Ajuns pe la Bâlea cascadă, scriitorul şi profesorul dr. de limba şi literatura română târgujian Zenovie Cârlugea se-ndrepta spre Sibiu şi Alba Iulia, după două săptămâni petrecute la Olăneşti. Mi-a trimis salutări de pe uimitorul şi faraonicul Transfăgărăşan.
La observaţia mea, că am fost acolo pe când se inaugura Transfăgărăşanul, prin 1976, adăugam că este adevărat, fiind niţel faraonic, dar merită. Prin Gorj a rămas doar Drumul Regelui, ca reper, în lunga sa istorie. Am revăzut Transfăgărăşanul şi mai apoi şi tot măreţ se arăta. Într-o corespondenţă reală şi virtuală, în acelaşi timp, amicul Zenovie Cârlugea îşi continua ideea. Deloc năstruşnică. Şi se-ntreba: „Când o da Dumnezeu să avem şi noi Transfăgărăşanul nostru, prin Rânca spre Sebeş, modernizat… M-aş duce în Ardeal pe acolo şi ar fi mai drept şi mult mai plăcut. Mult nu ar mai fi de făcut pentru modernizarea Drumului Regelui, dar banii se duc pe gondole, parcuri de recreere şi săli de sport la sate… Ba zicea Dl Greblă, ar mai fi şi… vechiul drum transmontan pe la Schela, pe unde Mihai Viteazul a trecut la Viena. Oricum, legătura cu Ardealul trebuie făcută neapărat. Şi pe aceste rute… Şi acestea ar putea fi la fel de strategice.” Semnează, Zenovie. Cu mai mulţi ani în urmă, pe când preşedintele Consiliului Judeţean Gorj era Nicolae Mischie, se ajunsese la o înţelegere cu omologii săi din judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin. Toţi trei aveau ideea comună de a micşora distanţele dintre cele trei judeţe vecine. Cu scopul de a spori afluenţa de turişti şi a economisi bani şi combustibili prin crearea unor punţi de legătură mai scurte între Gorj, Hunedoara şi Caraş-Severin.
Ion Predoşanu
