În Duminica a 8-a după Paşti sărbătorim cu cinste marele Praznic (+) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile), iar, pentru că este o zi numită în popor şi Duminica Mare, cu toate ale praznicului; Ap. Fapte 2, 1-11; Ev. Ioan 7, 37-53; 8-12, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie sunt rânduite să se citească două fragmente din Sfânta Evanghelie după Ioan: capitolul 7, versetele 37-53 și capitolul 8, versetul 12, pentru că în felul acesta se vesteşte faptul că de acum înainte se înnoieşte omul trăitor pe acest pământ şi se rânduieşte lumea într-o firească rânduială a firii omeneşti îndumnezeite, în toată plenitudinea fiind vorba despre o sărbătoare creştină de o profunzime deosebită şi de o mântuitoare frumuseţe care ne aduce aminte de Pogorârea Sfântului Duh peste Apostolii Domnului în chip de limbi de foc, în foişorul unde stăteau ei, aşezându-se peste fiecare dintr-înşii, în felul acesta, noi înţelegând că pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate cu har dumnezeiesc le-au întocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor. Prin urmare, așteptarea în care se aflau Sfinții Apostoli după Înălțarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, Care le promisese că va rămâne cu ucenicii Lui până la sfârșitul veacurilor și că le va trimite un alt mângâietor, pe Duhul Adevărului, Care se coboară peste aceștia la cincizeci de zile după Învierea Sa, pentru că în ultima instanţă, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh constituie «actul de naștere» a Bisericii lui Iisus Hristos, precum și momentul în care Împărăția Cerurilor se deschide față de oameni prin mijlocirea Sfintelor Taine ale Bisericii dreptmăritoare, cu toţi, trebuie să trăim o certitudine a faptului că Dumnezeu Creatorul ne arată că aceasta este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh, deci, ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi!
„Nu trebuie să vă mâhniți. Mai întâi Eu am venit de la Tatăl Meu din Cer, Mi-am îndeplinit misiunea pe care El mi-a încredințat-o, aceea de a vă iubi…”!
Duminica a 8-a după Paşti este Sărbătoarea ce cade totdeauna la 10 zile după Înălţare sau la 50 de zile după Paşti şi totodată, reprezintă sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism cam la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2,41), fiind însuşi nucleul Bisericii de mai târziu. Aşadar, prin Pogorârea Duhului Sfânt a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc, fiindcă a luat fiinţă în chip văzut şi trăitor pe pământ Biserica, adică Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume, cea pe uşile căreia păgânii pandemici au pus «lacătele» fărădelegii! În acest fel s-a împlinit ţelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce şi al Învierii Domnului Iisus Hristos. Iar, deşi fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt şi cu toţii au pornit în lume vestind tainele Împărăţiei cerurilor în graiul tuturor popoarelor, deşi cei ce s-au botezat erau «bărbaţi cucernici din toate neamurile care sunt sub cer», de fapt, s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un aşezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup viu, formând Biserica, Trupul cel tainic al Lui Hristos, prin aceasta, Rusaliile însemnând ziua întemeierii Bisericii creştine ca instituţie divino-umană. De la început, iată, ni se spune că atunci când Sfinţii Apostoli se aflau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea, iar Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici, după care aceştia au început să grăiască în limbi diferite, fiecare dintre Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam, iar din această cauză mulţimea socotea că poate sunt oameni beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela mahmur şi spunând ceva de neconceput! Totuşi, alţii se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh. Tradiţia chiar zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor, deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în cea de-a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul cerului şi al pământului. În ceea ce priveşte Pogorârea Duhului Sfânt după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în consemnarea Legii Vechi, deoarece Israel a primit cele zece porunci, după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie, iar în acel moment, Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, pentru ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. În al doilea rând, S-a pogorât în chip de foc, pentru ca să arate, pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire a făcut minunea şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi, acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi oameni adunaţi şi ca prin aceştia să se răspândească vestea pretutindeni. Apoi, şi pentru ca și cei ce se aflau acolo de Paşti şi văzuseră cele săvârşite atunci asupra Lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze! În sfârşit, faptul acesta s-a petrecut în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în momentul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse şi harul Duhului, după cum şi Iisus Hristos Mântuitorul, săvârşind un nou Paşte propriu, făcuse în loc de Paştile cel obişnuit, Paştile cel adevărat prin Învierea cea Adevărată!
,,Am să vi-l trimit pe Duhul Sfânt, care să completeze ceea ce v-am spus Eu”!
În fine, să mai spunem că Duhul Sfânt nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci, pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului, cel care cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, dovada este ca şi cum Duhul Sfânt Şi-ar fi lăsat glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i în acest fel ca învăţători şi pedagogi duhovniceşti ai tuturor oamenilor de pe pământ! De fapt, vuietul care s-a auzit şi focul s-au întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătându-se prin aceasta, că şi atunci, ca şi acum, Duhul Sfânt este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate cele care sunt şi vor fi totdeauna! De aceea, mulţimea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de către Iisus Hristos iudeilor, cu privire la nimicirea lor! Dar, de fapt, se spune «ca de foc», pentru ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuşire trupească, mai ales că Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de patimile și moartea Sa, le spusese ucenicilor Săi că în curând Se va despărți de ei, pentru că după Înviere Se va înălța la cer, iar ucenicii s-au întristat, deoarece plecarea Sa însemna cel puțin mâhnire, dacă nu și tristețe. În esenţă, Domnul Hristos vestea despărțirea de ei, iar ei n-au primit-o cu bucurie, cu toate că Iisus le-a spus: „Nu trebuie să vă mâhniți. Mai întâi Eu am venit de la Tatăl Meu din Cer, Mi-am îndeplinit misiunea pe care El mi-a încredințat-o, aceea de a vă iubi, de a pătimi pentru voi, de a muri pe cruce și de a învia și este normal ca, de îndată ce Mi-am îndeplinit misiunea, să mă întorc la Tatăl, de la Care am venit. În al doilea rând, Mă duc acolo ca să vă pregătesc vouă loc, pentru că, dacă Eu Mă urc la Cer, și pe voi am să vă trag după Mine. Și vă voi găti acolo locașuri în Împărăția Lui Dumnezeu. Dacă nu Mă duc Eu în Cer, nici voi nu puteți veni, pentru că Eu sunt Calea voastră! Și, dacă nu aveți calea pregătită, pe unde puteți să intraţi în Împărăția Cerurilor? Pe de altă parte, Eu de-acolo, vi-L trimit pe Duhul Sfânt. De ce vi-L trimit? Pentru că Eu v-am învățat foarte multe lucruri în acești trei ani și jumătate. Dar sunt încă multe lucruri pe care nu vi le-am spus, nu pentru că n-am avut vreme sau pentru că n-aș fi vrut, ci pentru că voi, în limitele puterii omenești, nu sunteți de pe-acum în stare să le înțelegeți și să le purtați.
De aceea, pentru ce nu v-am spus Eu vouă în mod deliberat, am să vi-l trimit pe Duhul Sfânt, care să completeze ceea ce v-am spus Eu. Și El, Care este Duhul Adevărului, vă va spune vouă adevărul. Voi, însă, să nu vă mâhniți”, după care Iisus Hristos i-a luat cu El pe un munte înalt, iar acolo Și-a luat rămas bun de la ei şi S-a Înălțat la Cer în văzul tuturor, dar nu înainte de a-i fi binecuvântat și înainte de a le fi poruncit: „Mergând, învățați toate neamurile, învățându-le să păzească pe toate câte v-am poruncit Eu vouă și să le botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, iar, în felul acesta, avem înaintea ochilor minţii, chiar Sfânta Treime, în cele trei Persoane, invocate de către Însuși Mântuitorul Hristos, Care este Una dintre Ele! Cu precădere, în final, să mai reţinem faptul că Sfântul Duh Se numeşte «Mân gâietor», ca Unul Care are putere să ne mângâie şi să ne aline suferinţele, fiindcă pe El L-am primit în locul lui Hristos şi El mijloceşte, cu gra¬iuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca şi Hristos! Deci, într-un cuvânt, tot ceea ce are Tatăl şi Fiul are şi Duhul Sfânt, afară de nenaştere şi naştere, întrucât El purcede din Tatăl. Aşadar, Duhul Sfânt revărsându-Se, lumea s-a umplut de daruri şi, prin El, toate neamurile au fost călăuzite la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala şi toată neputinţa! Iar, pentru că Iisus Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi şi peste lumea aceasta pământească, Însuşi Dumnezeu Creatorul ne arată că aceasta este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh, deci, ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi!
Profesor Vasile GOGONEA
