Râurile Gorjului aparţin unui singur bazin colector Jiul care adună apele de pe o suprafaţă însumând 10469 km2.
Hidrografie complexă
De la izvoare şi până la Tg-Jiu acesta are un regim montan bine conturat ca mai apoi depresiunea Tg Jiu – Câmpul Mare să reprezinte prin poziţia mai joasă o veritabilă poartă de colectare a apelor provenită din afluenţii săi cei mai importanţi fiind pe partea dreaptă: Tismana, Jaleşul şi Şuşiţa precum şi Motru la graniţa cu jud. Mehedinţi iar pe partea stângă Gilortul care la rândul său adună apele Galbenului, Gilorţelului şi Loanei iar la graniţa cu Vâlcea Olteţul.
Repartizarea precipitaţiilor
În lucrările de specialitate se face o corelare între regimurile hidrologice ale râurilor din zonă și condițiile fizico-geografice rezultatul fiind repartizarea cantităților de precipitații şi evaporotranspirația. Acest lucru se poate constata dacă se studiază stratul de apă scurs de la nord la sud pe suprfața teritoriului. Astfel fazele scurgerii se caracterizează printr-o perioadă de viituri de primavară rezultate din suprapunerea ploilor cu topirea zăpezilor. După această perioadă urmează un minim de vară unde predominantă este curgerea subterană ce poate avea valori importante. Toamna apele se menţin mici dar pot apărea în timpul ploilor viituri de toamnă dar cu o frecvenţă mai mică faţă de cele manifestate primăvara.
Particularităţi locale
Izvoarele au un regim moderat în comparaţie cu râurile. Apele subterane gorjene sunt împărțit conform unui criteriu stabilit încă de acum o jumătate de secol de către I. Ujvari, în trei: ape suprafreatice, ape freatice și ape de stratificație fără presiune hidrostatică.
Prezenţa calcarului la contactul dintre zona muntoasă şi cea subcarpatică gorjeană cu întregul peisaj specific de forme şi fenomene carstice a contribuit la o dezorganizare a rețelelor de suprafață în perimetrul respectiv şi o nouă redistribuire a acestora spre cursuri subterane.
Aceste ape după ce străbat porţiuni deloc neglijabile prin subteran apar sub forma unor izbucuri cele mai cunoscute fiind Runcu (Jaleș și Gilciomița), Izvarna – Costeni și bineînţeles Izvoarele Cernei cea mai puternică sursă de apă subterană din ţară aflată pe teritoriul gorjean.
Circulaţia subterană a apei
Pe întreg teritoriul Podișului Getic dispunerea straturilor precum și permeabilitatea rocilor au contribuit în opinia specialiștilor hidrogeologi la o deplasare lentă a apelor subterane, pe direcția nord-sud adâncimea apelor subterane fiind apreciată la peste 20 metri pe interfluvii, 7-8 metri pe terase și 2-3 metri în lunci. Astfel de izvoare ascendente au fost puse în evidenţă pe Valea Motrului, Jiului și a Gilortului.
Pe văile adânci (ex Cheile Oltețului) se întâlnesc ape de stratificație fără presiune hidrostatică unde depozitele acvifere au fost retezate de văile adâncite în propriile aluviuni. Regimul acestora este mai puțin dependent de condițiile climatice ale anului respectiv, debitul scăzând semnificativ numai în cazul unor ani consecutivi secetoși.
Izvoarele sunt locurile de apariţie la zi a apelor subterane. Dintre toate tipurile de izvoare, cele carstice deţin supremaţia deoarece rezervoarele au o mare capacitate de stocare a apei şi în acelaşi timp o viteză mare de tranzit. Astfel dacă un izvor ce iese la suprafaţă din gresii sau graniţe furnizează câţiva litri de apă pe secundă, un izvor din calcar poate furniza în acelaşi timp câteva sute sau mii de litri. (Va urma)
Mugurel Petrescu
