Județul Gorj deține un potențial turistic de excepție, reprezentat, printre altele, de un cadru natural pitoresc ce cuprinde zona colinară, dealurile submontane, precum și masivele muntoase ce fac parte din grupa Carpaților Meridionali.
Existența în aceste locuri a unor roci rezistente, cum ar fi granitele ori șisturile cristaline, împreună cu altele, mai puțin rezistente (rocile calcaroase), a creat o multitudine de forme și fenomene naturale dintre care cele mai spectaculoase sunt cheile, văile și culoarele formate în stâncă. O parte din acestea, unele sunt obiective de interes turistic județean, iar altele, printr-o serie de superlative ce le dețin, de importanță națională.
Tot pe aceste locuri, s-au format, prin modelarea reliefului carstic, platformele de eroziune Gornovița, Borăscu și Râul Șes, ce au favorizat de-a lungul vremii dezvoltarea comunităților umane. Fie că sunt amplasate în zonele submontane, ori montane, astăzi, aceste comunități își pot trăi o nouă viață, prin dezvoltarea fără precedent a turismului, precum și promovarea obiectivelor de interes local. Pe partea sudică a perimetrulul montan gorjean au fost create condiții favorabile dezvoltării turismului și agroturismului, cea mai ecologică formă de turism, atât în sezonul estival, cât și în cel hivernal. Totuși, pentru cei ce se încumetă să străbată unul, ori mai multe perimetre montane gorjene, și nu numai vara, sau iarna, o serie de recomandări decantate din experiența mai multor generații de iubitori ai naturii, ar fi de folos.
Un cunoscut montaniard transmitea, acum mai bine de o opt decenii, câteva învăţăminte pentru cei care doreau să practice sporturile montane. Câteva dintre acestea sunt deosebit de importante şi îşi păstrează şi în zilele noastre mesajul pentru cei ce vor să practice sporturile montane:
– Să nu pleci niciodată într-o ascensiune pentru care nu te-ai pregătit şi să nu pierzi niciodată din vedere că trebuie să fii mai tare ca muntele.
– Alege totdeauna un itinerar realizabil şi, dacă vezi că nu îl poţi realiza, renunţă.
– Acel care nu ştie să-şi poarte singur de grijă pe munte nu este decât un personaj penibil în decorul montan.
– Posibilităţile celui mai slab trebuie să fie unitatea de măsură pentru tot grupul.
– A părăsi un om pe munte poate echivala cu o crimă.
Din păcate, o mare parte dintre cei ce în zilele noastre iau cu asalt munții nu au pregătirea necesară, iar condiţia lor fizică şi echipamentul sunt, de cele mai multe ori, necorespunzătoare. Totuşi, ei riscă şi se avântă pe traseele montane, mizând pe noroc. Câţiva reuşesc pentru că muntele este uneori îngăduitor, dar cei mai mulţi nu. Şi iată ce uşor am ajuns la cauzele ce produc majoritatea accidentelor montane (mediatizate din ce în ce mai mult de posturile TV locale şi naţionale, dar cu efecte aproape nule în prezent și cu o îngrijorătoate tendință de creștere, odată cu deschiderea sezonului de schi și drumeții hivernale).
Să existe oare legi ale muntelui pe care oamenii trebuie să le respecte? Toţi cei ce sunt cu adevărat montaniarzi răspund afirmativ la o astfel de întrebare. Dar să nu căutăm în biblioteci sau în colecţii de acte normative aceste legi. Nu omul le-a elaborat, ci muntele i le-a impus.
Aceste legi ale muntelui, necuprinse în vreun monitor sau act normativ, s-au transmis de-a lungul generaţiilor de la cei în vârstă la cei tineri, de la cei cu mare experienţă la ucenici. Căci, cel care le cunoaşte şi le respectă, cu sfinţenie, nu va fi niciodată o victimă a muntelui, ci doar un cuceritor al acestuia.
Iată, deci, câteva dintre acestea decantate din experienţa multor iubitori ai muntelui și naturii:
– Pe munte se pleacă numai cu echipament adecvat.
– Nu este indicat să călătoreşti niciodată singur pe munte.
– Nu este recomandat să te avânţi pe trasee necunoscute.
– Sporturile montane sunt incompatibile cu consumul de băuturi alcoolice.
– La munte trebuie să ştii ce, cât şi când să mănânci.
– Regula primordială pe munte este „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”
– Pe munte nu se ţipă şi nu se fac zgomote inutile.
– Cine iubeşte muntele trebuie să-l şi ocrotească.
– Cabanele şi refugiile alpine sunt locuri sfinte pe munte.
– Notaţi în registrul cabanelor de unde veniţi, numărul membrilor şi unde intenţionaţi să mergeţi.
– Iarna, în munţi, pericolul avalanşelor este permanent.
– Dacă pe munte se iveşte o situaţie de urgenţă toţi cei prezenţi trebuie să răspundă solicitării.
– Este obligatoriu pentru toţi turiştii montani să urmeze sfaturile şi indicaţiile echipelor Salvamont.
– Codul de semnalizare în munţi trebuie cunoscut de toţi turiştii montani.
– Turistul montan trebuie să ştie să acorde la nevoie primul ajutor.
Este bine să medităm serios la fiecare în parte dintre aceste învățături şi să ne gândim că ignorarea din necunoaştere sau teribilism a uneia, sau a mai multora, poate duce un om, sau mai mulţi, la evenimente cu urmări, cel mai adesea, imprevizibile.
Mugurel PETRESCU
