LUMEA LUI HADES – I

Cei mai multi dintre noi trec cu frică prin dreptul gurii întunecate si friguroase a unei peşteri, cu spaimă pe lângă deschiderea ce se cască monstruoasă spre cer a peşterilor verticale denumite avene. Pentru aceştia lumea peşterilor este necunoscută, motiv de superstiţie şi fabulaţie

Pentru cel ce a avut posibilitatea de a face o vizită într-o peşteră comercială, ea este un muzeu natural pe care îl vizitezi în concediu. Dar spre deosebire de castele şi muzee, peştera rămâne o mică aventură, căci dincolo de lumea de frumuseţi stranii, de bogăţii insolite fără aderenţă în cotidian din ea parcă răzbate un suflu de sălbăticie si transmite mesajul tainic al unor vremi trecute şi al unor titanice forţe telurice pe care le percepe chiar şi vizitatorul ocazional.

În sfărşit pentru speolog peştera este obiectul pasiunii sale, misterul pe care el este chemat să-l dezlege.

În oricare din aceste ipostaze peşterile constituie o lume aparte ce nu poate fi ignorată, o lume a misterelor pentru a cărei destrămare au trudit mulţi, au fost înfruntate pericole, s-au dat lupte, s-au investit forţe materiale şi umane mergând pănă la sacrificii de vieţi.

Peşterile sunt un univers de tenebre: o lume aspră, neprimitoare, monotonă dar şi frumoasă cu frumuseţi gingaşe sau peisaje cutremurătoare: bulevarde subterane sau galerii prin care de-abia te strecori târâşi, râuri a căror apă se pierde tăcută în beznă, lacuri cu apă neagră nemişcată, puţuri înfricoşătoare fără tavan şi fără podea, minerale rare, animale ciudate adaptate la viaţa subterană un imens gol umplut cu tot ce ne poate oferii natura şi mai ales omul în bine şi în rău.

Cele prezentate mai sus reprezintă doar o înregistrare statistică, o imagine statică a acestei lumi subterane. Să încercăm să vedem dincolo de ea realitatea dinamică, cea care dă sens acţiunilor speologilor. Fiecare peşteră cucerită este un triumf al omului, al luptei de cunoaştere, al luptei de a învinge în condiţiile cele mai dificile. Semnificativ în acest sens este faptul că această luptă a atins apogeul în momentul când nu mai este în joc nici un interes material ori profit.

Ce îi determină pe unii oameni în loc să se odihnească să coboare sub pământ pentru a ieşi extenuaţi? Ce-i face pe aceşti oameni să prefere curăţeniei şi căldurii unui cămin noroiul, frigul şi umezeala Lumii lui Hades? De ce în loc să stea comozi în faţa televizorului sau a unei cărţi prefera sa-şi rişte viaţa prin puţuri ameninţătoare sau prin galerii alunecoase?

Este bine să medităm asupra acestor întrebări iar când le vom găsi răspunsul ne vom da seama că nu este inutil a avea o peşteră, cum nu este inutil nimic din ce face omul pentru a împinge limitele cunoşterii cât mai departe, chiar dacă acel departe este sub pământ şi în întuneric.

Pentru cei interesaţi Gorjul dispune de peste 2000 cavităţi (peşteri şi avene ) aflate în mai multe perimetre speologice unele cu regin de arii sau zone protejate : Polovragi-Cheile Olteţului, Baia de Fier-Cheile Galbenului, Şuşiţa Verde şi Şuşiţa Seacă, Cheile Sohodolului, Padeş-Cloşani ori Motru Sec. O parte dintre aceste forme şi fenomene carstice prezintă particularităţi care le-au făcut să fie recunoscute ca recorduri naţionale ori ca fenomene rare la nivel european. Este vorba printre altele de peştera Gârla Vacii de pe Valea Sohodolului care prezintă un foarte rar caz de difluenţă subterană, câmpurile de lapiezuri (formaţiuni ce au luat fiinţă prin procesele de carstificare la suprafaţă) localizate între Şuşiţa Verde şi Sohodol un fenomen de asemeni rar întâlnit, depozitele de Terra Rossa cu grosimi de până la 6 m localizate cam în aceaşi zonă şi nu în ultimul rând prin cele două recorduri naţionale deţinute de două avene localizate în Muntele Pleşa Sohodolului (cea mai mare stalagmită şi cel mai înalt puţ subteran măsurători şi explorări efectuate de CS Emil Racoviţă Bucureşti). va urma