăția Cerurilor, unde Împăratul Slavei este Fiul Lui Dumnezeu și Împărăteasa cerului și a pământului este Maica Domnului! Așadar, acolo, după osteneala noastră, vom fi primiți și vom fi răsplătiți cu «darurile» bogate ale Lui Dumnezeu. Ne gândim, când ne întâlnim unii cu alții, mai ales când suntem prieteni foarte apropiați, câtă bucurie simțim! Acolo, când vom trece din lumea aceasta, bucuria va fi negrăită, atât a sfinților care ne însoțesc, care ne primesc, care ne întâmpină. Dacă ne rugăm Sfintei Ana și Sfântului Ioachim, ei ne ascultă aici, ne împlinesc rugăciunea noastră, de multe ori fără ca noi să vedem sau să simțim acest lucru! Acolo, în ceruri, ei ne vor vedea, noi îi vom vedea și iată că bucuria va fi și mai mare și mai negrăită, decât aici pe pământ! Așadar, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru ziua de astăzi, pentru purtarea de grijă, întotdeauna, față de neamul omenesc, care nu ne-a lăsat niciodată și nu ne va lăsa, ca să realizăm că avem în viața nostră o intervenție știută și neștiută de noi! Pentru că sunt atâtea lucruri pe care nu le vedem, care apasă asupra noastră, care de multe ori ne asupresc și ne întind curse de la viclenii vrăjmași, și pe toate acestea, Sfinții Părinți Ioachim și Ana le depărtează de la noi, ne ocrotesc și ne apără de cel viclean! Deci, ne rugăm Sfinților Părinți Ioachim și Ana, ca să fie permanent ajutători, mijlocitori și rugători înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, căruia se cuvine Slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin”!
În încheiere a fost săvârșit parastasul de pomenire, iar obștea de maici ostenitoare, atent păstorite de Maica Stareță Fevronia Nuță, au oferit credincioșilor o masă binevenită în trapeza mănăstirii.
Profesor, Vasile GOGONEA
