Astăzi, 7 decembrie, creştinătatea o prăznuieşte pe Sfânta Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş, mieluşea iubită a lui Hristos care era de neam româno-bulgar, născându-se pe la începutul secolului al XIII-lea (1206), în oraşul Târnovo, vechea capitală a Bulgariei, tatăl său fiind lucrător de pământ, iar mama sa, de origine valahă, era casnică. A primit o aleasă educaţie duhovnicească din partea mamei sale, care s-a mutat la viaţa veşnică, lăsând copila orfană în grija tatălui ei, cel care, prin recăsătorire, a dat-o pe Filofteia în grija mamei vitrege. Deseori, copila era asuprită, pedepsită şi chiar pârâtă la tatăl ei, pe motiv că n-o ascultă, ci merge prea des la biserică şi că risipeşte averea casei, dând-o milostenie la copiii orfani şi săraci, iar din cauza aceasta era certată de tatăl ei. Dar Filofteia nu se tulbura, nici nu punea la inimă aceste ispite ce i le făcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o îndepărta de la faptele cele bune pe care le învăţase de la buna ei mamă, ci, dimpotrivă, pe măsură ce creştea, mergea la slujbele bisericii, împărţea hainele ei bune şi mâncarea la copiii săraci care îi ieşeau în cale, iar acasă se ruga şi postea mereu în rugăciune şi în milostenie. Când avea numai 12 ani, fiind toamnă şi tatăl ei lucrând la câmp, Filofteia era trimisă zilnic de mama vitregă să-i ducă de mâncare pe ogor, dar ea obişnuia să împartă câte puţin din mâncare la copiii săraci care îi ieşeau în cale, însă, observând tatăl ei că mâncarea nu-i ajunge, şi-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis cu multă răutate: «Întreab-o pe fiica ta ce face cu mâncarea, că eu îţi trimit mâncare destulă la câmp»! Mâniindu-se pe copilă, tatăl ei şi-a pus în gând s-o pândească pe cale şi să afle ce face cu mâncarea de nu-i ajunge, iar, în cele din urmă, pe când el o pândea dintr-un desiş, a văzut cum fata împarte mâncarea la copiii săraci care îi ieşeau înainte. Atunci, pornindu-se cu mânie de fiară, din îndemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brâu asupra Sfintei Filofteia şi, tăind-o la picior, din cauza rănii, fericita şi-a dat sufletul în mâinile Preadulcelui ei Mire, Iisus Hristos. Cuprins de frică şi mustrare, netrebnicul tată a încercat să ridice de jos sfântul ei trup, dar n-a putut, căci trupul Sfintei, devenind făcător de minuni, se îngreunase ca o piatră. Atunci, nefericitul ei părinte a alergat la arhiepiscopul Târnovei şi, mărturisindu-şi păcatul, i-a spus toate cele întâmplate. Arhiepiscopul cu tot clerul şi mulţime de popor au ieşit afară din oraş, cu tămâie şi cu lumânări în mâini, ca să ridice trupul cel proslăvit al Sfintei Muceniţe Filofteia şi să-l ducă în catedrala din cetate, însă, în rânduială divină, trupul copilei nu se lăsa nicidecum ridicat de la pământ. Văzând că nu este voia Sfintei ca să rămână acolo, arhiepiscopul împreună cu slujitorii au făcut multe rugăciuni către Dumnezeu şi către muceniţă, numind numeroase mănăstiri, biserici şi catedrale din sudul şi din nordul Dunării, să vadă unde anume doreşte să rămână sfintele ei moaşte. În cele din urmă, a fost numită şi Mănăstirea de la Curtea de Argeş, după care moaştele Sfintei Filofteia s-au uşurat şi au putut să fie ridicate şi aşezate în sicriu spre închinare. În consecinţă, arhiepiscopul i-a scris voievodului Radu Negru să primească trupul sfintei pentru ocrotirea şi mângâierea poporului român binecredincios, iar, în acest fel, clericii Târnovei au însoţit în procesiune sfintele moaşte până la Dunăre, iar de aici le-au preluat clericii, monahii şi credincioşii români, în frunte cu mitropolitul şi domnul ţării, ducându-le cu alai domnesc la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde le-au aşezat în biserică, unde este cinstită în mod deosebit cu pelerinaje locale, la moaştele ei înălţându-se rugăciuni pentru cei bolnavi, dintre care mulţi capătă sănătate şi ajutor. Cel mai mare pelerinaj la moaştele Sfintei Filoteia se face însă astăzi, la 7 decembrie, când are loc prăznuirea ei anuală, la care iau parte numeroşi credincioşi din multe zone ale ţării şi se face procesiune în curtea mănăstirii cu sfintele ei moaşte!
Rugăciune către Sf. Mc. Filofteia: ,,Sfântă Mare Muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El Însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.
Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă Muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcire, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milostivirea ta, ca să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: bucură-te fecioară, Mare Muceniță Filoftee, Amin”!
Ana-Maria Alexandra Gogonea
